ICCJ. Decizia nr. 427/2010. Penal. Reconstituire dosar judiciar/ Înscris judiciar dispărut (art.508 şi următoarele C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 427/2010
Dosar nr. 1492/54/2009
Şedinţa publică din 4 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 140 de la 28 octombrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în dosarul nr. 1492/54/2009 s-a constatat imposibilitate reconstituirii dosarului nr. 701/P/2001 al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara, Structura Craiova, în care s-a pronunţat rezoluţia din data de 15 iulie 2002, cu privire la care s-a formulat plângere penală de către petentul S.E.C., în contradictoriu cu intimatul G.C.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că la data de 11 mai 2009 s-a înregistrat procesul-verbal încheiat la 4 mai 2009 (ca urmare a referatului prezentat la aceeaşi dată de către preşedintele Secţiei Penale şi pentru Cauze cu Minori din cadrul Curţii de Apel Craiova) prin care s-a constatat dispariţia dosarului nr. 701/P/2001 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara, Structura Craiova, dosar ce fusese ataşat anterior spre observare la dosarul penal nr. 1251/P/2005 al acestei instanţe.
Cauza a fost astfel înregistrată sub nr. 1492/54/2009 ca şi cauză directă, având ca obiect „refacere dosar", primul termen de judecată fiind stabilit la data de 27 mai 2009.
Din actele existente la dosar a rezultat că la data de 17 noiembrie 2008, Parchetul Militar de pe lângă Parchetul Militar Timişoara a înaintat Curţii de Apel Craiova, cu adresa nr. 201/VIII/1/2008 cererea petentului S.E.C., prin care acesta solicita consultarea dosarului penal nr. 701/P/2001 al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara, înaintarea cererii fii motivată de faptul că dosarul respectiv ar fi fost înaintat Curţii de Apel Craiova la data de 14 iulie 2005 în baza unei cereri formulate de această instanţă.
Ca urmare a referatului întocmit la data de 4 mai 2009 de preşedintele secţiei penale a Curţii de Apel Craiova, s-a întocmit procesul-verbal cu aceeaşi dată, prin care s-a constatat dispariţia dosarului nr. 701/P/2001 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara, Structura Craiova, dosar ce fusese ataşat pentru observare la dosarul nr. 1251/P/2005 al Curţii de Apel Craiova.
Din acelaşi proces-verbal a rezultat că în vederea găsirii acestui dosar au fost verificate dosarele în care petentul S.E.C. a fost parte şi, de asemenea, au fost verificate toate dosarele aflate în arhiva veche a Curţii de Apel Craiova.
În urma verificărilor, s-a constatat că dosarul menţionat mai sus nu se află la această instanţă, propunându-se declanşarea procedurii prevăzute de art. 508 şi urm. C. proc. pen., în sensul celor menţionate în procesul-verbal.
Din actele existente la dosarul cauzei, prima instanţă a constatat că petentul S.E.C. s-a adresat cu plângere la Curtea de Apel Craiova, împotriva rezoluţiei dată de Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara în dosarul nr. 701/P/2001, rezoluţie prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva inspectorului de poliţie G.C., pentru infracţiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Cu adresa nr. 2066 din 14 iulie 2005 Curtea de Apel Craiova a solicitat dosarul menţionat mai sus, acesta fiind înaintat cu adresa nr. 701/P din 14 iulie 2005.
Pe rolul Curţii de Apel Craiova, cauza a fost înregistrată sub nr. 1251/P/2005, iar prin sentinţa penală nr. 62 din 2 mai 2006, plângerea petentului a fost respinsă, ca inadmisibilă, constatându-se că acesta nu s-a adresat iniţial cu plângere procurorului ierarhic superior.
Sentinţa a fost recurată de către petent, iar prin Decizia penală nr. 5272 din 14 septembrie 2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a respins, ca nefondat, recursul declarat de petent, reţinând că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, întrucât petentul s-a adresat direct instanţei, fără a formula în prealabil plângere, în condiţiile art. 278 C. proc. pen., la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
După primirea dosarelor de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dosarul nr. 701/P /2001 a cărei reconstituire se solicită, cu un număr de 27 file apare ca fiind restituit parchetului, cu adresa nr. 1251/P din 10 octombrie 2006, aflată la fila 81 din dosarul de fond.
