ICCJ. Decizia nr. 41/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 41/2010
Dosar nr. 6984.1/1/200.
Şedinţa publică din 12 ianuarie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 194 din 30 aprilie 2008 a Tribunalului Galaţi, a fost condamnat inculpatul T.M.D. la o pedeapsă principală de 4 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. în referire la art. 174 alin. (1) – art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) şi (2) şi art. 76 C. pen.
În baza art. 71 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Conform art. 86 ind. 1 şi 2 şi art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei principale şi accesorii aplicate pe durata termenului de încercare de 8 ani.
S-a dispus ca supravegherea executării pedepselor să fie efectuată de către Serviciul de Probatiune din cadrul Tribunalului Galaţi.
Potrivit art. 863 C. pen. a fost obligat inculpatul T.M.D. ca, pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei principale aplicată, să respecte următoarele obligaţii:
- să se prezinte periodic la datele fixate la Serviciul de Probatiune;
- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
S-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor prevăzute de art. 864 C. pen.
S-a dispus anularea mandatului de arestare preventivă emis pe numele inculpatului la data de 16 decembrie 2005 de către Curtea de Apel Galaţi (mandat nr. 1/U din 16 decembrie 2005).
In baza art. 313 din Legea nr. 95/2006, a fost obligat inculpatul T.M.D. la plata sumei de 1543,74 lei RON, cu titlu de cheltuieli de spitalizare către partea civilă Spitalul Judeţean Galaţi.
Conform art. 14 C. proc. pen., în referire la art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 10.000 lei RON, cu titlu de daune morale către partea vătămată/civilă T.M.
În baza art. 189 şi art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul T.M.D. la plata sumei de 700 lei RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a avut în vedere următoarele:
În luna aprilie 2004, partea vătămată T.M. a avut o discuţie contradictorie cu un frate al inculpatului, aducându-i acestuia unele injurii.
La data de 21 iunie 2005 partea vătămată se deplasa cu o bicicletă pe raza comunei Fundeni, judeţul Galaţi şi, la un moment dat, s-a întâlnit cu inculpatul T.M.D. care, la rândul său, se deplasa cu o căruţă trasă de un cal, în căruţă fiind şi martorele I.G. şi D.C.
Supărat pe partea vătămată deoarece aceasta i-ar fi injuriat fratele, inculpatul a oprit căruţa şi a lovit cu biciul peste cap pe partea vătămată, aceasta ripostând verbal şi aducând injurii inculpatului.
Conflictul s-a amplificat imediat, inculpatul a coborât din căruţă având în mâini biciul şi un ciocan, s-a apropiat de partea vătămată T.M. şi a lovit-o pe aceasta cu ciocanul în zona capului.
Partea vătămată a căzut la pământ şi a continuat să fie lovită de inculpat, inclusiv cu ciocanul pe care îl avea în mână, cei doi continuând să se lovească reciproc în timp ce se rostogoleau într-un şanţ.
În primul ciclu procesual Tribunalul Galaţi, prin sentinţa penală nr. 465 din 27 octombrie 2006, a dispus schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., s-a aplicat o pedeapsă de 1 ani închisoare cu suspendare condiţionată.
A fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare, cheltuieli de spitalizare şi despăgubiri civile.
Împotriva sentinţei penale nr. 465/2006 a Tribunalului Galaţi, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi, apreciind că hotărârea instanţei de fond este nelegală şi netemeinică, iar Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia penală nr. 122 din 18 iunie 2007, a admis în parte apelul, a înlăturat circumstanţa legală atenuantă şi a majorat pedeapsa aplicată inculpatului T.M.D. la 2 ani şi 6 luni închisoare.
Împotriva deciziei penale nr. 122/2007 a Curţii de Apel Galaţi, în termen legal, au declarat recurs Parchetul Curţii de Apel Galaţi şi inculpatul T.M.D.
Prin Decizia penală nr. 4846 din 18 octombrie 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursurile, a casat hotărârile anterioare şi a dispus trimiterea cauzei în rejudecare la Tribunalul Galaţi, pentru stabilirea corectă a situaţiei de fapt şi readministrarea probelor.
Pe rolul Tribunalului Galaţi, în rejudecare, cauza a fost înregistrată la nr. RJ 7688 din 20 noiembrie 2007.
Reaudiată în faţa instanţei, partea vătămată T.M. a precizat că menţine declaraţiile date anterior şi s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 100 milioane lei vechi, daune morale.
