ICCJ. Decizia nr. 414/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.414/2010
Dosar nr. 2191/108/200.
Şedinţa publică din 4 februarie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 200 din 05 august 2009 pronunţată de Tribunalul Arad, în baza art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. a condamnat pe inculpatul T.I. la 4 (patru) ani închisoare pentru infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte.
Pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 86/1 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului sub supravegherea Serviciului de probaţiune de pe lângă Tribunalul Arad.
În baza art. 86/2 C. pen. a fixat inculpatului un termen de încercare de 6 ani.
În baza art. 86/3 C. pen. pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Arad;
- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă, locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice locul de muncă;
- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existentă;
În baza art. 86/3 alin. (3) C. proc. pen. a impus inculpatului obligaţia de a se participa la programe de consiliere privind consumul de alcool.
În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului T.I., dacă nu este arestat în altă cauză.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului durata arestării preventive de la 30 aprilie 2009 până la zi.
În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. a confiscat în vederea distrugerii două bucăţi de lemn constituind resturile "fundului" de lemn, aflate în Camera de corpuri delicte a instanţei.
În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpatul să plătească statului suma de 1700 lei cheltuieli judiciare.
Tribunalul Arad a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad nr. 265/P/2009 înregistrat la această instanţă la data de 26 mai 2009 a fost trimis în judecată inculpatul T.I. pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen.
S-a reţinut în sarcina inculpatului prin actul de acuzare că în noaptea de 29 aprilie 2009 a surprins-o pe soţia sa T.T., dezbrăcată şi încercând a întreţine raporturi sexuale cu martorul C.G. într-o încăpere alăturată şi determinat de sentimentul de gelozie şi aflându-se la rândul său în stare de ebrietate, a aplicat acesteia lovituri cu un "fund din lemn", cu intenţia de a-i produce suferinţe fizice şi în urma acestora victima a decedat.
În faza de urmărire penală inculpatul a recunoscut comiterea faptei.
Fiind ascultat în faţa instanţei inculpatul a menţinut declaraţiile anterioare recunoscând comiterea faptei de care este acuzat.
Din ansamblul materialului probatoriu administrat atât în faza de urmărire penală cât şi în faza cercetării judecătoreşti, în condiţii de contradictorialitate, respectiv - proces verbal de cercetare la faţa locului, raport medico - legal de necropsie, buletin de analiză toxicologică cadavre, buletin histopatologic, înscrisuri, proces verbal de restituire bunuri, declaraţiile martorilor C.G., U.C., C.G., referat de evaluare şi declaraţiile inculpatului, instanţa a reţinut următoarele:
În seara zilei de 29 aprilie 2009,în jurul orelor 20-21 inculpatul T.I., soţia sa T.T. şi martorul C.G. au consumat băuturi alcoolice la un bar din localitatea Răpsig judeţul Arad. După aproximativ o oră, cei trei au părăsit localul şi s-au deplasat spre locuinţa inculpatului, luând cu ei o sticlă cu 250 grame "rachiu alb". După ce au ajuns la domiciliu, numita T.T. a intrat într-o cameră pentru a se culca iar inculpatul şi martorul C. au rămas în bucătărie unde au consumat din sticla cu băutură. La scurt timp la această locuinţă a venit martorul C.G., care a adus, la rândul său, o sticlă de 500 grame votcă. La solicitarea martorului C.B., inculpatul i-a pregătit acestuia o cafea. Observând că martorul C.B. a ieşit din bucătărie şi nu s-a întors, inculpatul a intrat în camera în care se afla soţia sa şi în această încăpere i-a găsit pe cei doi (soţia sa şi martorul C.B.) în pat, îmbrăţişaţi, soţia sa fiind dezbrăcată pe jumătate. Inculpatul a început să se certe cu soţia sa, timp în care martorul C.B. a părăsit încăperea şi locuinţa inculpatului. Inculpatul s-a întors în bucătărie şi i-a povestit martorului C. cele întâmplate. Acesta din urmă a plecat iar inculpatul a intrat în camera soţiei sale, a început să o certe şi să o lovească cu un " fund din lemn" luat din bucătărie. Loviturile aplicate de inculpat soţiei sale au vizat zona trunchiului şi a membrelor şi în urma acestora victima a căzut din pat. Inculpatul a încercat să o ridice dar fiind sub influenţa alcoolului nu a reuşit şi văzând că soţia sa nu se simte bine, a apelat la ajutorul martorei U.C., o vecină, care a chemat telefonic ambulanta. La sosirea echipajului medical s-a constatat că victima era decedată.
