ICCJ. Decizia nr. 415/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 415/2010
Dosar nr. 1228/44/2009
Şedinţa publică din 4 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 187/F de la 19 octombrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 1228/44/2009 a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul U.P., împotriva ordonanţei de neîncepere a urmăririi penale nr. 22/P/2009 din 18 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi menţinută ordonanţa atacată.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat petentul la plata sumei de 40 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi nr. 22/P/2009 din 18 iunie 2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public C.L.O. pentru infracţiunea de „abuz în serviciu contra intereselor persoanelor" prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Prin aceeaşi ordonanţă s-a dispus disjungerea cauzei şi declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi pentru a se efectua cercetări faţă de P.A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 293 C. pen.
Pentru a da această soluţie, procurorul a reţinut următoarele:
La data de 16 ianuarie 2009 a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi un denunţ formulat de U.P., din conţinutul căruia a rezultat că notarul public C.L.O. şi-a îndeplinit în mod necorespunzător atribuţiile de serviciu, cu prilejul redactării şi autentificării unei procuri, prin care P.S.A. a împuternicit-o pe avocat D.G. să o reprezinte în toate cauzele civile şi penale promovate de N.M.
Fiind audiat de procuror, U.P. a susţinut că notarul şi-ar fi îndeplinit în mod necorespunzător atribuţiile de serviciu în sensul că în procura judiciară, cu ocazia redactării, a fost trecută şi reşedinţa numitei P.A., iar în încheierea de autentificare a fost menţionate doar adresa din cartea de identitate cu care s-a legitimat aceasta.
S-a arătat că în cauză nu este vorba de săvârşirea vreunei fapte prevăzută de legea penală, notarul public, procedând la autentificarea procurii aşa cum a solicitat mandanta, reşedinţa din Italia fiind dictată de parte, iar în încheierea de autentificare a fost consemnată seria şi numărul actului de identitate cu care a fost identificată partea.
Pentru aceste considerente s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public C.L.O. pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Având în vedere că, în declaraţia dată în faţa procurorului, U.P. a menţionat că solicită efectuarea de cercetări şi faţă de P.A., susţinând că aceasta a folosit mai multe cărţi de identitate în perioada 2006-2008, unele fiind false, s-a dispus disjungerea cauzei şi declinarea competenţei de soluţionare a acesteia în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi, pentru a se efectua cercetări faţă de P.A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 293 C. pen.
Împotriva acestei ordonanţe, în termen legal, a formulat plângere petentul U.P., însă prin rezoluţia nr. 879/II/2/2009 din 21 iulie 2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, această plângere a fost respinsă, ca nefondată.
În continuare, în termen legal şi în conformitate cu prevederile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., petentul U.P. a formulat plângere, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi sub nr. 1228/44/2009 din 24 iulie 2009.
În plângerea sa, petentul a solicitat tragerea la răspundere penală a notarului public C.L.O. pentru infracţiunea de „abuz în serviciu", invocând anumite neconcordanţe din procura întocmită de notarul public şi faptul că cercetările în dosar s-au efectuat pe nişte copii de pe actele originale.
Prima instanţă a considerat că plângerea formulată de petent este nefondată şi a respins-o.
Examinând ordonanţa atacată prin prisma criticilor formulate de petent, curtea de apel a reţinut sub un prim aspect, că nedepunerea la dosarul cauzei a originalului procurii judiciare întocmite de notarul public C.L.O. nu poate constitui un motiv pentru admiterea plângerii formulate de petent de vreme ce este de necontestat că la dosar există copii identice ale actului în discuţie.
