ICCJ. Decizia nr. 411/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 411/2010
Dosar nr. 832/1/2010
Şedinţa publică din 3 februarie 2010
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin încheierea de şedinţă din 26 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, conform art. 3001 rap. la art. 160b C. proc. pen., s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului C.I., pe care a menţinut-o în continuare.
Onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 100 lei, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
S-a reţinut că în legătură cu starea de arest a inculpatului C.I.I., constată că măsura a fost luată cu respectarea dispoziţiilor legale în materie, în continuare subzistă temeiurile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., respectiv pedeapsa prevăzută pentru infracţiunea reţinută în sarcina acestuia este mai mare de 4 ani şi există indicii că prin lăsarea lui în libertate, prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar aceste temeiuri impun în continuare privarea de libertate.
Prin rechizitoriul din 06 noiembrie 2009 din dosarul nr. 975/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului C.I. pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 174 alin. (1), rap. la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.
În fapt, s-a reţinut că la data de 14 octombrie 2009, organele de poliţie din comuna Stoileşti, judeţul Vâlcea, au fost sesizate cu privire la faptul că la domiciliul comun, numitul C. şi-a ucis mama, C.A., lovind-o de câteva ori cu o sapă în cap.
Cu ocazia cercetării la faţa locului a fost identificată victima, cu urme de lovituri în zona capului, lângă o magazie, lângă cadavru aflându-se o sapă care prezenta urme de sânge.
Temeiurile care au justificat luarea măsurii arestării preventive se menţin şi în prezent, în sensul dispoziţiilor art. 148 lit. f) C. proc. pen., sus-citat, ambele condiţii fiind îndeplinite, deci, inclusiv cea referitoare la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului şi reîntoarcerea în mediul social care i-a facilitat săvârşirea faptei imputate.
Este adevărat că pericolul pentru ordinea publică prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen. nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esenţială a infracţiunii. Aceasta nu înseamnă însă că, în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracţie de gravitatea faptei. Sub acest aspect, existenta pericolului public poate rezulta, între altele, şi din însuşi pericolul social al infracţiunilor imputate apelantului - inculpat, de reacţia publică la comiterea faptei, de posibilitatea săvârşirii, chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacţii ferme faţă de cei bănuiţi ca autori ai unor astfel de fapte.
La stabilirea pericolului pentru ordinea publică, se au în vedere nu doar datele referitoare la persoana inculpatului ci şi împrejurările comiterii faptei pentru care acesta a fost trimis în judecată, gradul ridicat de pericol social al acesteia, iar lăsarea lui libertate este de natură să creeze un sentiment de insecuritate la nivelul comunităţii.
Faţă de aceste împrejurări, curtea, consideră că nici-o altă măsură preventivă nu este suficientă. Un argument în plus în susţinerea acestei opinii îl constituie condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii de către prima instanţă.
Fiind îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 3001 combinat cu art. 160b C. proc. pen., se va constata legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului C.I., pe care o va menţine în continuare.
II. Împotriva acestei încheieri de şedinţă a declarat recurs inculpatul C.I. criticând-o ca netemeinică, solicitând casarea încheierii atacate, revocarea măsurii arestării preventive şi judecarea acestuia în stare de libertate.
Examinând actele şi lucrările dosarului încheierea recurată în raport de motivul de critică invocat, cât şi din oficiu sub toate aspectele, aşa cum prevăd disp. art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere că recursul declarat de inculpatul C.I. se priveşte ca nefondat şi urmează a fi respins ca atare în baza disp. art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Aceasta, întrucât instanţa de apel a Curţii de Apel Piteşti, investită cu soluţionarea apelului declarat de inculpatul C.I. împotriva sentinţei penale nr. 133 din 2 decembrie 2009 a Tribunalului Vâlcea, prin care i-a fost aplicată pedeapsa închisorii de 10 ani cu executare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 174, art. 175 lit. c) C. pen. a făcut o judicioasă aplicaţie a disp. art. 3002 combinat cu art. 160b C. proc. pen., stabilind menţinerea în cauză a temeiurilor de fapt ce au determinat luarea măsurii arestării preventive dispusă în cauză, relativ la aceea că, la data de 14 octombrie 2009 organele de poliţie din comuna Stoileşti, jud. Vîlcea, au fost sesizate cu privire la faptul că la domiciliul comun, numitul C. şi-a ucis mama, C.A., lovind-o de câteva ori cu o sapă în cap.
Cu ocazia cercetării la faţa locului a fost identificată victima, cu urme de lovituri în zona capului, lângă o magazie, lângă cadavru aflându-se o sapă care prezenta urme de sânge.
În raportul de constatare medico-legală autopsie nr. AUT2667 din 29 octombrie 2009 al Serviciului judeţean de medicină legală Vîlcea s-a constatat că moartea numitei C.A. a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei, contuziei şi dilacerării meningo-cerebrale, consecutive unui traumatism cranio cerebral cu fractură de calotă şi bază craniu, fractură maxilar superior stâng şi mandibulă stângă, survenite în cadrul unui traumatism cranio toracic în care s-au mai produs disjuncţie sterno claviculară stângă şi fracturi costale.
Concomitent, justificat de datele speţei aceeaşi instanţă de apel a stabilit şi menţinerea în cauză a temeiurilor de drept ale aceleiaşi măsuri preventive, relative la cazul de arestare preventivă prev. de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., întrucât există date că a săvârşit o infracţiune pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Condiţia pericolului pentru ordinea publică, reprezentată de persoana recurentului inculpat C.I. este relevantă fără echivoc prin aceea că acesta a recunoscut infracţiunea de ucidere a mamei sale pentru care a fost condamnat printr-o hotărâre încă nedefinitivă şi care generează un grav sentiment de insecuritate la nivelul comunităţii locale din care provine.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva încheierii de şedinţă din 26 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 3723/90/2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 41/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1421/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