Din raportul medico-legal de necropsie nr. 139/A3 din 12 mai 2009 întocmit de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Arad rezultă că moartea numitei T.T. a fost violentă şi s-a datorat şocului traumatic şi hemoragie extern consecutive unui politraumatism contuziv cu multiple echimoze şi hematoame generalizate, diseminate pe cap, trunchi şi membre. Leziunile traumatice au putut fi produse prin loviri multiple, repetate cu un corp dur de formă alungită. Totodată s-a reţinut că victima avea o alcoolemie de 2,20 grame la mie.
În cauză nu există constituire de parte civilă întrucât fiicele victimei şi ale inculpatului - P.I.V. şi F.L. - deşi legal citate nu s-au prezentat şi nu au formulat pretenţii civile.
Fapta inculpatului T.I. astfel cum a fost descrisă mai sus constituie infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen. Caracteristic, din punct de vedere subiectiv, acestei infracţiuni este faptul că lovirea este comisă cu intenţie dar rezultatul mai grav - moartea victimei - se produce din culpa autorului, care nu l-a prevăzut, deşi trebuia şi putea să-l prevadă.
Pentru existenţa provocării este necesară îndeplinirea a trei condiţii infracţiunea să fi fost comisă sub influenţa unei puternice tulburări sau emoţii, această stare sufletească să fi fost determinată de o provocare din partea victimei, provocarea să se fi produs prin violenţă ori printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau printr-o altă acţiune ilicită gravă. Violenţa - susceptibilă de a constitui un act de provocare , în sensul art. 73 lit. b) C. pen. - poate fi numai fizică ci şi psihică, dacă este de natură să provoace o puternică tulburare sau emoţie. În speţă, în momentul săvârşirii faptei, inculpatul se afla sub imperiul unei stări de tulburare şi emoţie puternică, provocată de victimă, pe care a surprins-o când voia să întreţină relaţii sexuale cu martorul C.B. Cum această comportare reprezintă o atingere gravă a demnităţii persoanei inculpatului, produsă printr-o acţiune ilicită gravă, se impune aplicarea art.73 lit. b) C. pen.
La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat, au fost avute în vedere condiţiile concrete în care a fost comisă fapta, circumstanţele personale ale inculpatului, reţinând vârsta acestuia (59 ani), nivelul de instruire şcolară, ca absolvent a 8 clase primare, lipsa antecedentelor penale, atitudinea cooperantă avută în faţa organelor judiciare, recunoscând comiterea faptei pe care o regretă, renumele şi buna reputaţie de care s-a bucurat inculpatul în colectivitatea locală înainte de a începe să consume alcool. Se impune a se reţine faptul că soţii Ţ. au aniversat în anul 2008, 30 ani de căsnicie din care au rezultat două fiice, în prezent majore şi în această perioadă au convieţuit în condiţii de armonie, înţelegere şi afectivitate reciprocă. Relaţiile de familie s-au deteriorat în urmă cu 4-5 ani, pe fondul consumului de alcool de către victimă iniţial, pentru ca ulterior şi inculpatul să înceapă să bea. De asemenea, s-a ţinut seama de concluziile la care a ajuns consilierul de probatiune din cadrul Serviciului de probatiune de pe lângă Tribunalul Arad (a cărui opinie a fost solicitată), privind perspectivele de reintegrare socială şi care susţin că trăsăturile caracteristice ale personalităţii criminale nu se regăsesc în structura de personalitate a inculpatului. S-a concluzionat că, comportamentul infracţional al inculpatului se încadrează în sfera comportamentului atipic structurii sale de personalitate, caracterizat prin spontaneitate şi violenţă nespecifică, întrunind trăsăturile " crimei ocazionale pasionale".