În ceea ce priveşte neconcordanţele din procura întocmită de notarul public C.L.O. a reţinut că acestea nu pot fi imputate notarului public şi nu pot atrage răspunderea penală a acestuia sub aspectul infracţiunii de „abuz în serviciu contra intereselor persoanelor" prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În concret petentul a invocat faptul că în mod nereal s-a indicat în procură că P.A. are reşedinţa în Italia, şi că s-a legitimat prin cartea de identitate, carte de identitate care în opinia petentului nu era valabilă. În sprijinul acestei ultime afirmaţii, petentul a invocat o declaraţie dată de P.A. în faţa organelor de poliţie la data de 05 martie 2008 (filele 13-14 dosar instanţă ) în care aceasta s-a legitimat cu o altă carte de identitate.
Aspectele învederate de petent urmează a fi elucidate în urma efectuării cercetărilor faţă de P.A. sub aspectul infracţiunii de „fals privind identitatea" prevăzută de art. 293 C. pen. şi nu pot fi examinate cu ocazia soluţionării prezentei plângeri, având în vedere că prin ordonanţa atacată s-a dispus disjungerea cauzei în sensul mai sus arătat.
În ceea ce o priveşte pe intimata C.L.O. s-a reţinut că aceasta a întocmit procura criticată pe baza actelor prezentate de P.A. şi a afirmaţiilor acesteia referitoare la reşedinţa din Italia, aşa încât nu poate fi acuzată de vreo încălcare cu ştiinţă a atribuţiilor de serviciu pentru a se putea angaja răspunderea penală sub aspectul infracţiunii de „abuz în serviciu contra intereselor persoanelor" prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Faţă de cele de mai sus arătate, întrucât s-a constatat că soluţia procurorului de neîncepere a urmăririi penale faţă de notarul public C.L.O. este temeinică şi legală, curtea de apel a respins, ca nefondată, plângerea formulată împotriva acestei soluţii de petentul U.P., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat, în termenul legal, recurs petiţionarul U.P., fără a arăta în scris motivele de recurs.
La termenul de astăzi, în recurs, au lipsit recurentul petiţionar U.P. şi intimata C.L.O., procedura de citare fiind legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public, în dezbateri a pus concluzii de respingere, ca nefondat a recursului declarat de petiţionar, apreciind că hotărârea pronunţată de prima instanţă este legală şi temeinică, întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă indicii privitoare la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală de către intimată.
S-au depus la dosarul cauzei concluzii ale recurentului petiţionar U.P., existând rezoluţia primirii 4 februarie 2010 ora 10:48.
În concluziile scrise formulate de recurentul petiţionar U.P., depuse la dosarul cauzei, la fila 6, acesta a arătat că în mod ilegal notarul public C.L.O. autentifică acte notariale folosind diverse acte false şi înscriind în mod ilegal fără nicio probă diferite reşedinţe din Italia pe care numita P.A. nu le-a probat că le deţine legal la reşedinţa din Italia indicată în procură.
Recurentul petiţionar a mai menţionat că în prezenta cauză nu au fost efectuate toate cercetările în vederea aflării şi stabilirii adevărului, conform art. 62 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei penale, iar în rejudecare a se trimite cauza la procuror pentru începerea urmăririi penale faţă de intimata C.L.O. pentru săvârşirea infracţiunilor sesizate.
Examinând recursul declarat de recurentul petiţionar U.P. împotriva sentinţei pronunţată de prima instanţă, conform art. 2781 alin. (1)0 cu referire la art. 3851 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., din oficiu, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., având în vedere şi concluziile scrise formulate de recurentul petiţionar şi depuse la dosarul cauzei, Înalta Curte constată recursul petiţionarului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios şi motivat prima instanţă, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul U.P.
Înalta Curte consideră că au fost evaluate corect actele premergătoare efectuate în cauză, ce au condus la soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de notarul public C.L.O. pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Prin ordonanţa dată de procuror la 18 iunie 2009 în dosarul nr. 22/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi s-a dispus şi disjungerea cauzei şi declinarea competenţei de soluţionare a acesteia în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi, pentru a se efectua cercetări faţă de P.A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 293 C. pen.