Din verificări a rezultat că în aceeaşi zi dosarul apare ca fiind predat de grefier serviciului arhivă, însă Parchetul Militar a confirmat că dosarul nu se găseşte în arhiva acestuia, astfel încât s-a procedat la efectuarea de verificări, atât în arhiva curentă a Curţii de Apel Craiova, dar şi în arhiva Tribunalului Dolj, pentru a se constata dacă din eroare dosarul ar fi fost ataşat la alte dosare în care petentul este parte.
Au fost, de asemenea, verificate evidenţele acestei instanţe pentru a se observa dacă au mai fost dosare ale petentului S.E. strămutate sau înaintate la alte instanţe şi la care din eroare să se fi ataşat acest dosar.
Instanţa de fond a dispus prin încheierea de la 27 mai 2009, reconstituirea dosarului nr. 701/P/2001 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara, Structura Craiova, în raport de dispoziţiile legale respectiv art. 508 şi urm. C. proc. pen.
Întrucât legea prevede că pentru reconstituirea unui dosar se pot folosi orice mijloace de probă, urmând a se reconstitui înscrisurile pe care dosarul dispărut le conţinea, instanţa de fond a procedat la citarea petentului S.E.C. şi a numitului G.C., care a avut calitatea de intimat în dosarul dispărut.
S-a menţionat, de asemenea, că instanţa a efectuat mai multe adrese către Parchetul de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara, structura Craiova, solicitând o copie a rezoluţiei dispusă în dosarul nr. 701/P/2001, însă de fiecare dată s-a răspuns că nu se deţine nici o astfel de copie a rezoluţiei solicitate, s-a făcut precizarea că din actele existente în dosarul nr. 1251/P/2005, la care a fost ataşat în anul 2005/2006 dosarul dispărut, nu există nici o copie a rezoluţiei menţionate mai sus şi nici o copie a vreunui înscris din acel dosar şi mai mult, atât în sentinţa penală care s-a pronunţat în cauza respectivă, cât şi în Decizia penală prin care s-a soluţionat recursul petentului nu s-a făcut referire la conţinutul presupusei infracţiuni de abuz în serviciu reclamată de către petent în raport de soluţia adoptată de instanţă, respectiv respingerea plângerii, ca inadmisibilă.
De asemenea, instanţa a dispus citarea părţilor cu precizarea de a depune copii de pe eventuale acte care ar fi în posesia acestora din dosarul nr. 701/P/2005, însă intimatul G.C. s-a prezentat la instanţă la data de 27 mai 2009 şi a învederat că nu-şi aminteşte conţinutul plângerii formulate de petentul S.E.C. în anul 2001 împotriva acestuia, deoarece acesta din urmă a formulat mai multe plângeri împotriva sa şi de asemenea, nu-şi aminteşte dacă a dat declaraţie în dosarul respectiv şi nici conţinutul declaraţiei.
Petentul S.E.C., deşi a fost citat în mod legal de instanţă, cu precizarea de a se prezenta în vederea audierii, acesta nu a fost prezent la nici un termen de judecată, formulând la data de 24 iunie 2009, o cerere depusă prin serviciul arhivă al Curţii de Apel Craiova, având ca obiect recuzarea judecătorilor menţionaţi într-un certificat anexat acestei cereri, certificat eliberat de secţia penală a Tribunalului Dolj, învederând totodată că nu ştie ce dosar se reconstituie, pe cine priveşte şi ce fapte sunt reclamate în acel dosar.
Cererea de recuzare formulată de petent a fost respinsă, ca inadmisibilă, în raport de dispoziţiile art. 51 alin. (2) şi (3) C. proc. pen.
În raport de considerentele de mai sus, instanţa de fond a constatat imposibilitatea reconstituirii dosarului nr. 701/P/2001 al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara, având în vedere şi faptul că din analiza dispoziţiilor legale aplicabile în această materie, a rezultat că, în cazul dispariţiei unui dosar sau înscris, indiferent de motiv, respectiv din cauza unei neglijenţe în păstrarea dosarelor, a sustragerii sau distrugerii unor înscrisuri sau dosare, a unor erori păstrarea dosarelor, necesitarea reconstituirii acelui înscris sau dosar dispărut se poate dispune numai în cazul în care există un interes justificat.
