ICCJ. Decizia nr. 425/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.425/2010
Dosar nr. 9282/1/2010
Şedinţa publică din 4 februarie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Prin Decizia penală nr. 757 din 4 martie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a fost respins ca nefondat recursul declarat de petiţionara C.G. împotriva sentinţei penale nr. 134 din 11 decembrie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
A fost obligată recurenta la 160 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut în esenţă că prin sentinţa recurată a fost respinsă ca tardivă plângerea petentei împotriva ordonanţei din 20 mai 2008 dată în dosarul nr. 73/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curţii de Apel Piteşti, menţinând ordonanţa atacată.
Instanţa de recurs a constatat că din actele dosarului rezultă că rezoluţia procurorului general al Parchetului de pe lângă Curţii de Apel Piteşti nr. 512/11/2/2008 i-a fost comunicată petentei la 19 iunie 2008, iar aceasta a formulat plângere la 23 septembrie 2008, cu depăşirea termenului prevăzut de art. 278/1 alin. (1) C. proc. pen., astfel încât soluţia instanţei de fond este temeinică şi legală.
împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare petentul, arătând că la momentul judecării cauzei a solicitat un termen pentru lipsă de apărare ,însă instanţa de recurs nu a făcut vorbire de cererea sa, încălcându-i dreptul la apărare.
Curtea reţine că pentru a fi admisibilă în principiu o contestaţie în anulare îndreptată împotriva unei hotărâri penale definitive, trebuie îndeplinite cumulativ condiţiile enumerate în art. 391 alin. (2) C. proc. pen., respectiv: contestaţia să fie făcută în termenul prevăzut de lege; motivul invocat să fie dintre cele prev. de art. 386 C. proc. pen.; în susţinerea contestaţiei să fie depuse ori să se invoce dovezi care sunt la dosar.
De asemenea, ţinând seama de faptul că art. 390 C. proc. pen. reglementează posibilitatea ca, până la soluţionarea contestaţiei în anulare, instanţa să suspende executarea hotărârii a cărei anulare se cere, rezultă implicit că hotărârea care poate fi atacată cu contestaţie în anulare trebuie să fie susceptibilă de executare.
Or, examinând contestaţia în anulare formulată de petiţionară, Curtea constată pe de o parte că hotărârea supusă contestaţiei nu este una susceptibilă de a fi pusă în executare, iar pe de altă parte că motivele invocate de către petenta nu se încadrează între cele expres şi limitativ prevăzute în art. 386 C. proc. pen., astfel încât contestaţia este inadmisibilă şi urmează a fi respinsă ca atare, cu obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea C.G. împotriva deciziei penale nr. 757 din 4 martie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosar nr. 730/46/2008.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3826/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 426/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