În limitele legale ale pedepsei instanţa l-a condamnat pe inculpatul T.I. la 4 ani închisoare în baza art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.
Instanţa a apreciat că nu se justifică aplicarea art. 74 C. pen., aspectele favorabile inculpatului fiind avute în vedere la stabilirea pedepsei.
Ca o consecinţă a condamnării, pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În privinţa dreptului la vot garantat de art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei, acesta nu este absolut şi poate face obiectul unor limitări care trebuie apreciate de instanţă în fiecare caz în parte. în această situaţie se impune examinarea împrejurării dacă interdicţia respectă principiul proporţionalităţii. în cauză inculpatul a comis o infracţiune de loviri cauzatoare de moarte şi gravitatea faptei relevă că inculpatul nu are capacitatea de a aprecia asupra unor valori fundamentale cum este viaţa. Este adevărat că într-o societate democratică şi dreptul la alegeri libere este o valoare fundamentală. Din moment ce inculpatul nu are maturitatea de a respecta dreptul la viaţă al semenilor, se impune în mod rezonabil concluzia că inculpatul nu este în măsură să aprecieze asupra modului cum este guvernată ţara şi să-şi exprime opinia cu privire la alegerea corpului legislativ. Prin urmare, s-a considerat că este proporţională şi justificată măsura interzicerii drepturilor electorale.
În continuarea celor arătate, în ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, tribunalul a considerat că scopul acesteia poate fi atins şi fără priva rea de libertate a inculpatului, în condiţii de strictă supraveghere de către Serviciul de probatiune de pe lângă Tribunalul Arad care l-a luat în evidenţă şi l-a evaluat.
Astfel, tribunalul în baza art. 86/1 C. pen. a suspendat executarea pedepsei aplicate inculpatului T.I. sub supravegherea Serviciului de probatiune de pe lângă Tribunalul Arad şi în baza art. 86/2C. pen. a fixat acestuia un termen de încercare de 6 ani.
În baza art. 86/3 C. pen. pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Arad; - să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă, locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea; - să comunice şi să justifice locul de muncă; - să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.
Având în vedere concluziile referatului de evaluare privind dependenţa de alcool a inculpatului instanţa în baza art. 86/3 alin. (3) C. pen. a impus inculpatului obligaţia de a participa la programe de consiliere privind consumul de alcool.
În temeiul art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului T.I., dacă nu este arestat în altă cauză.
Văzând că faţă de acesta a fost luată măsura arestării preventive prin mandatul de arestare preventivă nr. 27 din 30 aprilie 2009 emis de Tribunalul Arad instanţa în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a scăzut din durata pedepsei aplicate durata arestării preventive de la 30 aprilie 2009 până la zi.
În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. a confiscat în vederea distrugerii două bucăţi de lemn constituind resturile" fundului" de lemn, aflate în Camera de corpuri delicte a instanţei.
În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpatul să plătească statului suma de 1700 lei cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad.
În motivarea apelului parchetul a arătat că modalitatea de executare a pedepsei respectiv, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare la care a fost condamnat inculpatul pentru infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen. este netemeinică şi nelegală în raport de prevederile art. 72 şi art. 52 C. pen.
S-a mai arătat că în procesul individualizării pedepsei, instanţa a redus pedeapsa la 4 ani, dar a apreciat că nu se justifică circumstanţe atenuante prev. de art. 74 C. pen. în condiţiile în care aspectele favorabile au fost deja avute în vedere la stabilirea pedepsei.