Or, în cazul de faţă, aşa cum s-a arătat, deşi petentul a sesizat şi a reclamat dispariţia dosarului menţionat mai sus, solicitând declanşarea procedurii de reconstituire, ulterior nu s-a mai prezentat în faţa instanţei, deşi a fost citat, la mai multe termene de judecată în vederea unei eventuale audieri în legătură cu conţinutul plângerii formulate de acesta în anul 2001, şi care a stat la baza formării dosarului dispărut, nu a depus nici o copie a vreunui act din dosarul respectiv, în cazul în care s-ar afla în posesia acestora.
De asemenea, aşa cum s-a arătat mai sus, numitul G.C. care a avut calitatea de intimat în cauza care a format dosarul cu nr. 701/P/2001, s-a prezentat în faţa instanţei, însă a învederat că nu are cunoştinţă despre conţinutul acelui dosar, iar dosarul nr. 1251/P/2005 al Curţii de Apel Craiova nu conţine nici un act din dosarul menţionat mai sus.
În aceste condiţii, instanţa de fond a constatat imposibilitatea reconstituirii dosarului nr. 701/P/2001 al Parchetului Militar de pe lângă Parchetul Militar Timişoara.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat, în termenul legal, recurs petiţionarul S.E.C., criticând-o, apreciind că a fost muşamalizată fapta reclamată şi favorizaţi cei vinovaţi, neputându-se exprima ce se poate face legal, solicitând casarea sentinţei atacate şi trimiterea dosarului pentru continuarea cercetărilor, concomitent cu alte investigaţii care să stabilească adevărul privind furtul dosarului, considerând că numitul G.C. nu avea şi nu are interes pentru reconstituirea sau găsirea dosarului.
Motivelor de recurs i-a fost ataşată şi o adeverinţă privind pe recurentul petiţionar, aflată la fila 8 dosarul Înaltei Curţi.
La termenul de astăzi, în recurs, au lipsit recurentul petiţionar S.E.C. şi intimatul G.C., procedura de citare fiind legal îndeplinită.
Înalta Curte a constatat cauza în stare de judecată şi a acordat părţilor cuvântul în dezbateri, potrivit art. 38513 C. proc. pen.
Reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii de respingere, ca nefondat a recursului declarat de petiţionar.
Examinând recursul declarat de recurentul petiţionar S.E.C. împotriva sentinţei pronunţată de prima instanţă, atât în raport cu motivele invocate, cât şi din oficiu, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul petiţionarului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza cauzei rezultă că prima instanţă în mod corect a procedat la constatarea dispariţiei dosarului nr. 701/P/2001 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara, Structura Craiova, dosar ce a fost ataşat anterior spre observare la dosarul penal nr. 1251/P/2005 al Curţii de Apel Craiova, respectând prevederile art. 508 C. proc. pen., întocmindu-se în cauză procesul-verbal la data de 4 mai 2009, iar ulterior cauza a fost înregistrată pe rolul instanţei ca o cauză directă, având ca obiect refacere dosar.
Procedura de constatare a dispariţiei dosarului a fost fundamentată pe verificările dosarelor în care petentul S.E.C. a fost parte, precum şi toate dosarele aflate în arhiva curentă a Secţiei Penală şi pentru Cauze cu Minori, precum şi în arhiva veche a Curţii de Apel Craiova.
Înalta Curte constată că ulterior înregistrării cauzei pe rolul primei instanţe, aceasta în mod corect a stabilit situaţia cauzei, declanşarea procedurii prevăzute de art. 508 şi urm. C. proc. pen., dispunându-se în vederea reconstituirii dosarului, în conformitate cu art. 512 din acelaşi cod, citarea petiţionarului S.E.C. şi a intimatului G.C. de a depune copii de pe eventuale acte care s-ar fi aflat în posesia acestora din dosarul nr. 701/P/2001, precum şi mai multe adrese la Parchetul de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara, Structura Craiova, solicitând o copie a rezoluţiei dispusă în dosarul indicat, iar de fiecare dată s-a răspuns că nu se deţine nicio astfel de copie a rezoluţiei solicitate.
