ICCJ. Decizia nr. 4268/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4268/2010
Dosar nr. 2358/99/2010
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2010
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 316 din 7 iunie 2010 a Tribunalului Iaşi, a fost condamnat inculpatul B.C. (studii 8 clase, muncitor necalificat, fără antecedente penale) în baza art. 174, 175 lit. i) şi 176 lit. a) C. pen. la 22 ani închisoare şi 8 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) Codul penal.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 3 februarie 2010 la zi.
Inculpatul a fost obligat la plata sumelor de 15.000 RON, despăgubiri civile şi 50.000 RON, daune morale către părţile civile F.T.I., F.I. şi F.E.
S-a luat act că F.R. şi F.S.D. nu s-au constituit părţi civile.
S-a dispus ridicarea sechestrului asigurător asupra autoturismului D. Break nr. IS-XX-XXX şi restituirea unui cuţit către inculpat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut în fapt că inculpatul B.C. a avut o relaţie de prietenie cu victima F.I.A., în vara anului 2009, şi că cei doi intenţionau să se căsătorească, inculpatul mutându-se cu victima în domiciliul părinţilor acesteia.
Pe parcursul timpului, între cei doi tineri şi părinţii victimei au intervenit neînţelegeri, împrejurări în care inculpatul a părăsit domiciliul victimei, mutându-se la un cămin.
Conform declaraţiilor inculpatului, relaţiile cu victima au continuat fără ştirea rudelor. Din luna ianuarie între cei doi au apărut disensiuni, ca urmare a intenţiei victimei de a pleca la muncă în Italia şi pe fondul manifestărilor posesive ale inculpatului, care aflând că victima vrea să îl părăsească, a început să o ameninţe cu moartea.
Aşa fiind, de la jumătatea lunii ianuarie 2010, victima a început să îl evite pe inculpat, nerăspunzând la telefon sau refuzând să îl întâlnească.
Aceste împrejurări au rezultat din declaraţia martorului P.A., căruia victima i-a mărturisit că e urmărită de inculpat, cât şi din mesajele salvate pe computerul victimei, în care aceasta se plângea surorii inculpatului că este urmărită şi ameninţată cu moartea de către B.C. şi că îi este teamă că el ar putea pune în aplicare ameninţările.
În după-amiaza zilei de 3 februarie 2010, victima a plecat de la apartamentul său cu intenţia comunicată părinţilor de a cumpăra anumite bunuri care îi erau necesare, de la magazinul din apropiere. Pe traseu s-a întâlnit cu inculpatul, care a invitat-o să urce în maşina acestuia, cu nr. IS-XX-XXX şi împreună cu plecat spre fostele sere „D.” din comuna H., judeţul Iaşi, oprind într-o parcare din dreptul locuinţei martorului N.D.
Inculpatul a încercat să o determine pe victimă să nu plece în Italia, însă datorită refuzului victimei, a început să o lovească întâi cu pumnii, iar apoi, văzând intenţia victimei de a fugi, el a coborât din maşină, a luat o piatră de aproximativ 3 kg, s-a urcat cu picioarele pe pieptul victimei după care a început să o lovească în cap, mai ales în zona feţei, în mod ritmic, fără a se opri la intervenţia celor veniţi la locul faptei, pe o durată de mai multe minute, martorii apreciind între 30 - 60 minute. Ca urmare a leziunilor grave suferite, victima a decedat.
Martorul N.D. a anunţat Serviciul de urgenţă 112 şi în circa 5 - 10 minute la faţa locului a sosit un echipaj SMURD care, dându-şi seama de intensitatea loviturilor aplicate de inculpat şi de poziţia victimei, că aceasta nu mai trăia, s-a oprit la distanţă de locul unde inculpatul agresa victima.
Imediat după aceasta, a sosit un echipaj de la Postul de Poliţie H., unul dintre poliţişti somându-l pe inculpat să înceteze să mai lovească, dar acesta a continuat până în momentul în care lucrătorii de poliţie i-au pulverizat în faţă spray iritant şi au reuşit să îl imobilizeze.
S-a constatat în urma cercetărilor efectuate existenţa pe cadavrul victimei a unor leziuni multiple, fragmente de os, cutia craniană distrusă, fizionomia complet mutilată. În habitaclul autoturismului au fost găsite fragmente biologice (creier, eschile, sânge) aparţinând victimei. Lângă maşină s-a găsit un cuţit care nu s-a probat că ar fi fost folosit la agresarea victimei.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală moartea victimei a fost violentă, ea datorându-se insuficienţei cardio-respiratorii acute, consecutive unui politraumatism cu: traumatism cranio-facial (fracturi cominutive multieschiloase de calotă craniană, baza de craniu şi masiv facial cu eviscerare de substanţă cerebrală, enucleerea globilor oculari, detaşare de piramidă nazală şi maxilar superior, fractură de ram mandibular stg.), traumatism al membrelor superioare (fracturi deschise falangă proximală deget II mâna stângă şi carpian III mâna stângă). Aspectul şi tipologia leziunilor pledează pentru posibilitatea producerii lor prin loviri active repetate cu obiecte contondente.
În cauză a fost efectuată o expertiză medico-legală psihiatrică, stabilindu-se că inculpatul prezintă „tulburare de personalitate de tip instabil exploziv” şi că fapta pentru care este cercetat a fost comisă cu discernământ.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite în baza procesului-verbal de cercetare la faţa locului şi a planşelor foto, a procesului-verbal şi a planşelor foto de examinare a inculpatului şi a îmbrăcămintei sale, a rapoartelor medico-legale arătate, a declaraţiilor martorilor G.M.I., T.V., N.D., Z.V., R.V., F.S., P.A., P.I.B., M.I. şi M.A., audiaţi cu privire la faptă, a declaraţiilor martorilor A.C. şi B.I.A. audiaţi în latură civilă şi a declaraţiilor inculpatului care a recunoscut omorul săvârşit.
