ICCJ. Decizia nr. 3799/2010. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3799/2010
Dosar nr. 5293/117/2008
Şedinţa publică din 28 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 6/A din 22 ianuarie 2010 Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul C.V.A. împotriva Sentinţei penale nr. 197 din 11 mai 2009 a Tribunalului Cluj motivat de aspectul că prima instanţă ar fi stabilit o stare de fapt corectă din care a rezultat atât întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii pentru care a fost dedus judecăţii cât şi vinovăţia acestuia, iar pedeapsa aplicată a fost corect individualizată, ţinând seama de criteriile generale ale art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
În termen legal inculpatul a exercitat calea ordinară de atac a recursului, criticând soluţiile adoptate pentru nelegalitate şi netemeinicie întrucât:
- nu s-ar fi analizat punctual fiecare din apărările acestuia de către instanţa de prim control judiciar, caz de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen.;
- greşit s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 257 C. pen. în cea prev. de art. 215 alin. (1) C. pen., caz de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.
Examinând criticile în raport cu actele şi lucrările cauzei, hotărârile atacate cât şi sub aspectul cazurilor de care ce se iau în considerare din oficiu - conform disp. art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. - Înalta Curte constată că sunt nefondate pentru cele vor fi expuse în cele ce urmează:
Inculpatul C.V.A. a fost trimis în judecată şi condamnat în primă instanţă şi apel pentru infracţiunea prev. de art. 257 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), constând în aceea că în cursul lunilor august - septembrie 2007 ar fi pretins şi primit efectiv de la partea civilă G.S. sumele de 1300 euro şi 280 RON pentru obţinerea de către acesta a permisului de conducere auto, în virtutea pretinsei influenţe pe care inculpatul o avea asupra unor persoane din cadrul Poliţiei Cluj-Napoca.
Astfel, martora G.R. susţine că inculpatul s-a oferit să ajute partea civilă să obţină permis de conducere auto, afirmând că „are cunoştinţe la Poliţia din Cluj” pretinzând suma de 1500 euro aspect confirmat de partea civilă.
Martorul L.R.M. care îl împrumutase pe inculpat cu suma de 200 RON, confirmă că acesta i-a arătat un permis de conducere auto, spunându-i că are oameni la poliţie şi că poate rezolvă obţinerea de permise, însoţindu-l pe martorul C.S.S. în localitatea în care a înmânat permisul auto contrafăcut părţii civile.
Şi cu ocazia confruntărilor, martorii G.R., L.R.M. şi partea civilă îşi susţin afirmaţiile, martora arătând în plus că inculpatul chiar i-a spus atunci şi „(...) numele poliţistului pe care îl cunoaşte, dar nu îl reţine”.
Deşi inculpatul a adoptat încă de la începutul urmăririi penale o atitudine de nerecunoaştere a faptei, şi în faţa instanţei de fond martorii şi părţile civile şi-au menţinut depoziţiile în sensul că inculpatul a afirmat că are pile la poliţie şi poate obţine permise de conducere auto.
Tot timpul inculpatul a încercat acreditarea ideii că cel care a falsificat permisul auto remis părţi civile ar fi fost martorul L.R.M., deşi chiar pe calculatorul său a fost găsită copia acestuia.
Corect au reţinut instanţele că atât doctrina cât şi jurisprudenţa au statuat că nu interesează în cazul infracţiunii de trafic de influenţă, dacă inculpatul a precizat sau nu numele persoanei asupra căruia are influenţă, fiind suficient să-l fi determinat doar prin calitatea sa, iar pentru persoana interesată pretinsa influenţă să fi fost motivul determinant al tranzacţiei.
În raport şi cu antecedente penale ale inculpatului şi cu aspectul că inculpatul a fost liberat condiţionat din executarea pedepsei de 3 ani aplicată prin Sentinţa penală nr. 403 din 6 martie 2006 a Judecătoriei Alba Iulia, corect s-au aplicat criteriile de individualizare a pedepsei şi s-a contopit restul neexecutat de 356 zile cu pedeapsa aplicată pentru infracţiunea dedusă judecăţii.
Cum instanţa de apel a analizat în detaliu criticile, în urma aprecierii probelor ajungând la concluzia subzistenţei încadrării juridice în infracţiunea prev. de art. 257 C. pen., reiese că soluţiile sunt legale şi temeinice.
Ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins ca nefondat.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.V.A. împotriva Deciziei penale nr. 6/A din 22 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 28 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 421/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 422/2010. Penal → |
|---|