Partea vătămată a precizat că, la data conflictului era sub influenţa băuturilor alcoolice şi ştie că a fost lovită de inculpat şi, la un moment dat, s-au încleştat şi s-au rostogolit ambii într-un şanţ unde erau pietre mari şi bucăţi de lemn (cioate).
S-a mai arătat de către partea vătămată că, în urma conflictului, a fost internată în spital, unde i s-a extras splina.
Audiat în faţa instanţei, inculpatul T.M.D. a confirmat faptul că, la data de 21 iunie 2006, a avut un conflict fizic violent cu partea vătămată T.M. pe raza comunei Fundeni, judeţul Galaţi.
Inculpatul a arătat că a lovit pe partea vătămată cu biciul şi, la un moment dat, în timpul conflictului, s-a rostogolit peste partea vătămată, aceasta fiind căzută în şanţ, iar în zona rostogolirii erau pietre şi rădăcini de copac (cioate).
Inculpatul a regretat fapta comisă şi a precizat că este de acord să despăgubească partea vătămată.
Existenţa conflictului fizic între inculpat şi partea vătămată este confirmat şi prin declaraţiile date de martora D.C.
Martorul T.D. a arătat că a văzut pe inculpat având în mână un ciocan şi se pregătea să lovească pe partea vătămată, după care cei doi s-au lovit reciproc, s-au rostogolit într-un şanţ unde erau pietre mari şi rădăcini de copac de dimensiuni mai mari.
Martora T.R., în rejudecare, a precizat că a văzut pe inculpat „încleştat" cu partea vătămată într-un şanţ de lângă şosea se rostogoleau, se loveau, iar în zonă erau pietre şi rădăcini de copac.
Martora a mai relatat că partea vătămată părea a fi în stare de ebrietate, iar din zona feţei îi curgea sânge.
Existenţa conflictului este confirmată şi de martora I.OG, care a arătat că partea vătămată era lovită de inculpat în timp ce era căzută într-un şanţ, iar în zonă erau cioate şi pietre de dimensiuni mari.
În faza de urmărire penală, partea vătămată a precizat că a fost lovită de inculpat cu pumnii, cu biciul şi cu un ciocan, iar existenţa ciocanului metalic şi faptul că acesta a fost folosit la lovirea părţii vătămate a fost confirmată în faza de urmărire penală şi de martorii I.G., T.D. şi .R.
Analizând probele administrate în cele două cicluri procesuale, dar şi în faza de judecată, Tribunalul Galaţi a constatat că situaţia de fapt din rechizitoriu este relativ exactă cu menţiunea suplimentară că partea vătămată, în timp ce era trântită în şanţ, a fost lovită violent prin rostogolirea şi de rădăcini de copac şi de pietre cu dimensiuni mari, aşa cum au relatat majoritatea martorilor.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului T.M.D. de a lovi cu pumnii, cu biciul, cu un ciocan pe partea vătămată, rostogolindu-o în acelaşi timp într-un şanţ şi lovind-o de rădăcini de copac şi pietre, provocându-i leziuni care i-au pus în primejdie viaţa, întruneşte elementele constitutive ale tentativei la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen.
În urma loviturii de către inculpat, partea vătămată T.M. a fost internată în spital unde, în urma unei intervenţii chirurgicale, i s-a extras splina.
Pentru fapta comisă s-a dispus ca inculpatul să fie pedepsit penal.
La dozarea şi individualizarea pedepsei, Tribunalul Galaţi a avut în considerare criteriile general prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), privind pericolul social al faptei, împrejurările în care s-a produs, dar şi persoana inculpatului.
În faza dezbaterilor judiciare, apărătorul inculpatului a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei cu reţinerea infracţiunii prevăzute de art. 182 C. pen. şi scuza provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., cu aplicarea unei pedepse neprivative de libertate.
Prima instanţă a apreciat că cererile principale formulate de apărare sunt nefondate, deoarece din ansamblul probator rezultă cu evidenţă că încadrarea juridică corectă este cea din rechizitoriu, respectiv tentativă la omor.
Inculpatul T.M.D. a acţionat cu intenţie indirectă neurmărind rezultatul faptei sale, dar acceptând posibilitatea producerii.
Certificatul medico-legal, confirmă faptul că inculpatul a fost lovit cu corpuri dure şi de corpuri dure, ori în urma agresiunilor fizice, victima a fost internată urgent la spital, unde i s-a extras splina.
Loviturile puternice aplicate de inculpat în zona abdominală unde sunt poziţionate organe vitale ale corpului uman ca ficatul şi splina sunt de natură să producă în anumite circumstanţe decesul victimei.
