ICCJ. Decizia nr. 1429/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1429/2010
Dosar nr. 42260/3/2009
Şedinţa publică din 14 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 1139 din 16 decembrie 2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. 42260/3/2009 s-a dispus respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire formulată de revizuentul condamnat F.M.
A obligat revizuentul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:
Prin cererea înregistrată iniţial la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, sub nr. 22108/3/2009 din 25 mai 2009 şi ulterior la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti sub nr. 1480/III-6/2009 prin Sentinţa penală nr. 601 din 18 iunie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în Dosarul nr. 22108/3/2009 s-a dispus, conform art. 397 alin. (1) C. proc. pen. trimiterea cererii la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti - a solicitat revizuirea Sentinţei penale nr. 907 din 25 iunie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti.
Prin această hotărâre, s-a dispus condamnarea inculpatului F.M. la o pedeapsă rezultantă de 15 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 26 C. proc. pen. raportat la art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000; art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. proc. pen. şi alin. (7) din Legea nr. 39/2003.
În susţinerea cererii de revizuire condamnatul a invocat erorile grave şi abuzurile procurorului care a efectuat cercetările, nu s-a stabilit cu certitudine vinovăţia sa în raport de treptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată dar şi faptul că deţine probe care să demonstreze abuzurile şi erorile la care a făcut referire.
Instanţa de fond a constatat că niciunul din motivele indicate nu se circumscriu cazurilor expres şi limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a declarat apel condamnatul F.M. solicitând desfiinţarea acesteia şi în cadrul rejudecării admiterea în principiu a cererii de revizuire.
Prin Decizia penală nr. 29/A din 4 februarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a dispus, respingerea, ca nefondată a apelului declarat de revizuentul F.M.
A obligat apelantul revizuent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa de apel a reţinută, în esenţă, că în raport de motivele invocate, cererea de revizuire formulată în cauză este inadmisibilă.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs revizuentul condamnat F.M. solicitând casarea acestora şi în cadrul rejudecării admiterea cererii de revizuire apreciind ca fiind îndeplinite condiţiile legii.
Înalta Curte, examinând recursul în conformitate cu prevederile art. 38514 alin. (7) C. proc. pen., pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta este nefundat pentru următoarele considerente:
Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac nu poate fi invocată decât în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege.
Astfel, potrivit art. 394 C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută în următoarele ipoteze:
a.- s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei;
b.-un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărui revizuire se cere;
c.-un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d.-un membru al completului de judecată, privind ori persoana care a efectuat acte de … a comis o infracţiune în legătură cu cauze a cărui revizuire se cere;
e.-când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.
Raportând motivele menţinute de revizuentul condamnat - comiterea de către procuror a unor grave erori şi abuzuri; nevinovăţia acestuia în lipsa unor probe certe; invocarea de probe fără a fi prevăzute în concret de către revizuentul condamnat - la dispoziţiile legale enunţate anterior, Înalta Curte constată că hotărârile pronunţate în cauză sunt legale şi temeinice.
În calea extraordinară de atac a revizuirii nu este permisă nici prelungirea probatoriului şi nici reevaluarea probelor administrate în căile ordinare de atac.
Simplele afirmaţii invocate de revizuentul condamnat în cererea de revizuire, în lipsa pronunţării unor probe noi, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., nu justifică admiterea cererii formulate.
Aşa fiind, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de revizuentul condamnat F.M. împotriva Deciziei penale nr. 29 din 4 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. revizuentul condamnat F.M. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat F.M. împotriva Deciziei penale nr. 29/A din 04 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul revizuent condamnat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 414/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 42/2010. Penal → |
|---|