S-a apreciat că fapta inculpatului de a lovi în loc public victima mai întâi cu pumnii şi apoi cu o piatră de dimensiuni considerabile având circa 3 kg, în zona capului, în mod repetat, pe o durată de aproximativ o oră, care a stârnit un sentiment de oroare martorilor asistenţi, produs atât de atrocitatea cu care se săvârşea fapta, cât şi de neputinţa de a opri comiterea ei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor deosebit de grav comis prin cruzimi, prevăzută de art. 174, 175 lit. i) şi 176 lit. a) C. pen.
La individualizarea pedepsei, instanţa s-a orientat către maximul prevăzut de lege, având în vedere, potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pericolul social grav al faptei, împrejurările comiterii ei, în loc public şi în văzul mai multor persoane oripilate de violenţa cu care a acţionat făptuitorul, dar şi persoana inculpatului, care este fără antecedente penale şi a recunoscut săvârşirea omorului.
Sub aspectul laturii civile s-a apreciat de către instanţă ca sumele solicitate de părţile civile (fraţii şi părinţii victimei) sunt de natură a asigura o justă şi integrală despăgubire pentru prejudiciul suferit material şi moral.
Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 146 din 21 septembrie 2010 a respins apelurile declarate de inculpatul B.C. şi de părţile civile F.I., F.E. şi F.T.I., considerând ca nefondate criticile formulate în sensul greşitei individualizări a pedepsei şi solicitările de reducere a acestei pedepse formulate de inculpat şi de aplicare a detenţiei pe viaţă, formulate de părţile civile.
Astfel, instanţa de control judiciar a considerat că pedeapsa principală aplicată de 22 ani închisoare este conformă cu pericolul social al faptei, a fost individualizată înspre maximul prevăzut de lege şi că nu se justifică reconsiderarea ei.
Împotriva aceste decizii, în baza art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., au declarat recurs părţile civile F.I., F.E. şi F.T.I. care au solicitat aplicarea detenţiei pe viaţă şi inculpatul B.C., care a solicitat reducerea pedepsei.
Recursurile declarate nu sunt întemeiate.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţele au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului B.C. în săvârşirea, în seara zilei de 3 februarie 2010, în loc public şi prin cruzimi, a infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, 175 alin. (1) lit. i) şi 176 alin. (1) lit. a) C. pen.
Probele administrate în cauză, evocate mai sus, au confirmat că la data arătată, pe fondul unei discuţii cu victima F.I.A., prietena sa, care dorea să plece la muncă în Italia, lucru cu care inculpatul nu era de acord, acesta a aplicat victimei mai multe lovituri, cu pumnii, apoi cu o piatră grea de circa 3 kg., multiple şi intense lovituri timp de aproximativ 60 de minute, în zona capului, cauzându-i leziuni traumatice deosebit de grave şi direct mortale, respectiv plăgi contuze cu lipsă facială a ţesuturilor moi, fracturi ale cutii craniene cu eviscerarea totală a substanţei cerebrale, enuclearea globilor oculari, detaşarea de piramidă nazală şi maxilar superior, fractura mandibulei stânga, fractura falangelor de la ambele mâini ridicate iniţial de victimă într-un gest de apărare.
Din materialul probator al cauzei a rezultat pe plan subiectiv că inculpatul a acţionat cu intenţia directă de ucidere, el lovind cu obiectul arătat victima într-o zonă vitală, în mod repetat, expunând victima unor lungi şi intense suferinţe, stârnind în cugetul celor prezenţi - care nu au putut interveni şi al comunităţii - un sentiment de oroare, ceea ce caracterizează omorul deosebit de grav săvârşit prin cruzimi.
Referitor la regimul sancţionator, se constată că instanţele s-au orientat spre pedeapsa cu închisoarea şi luată înspre maximul prevăzut de lege, având în vedere potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pericolul social deosebit de grav al faptelor, care au avut drept consecinţă curmarea vieţii unei tinere de 22 de ani, împrejurările săvârşirii ei, modul de comitere, dar şi persoana inculpatului care este lipsit de antecedente penale, a avut o conduită general bună în familie şi societate şi a recunoscut şi regretat fapta săvârşită.
Se mai constată că această pedeapsă este de natură a asigura potrivit art. 52 C. pen. constrângerea şi reeducarea inculpatului, prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni şi reintegrarea în comunitate a condamnatului.
Întrucât au fost respectate dispoziţiile legale menţionate, solicitările formulate în recurs de către părţile civile în sensul aplicării unei pedepse mai severe şi de către inculpat în sensul reducerii pedepsei nu pot fi primite.
Faţă de considerentele ce preced, constatând că motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate şi că din examinarea actelor dosarului nu se constată existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate de părţile civile F.I., F.E. şi F.T.I. şi de inculpatul B.C. cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat.
Se va deduce din pedeapsa aplicată timpul reţinerii şi al arestării preventive, de la 3 februarie 2010 la 29 noiembrie 2010, şi se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părţile civile F.T.I., F.I. şi F.E. şi de inculpatul B.C. împotriva Deciziei penale nr. 146 din 21 septembrie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii şi al arestării preventive, de la 3 februarie 2010 la 29 noiembrie 2010.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 500 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentele-părţile civile la plata sumei de câte 50 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2496/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 4271/2010. Penal → |
|---|