De asemenea s-a considerat că, în cazul posibilităţii aplicării suspendării pedepsei sub supraveghere îşi găseşte o limită obiectivă în gravitatea faptei săvârşite care, reflectă în mod intrinsec şi starea de periculozitate a inculpatului astfel încât aplicarea suspendării executării unei pedepse să nu fie neapărat ineficientă cât mai degrabă primejdioasă pentru societate.
În faza cercetării judecătoreşti inculpatul şi-a rezervat dreptul la tăcere şi nu a solicitat alte probe în apărare.
Prin Decizia penală nr. 101/A din 7 octombrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad.
S-a desfiinţat sentinţa apelată în ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei închisorii, în sensul înlăturării prevederilor art. 86/1 C. pen.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
S-a apreciat că starea de fapt reţinută de prima instanţă este corectă, fiind rezultatul interpretării coroborate a întregului material probator administrat în cele două faze ale procesului penal şi din care rezultă vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunii, respectiv lovituri cauzatoare de moarte.
Critica adusă sentinţei apelate privind modalitatea de executare a pedepsei este întemeiată. Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv şi o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi în ceea ce priveşte comportamentul făptuitorului.
Ca atare, pedeapsa şi modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizate în aşa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi evitarea săvârşirii altor fapte penale.
Curtea de Apel a apreciat că, în raport de gradul de pericol social al faptei, rezultat din modalitatea şi împrejurările concrete de comitere a acesteia, menţinerea modalităţii de executare nu ar fi justificată, lipsind de conţinut dispoziţiile art. 72 şi art. 52 C. pen., creând o disproporţie între scopul şi rezultatul acestora.
Astfel, în cauză planşele fotografice au evidenţiat intensitatea, caracterul repetat şi multitudinea loviturilor aplicate de către inculpat cu un corp dur de formă alungită, în zona capului, trunchiului şi membrelor, ce au condus la decesul victimei, leziuni atestate medico-legal.
Elementele favorabile inculpatului au fost valorificate de instanţa de fond, prin coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de norma de incriminare motiv pentru care se impune schimbarea modalităţii de executare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul T.I., solicitând casarea deciziei atacate şi menţinerea sentinţei, ca legală şi temeinică, invocând temeiul art. 385/9 pct. 18 şi 14 C. proc. pen. În susţinerea primului motiv, a solicitat achitarea inculpatului, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., susţinând că din coroborarea materialului probator, rezultă că loviturile aplicate de inculpat nu au provocat moartea victimei, ci problemele anterioare cardiace şi alcoolemia sa de 2.2 la mie.
În ce priveşte temeiul art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen., a solicitat aplicare dispoziţiilor art. 86/1 C. pen., pe baza circumstanţelor reale şi personale ale inculpatului, invocând caracterizările ataşate la dosar, referatul Serviciului de probaţiune, faptul că inculpatul a fost un bun cetăţean al localităţii şi chiar fiicele sale sunt ataşate în continuare de el, deşi a suprimat viaţa mamei lor.
Examinând Decizia atacată prin prisma criticilor formulate şi a cazurilor de casare invocate Înalta Curte constată că recursul este fondat.
În privinţa limitelor în care inculpatul poate critica Decizia instanţei de apel, Curtea reţine că acesta nu a atacat sentinţa primei instanţe, astfel încât potrivit art. 385/1 alin. (4) C. proc. pen., el poate declara recurs numai cu privire la modificările aduse sentinţei prin Decizia pronunţată în apel.
Cu alte cuvinte, neexercitând apelul, inculpatul a achiesat practic în totalitate la soluţia instanţei de fond, atât în privinţa stabilirii vinovăţiei, cât şi a modalităţii de individualizare a pedepsei.
În aceste condiţii, este inadmisibilă solicitarea inculpatului făcută în recurs de a se dispune achitarea sa, căci aceasta ar presupune cenzurarea sentinţei prin care s-a dispus condamnarea, ceea ce nu este posibil câtă vreme inculpatul nu a folosit calea apelului.
Prin urmare, singura critică pe care Curtea o poate analiza este cea care vizează schimbarea modalităţii de executare a pedepsei, care se circumscrie cazului de casare prev. de art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen. în condiţiile în care aceasta este unica modificare adusă sentinţei prin Decizia instanţei de apel.