Mai mult s-a făcut precizarea că din actele existente în dosarul nr. 1251/P/2005, la care a fost ataşat în anul 2005/2006 dosarul dispărut, nu există nicio copie a rezoluţiei menţionate mai sus şi nicio copie a vreunui înscris din acel dosar, iar, atât în sentinţa penală care s-a pronunţat în cauza respectivă, cât şi în Decizia penală prin care s-a soluţionat recursul petiţionarului nu s-a făcut referire la conţinutul presupusei infracţiuni de abuz în serviciu reclamată de către petent în raport cu soluţia adoptată de instanţă, respectiv respingerea, ca inadmisibilă a plângerii..
Totodată, se constată că prima instanţă dispunând citarea părţilor, intimatul G.C. s-a prezentat la data de 27 mai 2009 şi a învederat că nu-şi mai aminteşte conţinutul plângerii formulate de petiţionarul S.E.C. în anul 2001 împotriva sa, întrucât acesta a formulat mai multe plângeri împotriva sa şi nu-şi mai aminteşte dacă a dat declaraţie în dosarul respectiv şi nici conţinutul declaraţiei, iar în ceea cel priveşte pe petiţionarul S.E.C., acesta a fost citat în mod legal de mai multe, în vederea de a se prezenta pentru a fi audiat, neprezentându-se, însă la data de 24 iunie2009 a depus o cerere prin serviciul arhivă al instanţei, având ca obiect recuzarea judecătorilor menţionaţi într-un certificat anexat, învederând că nu ştie ce dosar se reconstituie, pe cine priveşte şi ce fapte sunt reclamante în acel dosar, cererea de recuzare fiind respinsă, ca inadmisibilă.
Înalta Curte constată că în mod judicios şi temeinic motivat prima instanţă a constatat imposibilitatea reconstituirii dosarului nr. 701/P/2001 al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara, Structura Craiova, în care s-a pronunţat rezoluţia din data de 15 iulie 2002, cu privire la care s-a formulat plângere penală de către petiţionarul S.E.C., stabilind că necesitarea reconstituirii acelui înscris sau dosar dispărut se poate dispune numai în cazul în care există un interes justificat, ceea ce în cauză nu există, în raport cu poziţia procesuală a petiţionarului, care, deşi a sesizat şi a reclamat dispariţia dosarului şi a solicitat declanşarea procedurii de reconstituire, deşi legal citat, nu s-a mai prezentat în faţa primei instanţe, neputând fi audiat şi nici nu a depus nici o copie a vreunui act din dosarul respectiv, în cazul în care s-ar fi aflat în posesia acestuia.
Totodată, nici intimatul G.C., deşi s-a prezentat în primă instanţă a învederat că nu are cunoştinţă despre conţinutul dosarului nr. 701/P/2001, iar dosarul nr. 1251/P/2005 al Curţii de Apel Craiova nu conţine nici un act din dosarul menţionat mai sus.
Aşadar, Înalta Curte constată că prima instanţă a respectat procedura prevăzută de art. 508 şi urm. C. proc. pen. în vederea reconstituirii dosarului indicat, constatând în mod legal şi temeinic motivat, prin sentinţa pronunţată, imposibilitatea reconstituirii dosarului nr. 701/P/2001 al Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara, structura Craiova, în care s-a pronunţat rezoluţia din data de 15 iulie 2002 cu privire la care s-a formulat plângere penală de către petiţionarul S.E.C., ca urmare a unor verificări complete dispuse în cauză, aşa încât nu pot fi avute în vedere criticile formulate cu caracter de generalitate invocate de recurent, în motivele scrise de recurs.
În raport cu cele mai sus menţionate, Înalta Curte constată că sentinţa pronunţată de prima instanţă este legală şi temeinică sub toate aspectele.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiţionar S.E.C. împotriva sentinţei penale nr. 140 din 28 octombrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga recurentul petiţionar la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiţionar S.E.C. împotriva sentinţei penale nr. 140 din 28 octombrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 4 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 275/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2750/2010. Penal. Excepţie de... → |
|---|