Aşa cum a rezultat din actele şi lucrările dosarului, criticile formulate de petiţionar au fost examinate, în raport cu persoana şi fapta pretinsă ca fiind comisă de către aceasta, procurorul constatând, în fapt, că la data de 16 ianuarie 2009 a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi un denunţ formulat de U.P., din conţinutul căruia a rezultat că notarul public C.L.O. şi-a îndeplinit în mod necorespunzător atribuţiile de serviciu, cu prilejul redactării şi autentificării unei procuri, prin care P.S.A. a împuternicit-o pe doamna avocat D.G. să o reprezinte în toate cauzele civile şi penale promovate de N.M.
Fiind audiat de procuror, U.P. a susţinut că notarul şi-ar fi îndeplinit în mod necorespunzător atribuţiile de serviciu în sensul că în procura judiciară, cu ocazia redactării, a fost trecută şi reşedinţa numitei P.A., iar în încheierea de autentificare a fost menţionată doar adresa din cartea de identitate cu care s-a legitimat aceasta.
Situaţia de fapt mai sus arătată se susţine prin actele premergătoare efectuate în cauză, respectiv fotocopiile procurii date de P.S.A., în care aceasta figurează cu domiciliul în România, Galaţi şi cu reşedinţa în Italia, doamnei avocat D.G., pentru a o reprezenta în toate cauzele civile şi penale promovate de N.M., ce a fost autentificată prin încheierea de autentificare nr. 1634 de la 18 august 2008 de către notarul public C.L.O. (filele 13-14 dosarul parchetului); declaraţia petiţionarului U.P. dată la 12 iunie 2009 (fila 6 dosarul parchetului); nota explicativă dată de notarul public C.L.O. (fila 7 dosarul parchetului); fila de pe registrul de corespondenţă (fila 8 dosarul parchetului) fotocopia procurii judiciare data de P.S.A., în care aceasta figurează cu domiciliul în România, Galaţi şi cu reşedinţa în Italia, indicate şi a împuternici pe avocat D.G. pentru a o reprezenta în toate cauzele civile şi penale promovate de N.M., autentificată prin încheierea de autentificare nr. 1634 de la 18 august 2008 dată de notarul public C.L.O. (fila 11 dosarul parchetului).
Procurorul a constatat că în cauză nu este vorba de săvârşirea vreunei fapte prevăzută de legea penală, notarul public procedând la autentificarea procurii, aşa cum a solicitat mandanta, reşedinţa din Italia fiind dictată de parte, iar în încheierea de autentificare a fost consemnată seria şi numărul actului de identitate cu care a fost identificată partea şi pentru aceste considerente a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public C.L.O. pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
De asemenea, procurorul a reţinut că, având în vedere, că în declaraţia dată în faţa procurorului, U.P. a menţionat că solicită efectuarea de cercetări şi faţă de P.A., susţinând că aceasta a folosit mai multe cărţi de identitate în perioada 2006-2008, unele fiind false, a dispus disjungerea cauzei şi declinarea competenţei de soluţionare a acesteia în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi, pentru a se efectua cercetări faţă de P.A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 293 C. pen.
Soluţia dată de procuror a fost menţinută de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, care prin ordonanţa din 21 iulie 2009 în lucrarea cu nr. 879/II/2/2009, a respins, plângerea formulată de petentul U.P. împotriva ordonanţei nr. 22/P/2009 din 18 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, ca fiind nefondată.
Înalta Curte consideră că, prima instanţă a făcut o corectă evaluare asupra actelor premergătoare efectuate de către procuror, analizând, criticile formulate de petiţionar, în raport cu soluţia dispusă de procuror, motivând, în mod judicios că nedepunerea la dosarul cauzei a originalului procurii judiciare întocmite de notarul public C.L.O. nu poate constitui un motiv pentru admiterea plângerii formulate de petent de vreme ce este de necontestat că la dosar există copii identice ale actului în discuţie.