În acest context, Curtea apreciază că instanţa de fond a dat eficienţă corespunzătoare tuturor criteriilor de individualizare prevăzute de lege, atât în ce priveşte cuantumul pedepsei, cât şi modalitatea de executare a acesteia, creând cadrul atingerii dezideratului înscris în art. 52 C. pen. privind scopul pedepsei, acela al reeducării inculpatului şi prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.
Fără îndoială că fapta comisă de inculpat prezintă, prin prisma urmării ei(decesul victimei) un grad de pericol social generic ridicat, însă la individualizarea pedepsei trebuie ţinut cont de circumstanţele concrete în care ea a fost comisă.
Astfel, din probatoriul administrat în cauză rezultă că fapta a fost comisă pe fondul consumului de alcool, atât din partea inculpatului, cât şi a victimei, datorită unui puternic sentiment de umilinţă şi tulburare determinat de conduita acesteia din urmă, care nu s-a rezumat la situaţia jenantă în care a fost surprinsă (dezbrăcată şi încercând să întreţină raporturi sexuale cu o altă persoană, în aceeaşi locuinţă în care se găsea la acel moment şi inculpatul), ci a avut în vedere un modus vivendi al victimei într-o perioadă mai lungă de timp (caracterizat prin întreţinerea de relaţii extraconjugale, pe fondul consumului zilnic de alcool la birtul din sat, într-o asemenea măsură-atestat de altfel şi de raportul de necropsie,2,20 grame la mie-încât se întâmpla să nu mai ajungă acasă în cursul nopţii, fiind găsită dormind pe străzile satului).
Pe de altă parte, cu privire la persoana inculpatului, dincolo de lipsa antecedentelor penale şi a atitudinii procesuale constant sincere, probatoriile în circumstanţiere atestă o bună conduită şi reputaţie a inculpatului, mai înainte de a deveni la rândul său dependent de alcool, fiind cunoscut în comunitate ca o persoană pacifistă, calmă, non-agresivă şi respectuoasă; mai mult, din relatările vecinilor a rezultat că în paralel cu transformările survenite în ultimii cinci ani de viaţă în comportamentul victimei şi al inculpatului, acesta şi-a menţinut o perioadă echilibrul emoţional, dovedind înţelegere faţă de manifestările victimei condescendenţă şi afectivitate faţă de aceasta, atitudinea sa relevând un puternic ataşament faţă de soţie, ceea ce explică şi atitudinea fiicelor sale, care manifestă compasiune faţă de situaţia în care a ajuns inculpatul, pe care intenţionează să-l susţină necondiţionata se vedea raportul de evaluare întocmit de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Arad).
Toate aceste circumstanţe reale şi personale au condus în mod întemeiat instanţa de fond la concluzia că, prin ea însăşi, condamnarea inculpatului va constitui un avertisment pentru acesta şi, chiar fără executarea efectivă a pedepsei, acesta nu va mai săvârşi alte infracţiuni, ceea ce fac incidente în cauză dispoziţiile art. 86/1 şi urm. C. pen.
Mai mult, reţinând influenţa consumului de alcool în comiterea faptei şi în schimbarea conduitei inculpatului, instanţa de fond a instituit şi o obligaţie suplimentară în sarcina acestuia, a cărei îndeplinire va fi supusă supravegherii Serviciului de Probaţiune, anume aceea de a participa la programe de consiliere privind consumul de alcool.
În aceste limite Înalta Curte constată întemeiat recursul declarat de către inculpat şi-l va admite conform art. 385/15 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., casând Decizia atacată şi menţinând sentinţa instanţei de fond.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul inculpat T.I. împotriva deciziei penale nr. 101/A din 7 octombrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Casează Decizia atacată şi menţine sentinţa penală nr. 200 din 5 august 2009 a Tribunalului Arad.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1421/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1429/2010. Penal → |
|---|