Partea vătămată a fost lovită cu pumnii, cu biciul cu un ciocan şi a fost rostogolită violent peste rădăcini de copac şi pietre mari, corpuri contondente de natură să creeze grave leziuni.
Folosirea ciocanului a fost confirmată de partea vătămată în faza de urmărire penală şi de un număr de 3 martori, şi aproape toţi martorii, inclusiv inculpatul, au precizat că victima a fost rostogolită peste pietre cu dimensiuni mari şi peste rădăcini de copac într-un şanţ lângă şosea.
În rejudecare, s-a suplimentat expertiza medicală, iar medicii legişti au confirmat că leziunile constatate la partea vătămată T.M. puteau fi produse şi prin lovirea de obiecte ca pietre mari şi rădăcini de copac.
Loviturile aplicate în zona abdominală interesând splina şi vasele sanguine au pus în primejdie viaţa părţii vătămate şi numai acordarea tratamentului medico-chirurgical a condus la salvarea victimei de la deces.
S-a arătat că nu poate fi reţinută în sarcina inculpatului circumstanţa atenuantă legală prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., deoarece probele existente în dosar nu confirmă că partea vătămată a provocat incidentul, mai mult decât atât, cel care a lovit primul a fost inculpatul, acesta aplicând iniţial o lovitură de bici părţii vătămate, care, de altfel, era în stare de ebrietate.
Susţinerea inculpatului, în sensul că partea vătămată i-ar fi injuriat fratele nu poate fi primită deoarece acest fapt chiar dacă s-a produs a fost mult anterior conflictului respectiv cu câteva luni în urmă, iar injurierea mamei inculpatului de către partea vătămată s-a produs după ce partea vătămată a fost lovită de inculpat.
Instanţa de fond a reţinut, în schimb, largi circumstanţe judiciare atenuante în favoarea inculpatului, cu consecinţa aplicării unei pedepse reduse şi neprivative de libertate, deoarece inculpatul a fost prezent în cele din urmă în faţa instanţei şi a dat o declaraţie prin care recunoaşte că a lovit pe partea vătămată şi regretă mult ceea ce a făcut.
De asemenea, s-a reţinut că inculpatul nu are antecedente penale, se bucură de respect în familia sa şi în societate, este foarte tânăr, a fost de acord să despăgubească partea vătămată şi are la acest moment o relaţie bună cu partea vătămată T.M.
Conform art. 86 ind. 1 şi 2 C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepselor aplicate inculpatului apreciind că scopul educativ se poate realiza eficient şi tară privarea efectivă de libertate a inculpatului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi inculpatul T.M.D.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi a apreciat hotărârea apelată ca fiind nelegală şi netemeinică, respectiv: greşita individualizare a pedepsei prin reţinerea în favoarea inculpatului de circumstanţe atenuante, precum şi modalitatea de executare a acesteia. A solicitat aplicarea unei pedepse în limitele prevăzute de lege, cu executarea prin privare de libertate.
Inculpatul T.M.D. a apreciat hotărârea apelată ca fiind nelegală şi netemeinică datorită greşitei încadrări juridice a faptei, precum şi nereţinerea în favoarea acestuia a circumstanţei atenuante a scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.
A apreciat că încadrarea juridică corectă a faptei ar fi infracţiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C. pen., deoarece din nicio probă nu rezultă intenţia inculpatului de a suprima viaţa părţii vătămate.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia penală nr. 150/A din 25 octombrie 2008 a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi împotriva sentinţei penale nr. 194 din 30 aprilie 2008, pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. 7688/121/2007.
A desfiinţat în parte, numai în ce priveşte latura penală, sentinţa penală nr. 194/2008 a Tribunalului Galaţi şi, în rejudecare:
A majorat de la 4 ani la 7 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen., pedeapsa aplicată inculpatului T.M.D. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) – art. 175 lit. i) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul T.M.D. împotriva sentinţei penale nr. 194 din 30 aprilie 2008, pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. 7688/121/2007.
Nemulţumit şi de această decizie, în termenul legal, a declarat recursul de faţă inculpatul şi prin care reia motivele invocate prin apel, respectiv a cerut a se schimba încadrarea juridică, în art. 182 C. pen. sau să se reţină scuza provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., în favoarea sa şi, astfel, să i se reducă pedeapsa şi să se schimbe şi modalitatea de executare prin aplicarea art. 861 C. pen., adică să se suspende executarea pedepsei sub supraveghere.
Pnn Decizia nr. 325 din 30 ianuarie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul T.M.D. împotriva deciziei penale nr. 150/A din 25 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această decizie, Înalta Curte a reţinut că situaţia de fapt corespunde activităţii infracţionale efectiv întreprinsă de inculpat, ce a provocat lovirea cu biciul şi apoi şi cu un ciocan, în zona capului victimei.