Sub aspectul neconcordanţelor din procura întocmită de notarul public C.L.O. a reţinut că acestea nu pot fi imputate notarului public şi nu pot atrage răspunderea penală a acestuia sub aspectul infracţiunii de „abuz în serviciu contra intereselor persoanelor" prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
De asemenea, prima instanţă, referitor la intimata C.L.O. a mai menţionat că aceasta a întocmit procura criticată pe baza actelor prezentate de P.A. şi a afirmaţiilor acesteia referitoare la reşedinţa din Italia, aşa încât nu poate fi acuzată de vreo încălcare cu ştiinţă a atribuţiilor de serviciu pentru a se putea angaja răspunderea penală sub aspectul infracţiunii de „abuz în serviciu contra intereselor persoanelor" prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Totodată, curtea de apel a făcut referire la cele invocate de către petent, în sensul că, în mod nereal s-a indicat în procură că P.A. are reşedinţa în Italia, şi că s-a legitimat prin cartea de identitate, petentul evidenţiind o declaraţie dată de P.A. în faţa organelor de poliţie la data de 5 martie 2008 (filele 13-14 dosar instanţă) în care aceasta s-a legitimat cu o altă carte de identitate ce avea altă serie.
S-a mai arătat faptul că aspectele evidenţiate de petent urmează a fi elucidate în urma efectuării cercetărilor faţă de P.A. sub aspectul infracţiunii de „fals privind identitatea" prevăzută de art. 293 C. pen., neputând fi examinate cu ocazia soluţionării plângerii ce face obiectul acestei cauze, având în vedere că prin ordonanţa atacată s-a dispus disjungerea cauzei în sensul mai sus arătat.
Înalta Curte, la rândul său, în baza propriului examen, în contextul cauzei, asupra actelor şi lucrărilor existente la dosarul parchetului, a constatat că în cauză au fost efectuate, în mod complet actele premergătoare, respectiv înscrisuri, audierea petiţionarului, nota explicativă a intimatei, în urma cărora s-a stabilit, legal şi temeinic, că intimata C.O.L. şi-a exercitat atribuţiile, cu respectarea prevederilor legale, cu ocazia întocmirii procurii, autentificarea acesteia, fiind efectuată pe baza actelor prezentate de P.A. şi potrivit afirmaţiilor sale referitoare la reşedinţa din Italia, aşa încât nu există indicii cu privire la săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În raport cu cele menţionate, Înalta Curte apreciază că susţinerile recurentului petiţionar U.P., din concluziile scrise şi depuse la dosarul cauzei, în recurs, nu pot fi reţinute, întrucât, pe de-o parte în etapa actelor premergătoare, procurorul este singurul care apreciază asupra oportunităţii efectuării verificărilor pe care le consideră necesare şi suficiente, iar pe de altă parte în cauză au fost efectuate toate actele premergătoare care se impuneau şi care, de altfel au fost evidenţiate în mod concret mai sus.
Astfel, Înalta Curte, consideră că, pe de-o parte, în mod corect şi motivat, s-a dispus, de către procuror, în temeiul art. 228 alin. (4) referitor la art. 10 lit. b) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public C.L.O. pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), iar, pe de altă parte, în mod legal şi motivat, prima instanţă a respins, ca nefondată, plângerea formulată de către petentul U.P. împotriva ordonanţei de neîncepere a urmăririi penale cu nr. 22/P/2009 din 18 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi a menţinut ordonanţa atacată.
În raport cu cele menţionate, Înalta Curte consideră că sentinţa pronunţată de prima instanţă este legală şi temeinică sub toate aspectele.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiţionar U.P. împotriva sentinţei penale nr. 187/F din 19 octombrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga recurentul petiţionar la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiţionar I.P. împotriva sentinţei penale nr. 187/F din 19 octombrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 4 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2747/2010. Penal. Excepţie de... | ICCJ. Decizia nr. 2749/2010. Penal. Excepţie de... → |
|---|
