ICCJ. Decizia nr. 4106/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4106/2010
Dosar nr. 9327/1/2010
Şedinţa publică din 17 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
A. Prin încheierea de şedinţă din 2 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 2975/3/2009, în baza art. 3002 şi art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpaţilor S.F., S.R.T. şi R.T.
Instanţa de apel a constatat că temeiurile care au determinat arestarea iniţială a apelanţilor inculpaţi S.R.T., S.F., R.N., R.T., C.R.C., R.L. şi D.Ş.C. se menţin, fiind îndeplinită una din condiţiile alternative prevăzute de art. 160b alin. (3) C. proc. pen.
Astfel, instanţa a apreciat că în cauză există indicii temeinice şi probe în sensul art. 143 C. proc. pen. care să justifice presupunerea rezonabilă că inculpaţii au săvârşit faptele pentru care au fost trimişi în judecată, în acest sens fiind: procesele-verbale de consemnare a declaraţiilor colaboratorilor sub acoperire T.A. şi A.N., procesele-verbale întocmite de investigatorii sub acoperire S.C. şi C.D., rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifice, procesele-verbale de consemnare a înregistrărilor de imagini audio-video în mediu ambiental, procesele-verbale de supraveghere operativă întocmite de organele de poliţie, procesele-verbale de surprindere în flagrant, procesele-verbale de redare a comunicărilor şi convorbirilor telefonice purtate de inculpaţi, procesele-verbale de percheziţie domiciliară, declaraţiile martorilor şi declaraţiile inculpaţilor.
Totodată, a constatat că sunt îndeplinite şi condiţiile prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen., întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor este închisoarea mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea inculpaţilor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Concluzionând, instanţa de apel a reţinut că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu au încetat, nu s-au modificat şi impun în continuare privarea de libertate a inculpaţilor, astfel că nu se justifică nici revocarea stării de arest preventiv şi nici înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură privativă de libertate mai puţin severă, respectiv înlocuirea cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara, pentru niciunul dintre apelanţii inculpaţi; de asemenea, a apreciat că nu a fost depăşit un termen rezonabil al procedurii, având în vedere complexitatea cauzei.
B. Împotriva acestei încheieri au declarat recurs S.F., S.R.T. şi R.T., solicitând revocarea măsurii arestării preventive şi judecarea în stare de libertate deoarece nu există date certe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Examinând încheierea atacată pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Prin Rechizitoriul nr. 536/D/P/2008 din 27 ianuarie 2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bucureşti au fost trimişi în judecată, printre alţii, în stare de arest preventiv, inculpaţii S.R.T. - pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); S.F. zis ";M."; - pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat în scopul comiterii infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, trafic de droguri de mare risc în formă continuată prev. de art. 7 alin. (1), rap. la art. 2 lit. b) pct. 11 din Legea nr. 39/2003, art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicare art. 41 alin. (2) din C. pen. şi art. 33 lit. a) C. pen.; trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; R.T. zis ";B."; - pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) din C. pen.; - deţinere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, prev. de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (faptele din perioada iulie - septembrie 2008); - trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (fapta din data de 07 mai 2008); - deţinere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, prev. de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicare art. 37 lit. a) C. pen. (fapta din data de 07 mai 2008), cu aplicarea art. 33 lit. a) C.penal. - toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
În fapt, s-a reţinut că S.R.T., în perioada august - octombrie 2008, a desfăşurat activităţi ilicite de comercializare de droguri mare risc, heroină, fiind prins la data de 03 octombrie 2008 de organele de poliţie după ce a încasat 4350 euro, 23500 lei şi 4180 dolari SUA, de la inculpaţii S.F. şi R.N., cu care trebuia să le procure acestora droguri.
Inculpatul S.F. împreună cu inculpaţii R.N., I.D. şi I.B. au constituit un grup infracţional organizat în scopul săvârşirii de infracţiuni de trafic de droguri de mare risc, grup care şi-a desfăşurat activitatea infracţională până în luna octombrie 2008, iar în perioada iulie - octombrie 2008 a comercializat heroină din care, la 01 februarie 2008, a vândut lui F.M. 13,72 grame heroină.
În activitatea sa infracţională, inculpatul R.T. s-a folosit de un minor, la data de 04 octombrie 2008, a fost surprins în timp ce deţinea o fiolă pe care s-a pus în evidenţă heroină iar, la data de 07 mai 2008, a vândut martorului denunţător, împreună cu inculpata S.B.M., cantitatea de 0,32 grame heroină cu 170 RON, a deţinut în vederea vânzării 1,53 grame heroină şi a deţinut o seringă, o fiolă şi două folii cu urme de heroină.
Prin Sentinţa penală nr. 375 din 21 mai 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, inculpatul S.R.T. a fost condamnat la pedeapsa de 16 ani închisoare pentru faptele cu privire la care s-a dispus trimiterea sa în judecată iar, prin aceeaşi hotărâre, inculpaţii S.F. şi R.T. au fost condamnaţi la câte o pedeapsă rezultantă de 17 ani închisoare.
Înalta Curte constată că, astfel cum în mod just a reţinut şi Curtea de Apel Bucureşti, temeiurile care au determinat luarea şi ulterior prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaţilor nu au încetat să existe. Faţă de gravitatea faptelor şi de împrejurările în care au fost comise (cantitatea mare de drog presupus traficată şi natura acestuia - heroină - drog de mare risc, precum şi perseverenţa infracţională a inculpaţilor concretizată în numărul actelor materiale care compun ilicitul penal şi concurenţa infracţiunilor), de importanţa valorilor sociale lezate, precum şi impactul negativ pe care l-ar avea asupra colectivităţii lipsa unei reacţii ferme a autorităţilor judiciare faţă de persoanele care săvârşesc acest gen de fapte, în mod corect, instanţa de apel a apreciat în mod corect că sunt probe certe, fiind întrunite condiţiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., în sensul că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă o ameninţare efectivă pentru ordinea publică iar temeiurile care au determinat această măsură nu s-au modificat sau încetat.
Pe de altă parte, Înalta Curte constată că nu a fost depăşită durata rezonabilă a arestului preventiv, caracterul rezonabil al acestei măsuri neputând fi evaluat în mod abstract, ci ţinând cont de circumstanţele şi complexitatea cauzei. În cauză, recurenţii-inculpaţi au fost arestaţi preventiv la data de 4 octombrie 2008, astfel că durata detenţiei provizorii, de circa 2 ani până la acest moment, nu poate fi considerată ca depăşind termenul rezonabil impus de jurisprudenţa europeană şi naţională, având în vedere circumstanţele şi complexitatea cauzei.
În consecinţă, pentru aceste considerente, recursurile declarate de inculpaţi împotriva încheierii pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti urmează a fi respinse ca nefondate, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii-inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii S.F., S.R.T. şi R.T. împotriva încheierii de şedinţă din 02 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 2975/3/2009 (1688/2010).
Obligă recurenţii-inculpaţi la plata sumelor de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2050/2010. Penal. Cerere de liberare... | ICCJ. Decizia nr. 2052/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