Ca atare, pe deplin justificat nu s-a putut şi nu se poate reţine în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă a scuzei provocării şi nici schimbarea de încadrare juridică.
Această critică adusă de inculpatul recurent, de asemenea nu este fondată, atâta vreme cât intensitatea loviturilor aplicate, cu instrumente apte de a ucide şi în zona vitală a capului, demonstrează intenţia de a ucide a făptuitorului.
Faţă de împrejurările concrete în care s-a comis infracţiunea şi pericolul social concret, pe care-1 reprezintă recurentul, Curtea a apreciat că pedeapsa aplicată de 7 ani şi 6 luni nu se impune a fi redusă, ca de altfel, nici modalitatea de executare dispusă, şi anume - privarea de libertate întrucât inculpatul nu a dat dovezi de regret ci a încercat să minimalizeze fapta şi chiar să culpabilizeze victima.
Împotriva acestei decizii, contestatorul T.M.D. a formulat contestaţie în anulare, iar prin Decizia nr. 4090 din 8 decembrie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, s-a admis contestaţia în anulare, s-a desfiinţat Decizia atacată şi s-a fixat termen pentru judecarea recursului.
Cu ocazia rejudecării recursului declarat de inculpatul T.M.D. împotriva deciziei penale nr. 150/A din 25 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, acesta a arătat că pedeapsa aplicată este greşit individualizată în raport de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), solicitând aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere, având în vedere împrejurările cauzei şi circumstanţele personale ale inculpatului.
Examinând actele şi lucrările dosarului în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul inculpatului este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 72 alin. (1) C. pen. la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, iar potrivit art. 52 alin. (1) C. pen., pedeapsa este un mijloc de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
În cauza de faţă s-a reţinut că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174-175 alin. (1) lit. i) C. pen. constând în aceea că a lovit cu pumnii, cu biciul şi cu un ciocan pe partea vătămată, iar în timp ce era trântită în şanţ s-a lovit de rădăcini de copac şi de pietre de dimensiuni mari, provocându-i leziuni care i-au pus în primejdie viaţa.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, se constată că inculpatul a recunoscut şi a regretat fapta comisă, nu are antecedente penale, se bucură de o bună reputaţie în familie şi societate, este tânăr şi a fost de acord să despăgubească partea vătămată, cu care, la acest moment are o relaţie bună, criterii în raport de care, instanţa de fond a apreciat că inculpatul poate fi reeducat şi cu o pedeapsă de 4 ani închisoare, fără executare.
Pe de altă parte, având în vedere modul concret în care inculpatul a săvârşit infracţiunea, urmarea acesteia, constând în punerea în primejdie a vieţii părţii vătămate şi gravitatea faptei, instanţa de apel a apreciat că scopul pedepsei, prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi atins doar prin aplicarea unei pedepse în limitele prevăzute de lege, iar ca modalitate de executare, privarea de libertate. în consecinţă, a majorat pedeapsa aplicată inculpatului la 7 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II, b) C. pen.
Sub aspectul individualizării pedepsei, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică, apreciind că scopurile şi finalitatea pedepsei, astfel cum sunt definite prin dispoziţiile art. 52 C. pen. pot fi atinse cu o pedeapsă, fără modalitatea de executare în regim de detenţie.
Faţă de împrejurările în care s-a comis fapta, de pericolul social al acesteia, precum şi datele care caracterizează persoana inculpatului, Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată de instanţa de apel este exagerată în raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi de prevederile art. 52 C. pen. privind pedeapsa şi scopul ei.
Ca atare, recursul declarat de inculpat apare ca fiind întemeiat, astfel că în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. urmează a fi admis, se va casa Decizia atacată şi rejudecând se vor menţine dispoziţiile sentinţei instanţei de fond.
Se va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este reţinut în altă cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul T.M.D. împotriva deciziei penale nr. 150/A din 25 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală.
Casează Decizia atacată şi rejudecând:
Menţine dispoziţiile sentinţei penale nr. 194 din 30 aprilie 2008 a Tribunalului Galaţi.
Dispune punerea de îndată în libertate a recurentului inculpat T.M.D. de sub puterea mandatului de executare a pedepsei închisorii, emis în baza sentinţei penale nr. 194 din 30 aprilie 2008 a Tribunalului Galaţi, dacă nu este arestat în altă cauză.
Cheltuielile de judecată rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 12 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1408/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 411/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
