ICCJ. Decizia nr. 417/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.417/2010
Dosar nr. 484/42/200.
Şedinţa publică din 4 februarie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 169 din 6 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost respinsă ca inadmisibilă plângerea formulată de petenta G.I. împotriva rezoluţiei nr. 603/ll/2/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
S-a reţinut în esenţă că la data de 5 iunie 2009 petenta a formulat plângere împotriva rezoluţiilor nr. 603/ll/2/2009 din 26 mai 2009, nr. 462/P/2008 din 29 ianuarie 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi nr. 179/11/2/2009 a Procurorului General prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale a intimaţilor D.M., executor judecătoresc, M.N., avocat în cadrul Baroului Prahova, B.I., agent în cadrul Poliţiei Municipiului Ploieşti, Secţia 5 şi M.G., cercetaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 246 şi art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
Petenta a susţinut că rezoluţiile atacate sunt nelegale şi netemeinice, deoarece plângerea sa nu a fost cercetată spre o corectă soluţionare, având în vedere aspectele penale pe care Ie-a reclamat.
A mai arătat că faptele penale pentru care a formulat plângere penală au afectat-o în mod direct şi că plângerea sa se referă la cu totul alte aspecte decât cea a soţului ei G.M.
Pentru soluţionarea plângerii, s-a solicitat dosarul de urmărire penală în care s-au emis rezoluţiile atacate, constatându-se că acesta se afla deja ataşat la un alt dosar al Curţii de Apel Ploieşti nr. 444/42/2009.
Verificându-se acest dosar, s-a reţinut că prin sentinţa penală nr. 121 din 12 august 2008 Curtea de Apel Ploieşti a respins ca nefondate plângerile formulate de petenţii G.M. şi G.I. împotriva rezoluţiilor nr. 462/P/2008 din 29 ianuarie 2009, nr. 603/II/2/2009 din 26 mai 2009 şi nr. 179/11/2/2009 din 17 februarie 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, menţinându-se rezoluţiile atacate.
Împotriva acestei sentinţe petenta nu a exercitat calea de atac a recursului, hotărârea rămânând definitivă prin nerecurare.
Susţinerea petentei că în realitate plângerea sa penală se referă la fapte şi vătămări diferite de cele invocate de soţul său în plângerea sa şi că aceasta nu ar fi primit o rezolvare prin rezoluţia nr. 462/P/2008 este contrazisă chiar de faptul că a înţeles să o atace printr-o plângere făcută în comun cu soţul său G.M. în baza art. 278/1 C. proc. pen., asupra căreia a fost dispusă soluţia adoptată prin sentinţa penală nr. 121 din 12 august 2009 a Curţii de Apel Ploieşti.
Ca atare, exercitarea unei noi plângeri împotriva aceleiaşi soluţii de neurmărire penală, pentru aceleaşi motive de fapt şi de drept care au mai fost deja supuse controlului judecătoresc pe calea procedurii prev. de art. 278/1 C. proc. pen., soluţia rămânând definitivă prin nerecurare şi intrând în puterea lucrului judecat, este inadmisibilă, sens în care instanţa de fond a respins plângerea petentei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petenta G.I., criticând în realitate soluţiile adoptate de procuror şi susţinând că a fost judecată în dosarul nr. 444/42/2009 al Curţii de Apel Ploieşti împreună cu soţul său, deşi s-a opus, întrucât exista dosarul de faţă, nr. 484/42/2009.
Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor formulate şi din oficiu conform art. 385/6 alin. ultim C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că la data de 9 martie 2009 petenţii G.I. şi G.M. au formulat plângere conform art. 278/1 C. proc. pen. împotriva rezoluţiilor nr. 462/P/2008 din 29 ianuarie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi 179/11/2/2009 din 17 februarie 2009 a Procurorului General al aceluiaşi Parchet.
Plângerea a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti sub nr. 192/42/2009.
Prin sentinţa penală nr. 62 din 8 aprilie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti în baza art. 278/1 alin. (13) C. proc. pen. a fost trimisă cauza la Parchetul de pe lângă această instanţă pentru a se soluţiona conform art. 278 C. proc. pen. plângerea petentei G.I. împotriva rezoluţiei nr. 462/P/2008.
După emiterea de către Procurorul General a rezoluţiei nr. 603/ll/2/2009 din 21 mai 2009,cauza a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti sub nr. 444/42/2009.
Prin sentinţa penală nr. 121 din 12 august 2009 a Curţii de Apel Ploieşti au fost respinse ca nefondate plângerile petenţilor G.M. şi G.I. împotriva rezoluţiilor nr. 462/P/2008 din 29 ianuarie 2009, nr. 603/II/2/2009 din 26 mai 2009 şi nr. 179/11/2/2009 din 17 februarie 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, menţinându-se rezoluţiile atacate.
Împotriva acestei sentinţe nu a fost exercitată calea de atac a recursului.
La data de 4 iunie 2009,petenta G.I. a formulat pe cale separată o nouă plângere împotriva rezoluţiei nr. 462/P/2008 şi a celei cu nr. 603/ll/2/2009, plângere ce face obiectul cauzei de faţă, nr. 484/42/2009.
Înalta Curte reţine că, având natura juridică a unei căi de atac, plângerea reglementată de art. 278/1 C. proc. pen. nu poate fi exercitată decât o singură dată, sub sancţiunea inadmisibilităţii unei eventuale noi plângeri îndreptate împotriva aceleiaşi soluţii adoptate de către procuror, în acest sens, este fără relevanţă faptul că noua plângere ar pune în discuţie alte aspecte de nelegalitate şi/sau netemeinicie decât cele invocate iniţial, câtă vreme soluţia procurorului a format deja obiectul controlului judecătoresc.
Susţinerile petentei în sensul că nu a dorit să se judece în dosarul nr. 444/42/2009 al Curţii de Apel Ploieşti, sunt nu doar neadevărate (în condiţiile în care din actele acelui dosar rezultă că ea a pus concluzii pe fondul cauzei), ci şi lipsite de relevanţă, esenţial fiind doar faptul că anterior a fost analizată de către o instanţă de judecată. În procedura prevăzută de art. 278/1 C. proc. pen. iniţiată de către petentă, aceeaşi soluţie a procurorului atacată cu noua plângere ce face obiectul cauzei de faţă.
În măsura în care petenta era nemulţumită de hotărârea instanţei ce a cenzurat iniţial rezoluţiile atacate, ea avea posibilitatea recurării acesteia în condiţiile legii, lucru care în speţă nu s-a întâmplat.
În aceste condiţii, în mod corect noua plângere formulată de către petentă a fost respinsă ca inadmisibilă, sens în care recursul petentei îndreptat împotriva acestei din urmă soluţii este nefondat şi va fi respins conform art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiţionară G.I. împotriva sentinţei penale nr. 169 din 6 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3645/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3684/2010. Penal → |
|---|
