ICCJ. Decizia nr. 422/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.422/2010
Dosar nr. 8337/2/200.
Şedinţa publică din 4 februarie 2010
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 283 din 26 octombrie 2009 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul M.N. împotriva rezoluţiei nr. 1339/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin plângerea formulată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, petiţionarul a solicitat efectuarea de cercetări faţă de O.E.I. şi T.M., ambii procurori în cadrul Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, pentru pretinsa săvârşire a infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), susţinând că, în mod greşit au redactat şi semnat rezoluţia nr. 12226/P din 22 septembrie 2008.
Prin rezoluţia din 31 iulie 2009, dată în dosarul nr. 1339/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în baza art. 228 alin. (4) şi art. 10 lit. b) şi a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii procurori, pentru infracţiunea reclamată, reţinându-se că, din verificările efectuate, rezultă că procurorul O.E.I. a adoptat o soluţie conform prevederilor legale şi potrivit propriei convingeri, astfel că fapta acestuia nu este prevăzută de legea penală.
Cu privire la procurorul T.M., s-a constatat că acesta nu a dispus nici un act în legătură cu dosarul nr. 12226/P/22 septembrie 2008, astfel că s-a dispus neînceperea urmăririi penale în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Prin rezoluţia din 20 august 2009, dată în dosarul nr. 1283/11-2/2009 a procurorului general, a fost menţinută rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, ca fiind legală şi temeinică.
Prin plângerea depusă la instanţă, petiţionarul a solicitat desfiinţarea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale.
Instanţa de fond, prin sentinţa penală sus-menţionată, a respins, ca nefondată, plângerea petiţionarului, reţinând, în esenţă, că, în raport de actele premergătoare, soluţia de neîncepere a urmăririi penale este legală şi temeinică, întrucât intimatul T.M. nu a dispus nici o măsură în dosarul penal nr. 12226/P/22 septembrie 2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, iar, referitor la intimatul O.E.I. , s-a reţinut că petiţionarul nu oferă nici un indiciu din care să reiasă comiterea vreunei infracţiuni în exercitarea atribuţiilor de serviciu, ci doar că motivarea este "confuză". Or, legalitatea şi temeinicia soluţiei dispuse de procuror nu poate fi analizată pe calea unei plângeri penale, ci prin căile de atac prevăzute de lege.
Împotriva sentinţei a declarat recurs petiţionarul.
Recursul declarat de petiţionar împotriva sentinţei, motivat la fila 2 din dosar, este nefondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, în mod corect, instanţa de fond a dispus respingerea plângerii formulate de petiţionar, ca nefondată.
Într-adevăr, aşa cum rezultă din actele premergătoare efectuate în cauză, magistratul procuror O.E.I. şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu în conformitate cu dispoziţiile legale, pe baza actelor de verificare efectuate şi a dispus o soluţie care era supusă cenzurii procurorului ierarhic superior, iar, ulterior instanţei, în condiţiile procedurii reglementate de art. 2781 C. proc. pen.
Criticile petiţionarului referitoare la greşita soluţionare de către intimatul procuror a plângerii sale penale, având ca obiect reţinerea nejustificată a unor bani din pensie, nu pot fi primite, întrucât activitatea desfăşurată de procuror urmare unei sesizări nu poate constitui prin ea însăşi infracţiunea incriminată de legiuitor, prin textul art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) Legalitatea şi temeinicia activităţii efectuate de procuror poate fi supusă cenzurii, prin exercitarea căii de atac a plângerii la procurorul ierarhic superior, în conformitate cu dispoziţiile art. 275-278 C. proc. pen.
Drept urmare, nu se poate reţine că procurorul şi-ar fi exercitat în mod abuziv atribuţiile de serviciu, activitatea acestuia neputând antrena răspunderea sa penală, decât în măsura în care există probe că a fost interesat sau de rea-credinţă.
În ce priveşte pretinsa infracţiune reclamată în sarcina intimatului T.M., soluţia de neîncepere a urmăririi penale este legală şi temeinică, întrucât acesta nu a dispus vreun act sau măsură în cadrul dosarului nr. 12226/P din 22 septembrie 2008.
În raport de considerentele expuse, se constată că sentinţa instanţei de fond este temeinică şi legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul M.N., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiţionar M.N. împotriva sentinţei penale nr. 283 din 26 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a ll-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3799/2010. Penal. Traficul de influenţă... | ICCJ. Decizia nr. 3826/2010. Penal → |
|---|
