ICCJ. Decizia nr. 4318/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4318/2010
Dosar nr.9406/1/2010
Şedinţa publică din 30 noiembrie 2010
Deliberând asupra recursului de faţă pe baza lucrărilor aflate în dosarul cauzei constată următoarele:
1. Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Încheierea din sentinţa publică de la 27 octombrie 2010 pronunţată în Dosar nr. 2039/62/2008 în vederea administrării probelor încuviinţate în completarea cercetării judecătoreşti efectuată de prima instanţă, a amânat judecarea apelurilor declarate împotriva Sentinţei penale nr. 584/S din 23 noiembrie 2009 a Tribunalului Braşov, de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Braşov şi inculpatul V.V. la data de 24 noiembrie 2010 în conformitate cu dispoziţiile art. 331 C. proc. pen.
Premergător efectuării activităţii principale de judecată, prin încheierile separate în şedinţa secretă, amintite de la aceiaşi dată de 27 octombrie 2010 au fost respinse ca neîntemeiate cererile succesive de recuzare formulate de inculpatul-apelant V.V. împotriva magistraţilor ce au intrat în compunerea completului de judecată din Dosarul nr. 2039/62/2009.
Împotriva celor două încheieri prin care i-au fost respinse cererile de recuzare formulate în Dosar nr. 2039/62/2009 inculpatul V.V. s-a adresat separat cu recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
2. Demersul judiciar amintit efectuat de inculpatul apelant V.V. este inadmisibil urmând a fi respins ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) rap. la art. 52 alin. (6) C. proc. pen.
Interpretarea raţional-istorică a dispoziţiilor art. 52 alin. (6) C. proc. pen. [având conţinutul „încheierea prin care s-a admis sau s-a respins abţinerea, ca şi aceea prin care s-a admis recuzarea, nu sunt supuse nici unei căi de atac”] relevă că încheierile de şedinţă premergătoare prin care au fost soluţionate cereri de recuzare, fără excepţii nu pot fi supuse controlului judiciar separat, această activitate procesuală în cazul lor având loc ulterior cu ocazia soluţionării apelului/recursului împotriva sentinţei conform art. 361 alin. (3) şi art. 3851 C. proc. pen.
Concluzia juridică amintită derivă din împrejurarea că alin. (7) al art. 52 a fost abrogat prin articolul unic al OUG nr. 55/2004 motivată de legiuitor prin: „necesitatea eliminării neîntârziate a posibilităţii de exercitare abuzivă a drepturilor procesuale, care împietează asupra desfăşurării în condiţii normale a procesului penal şi poate conduce la punerea în libertate a unor infractori periculoşi”. Anterior abrogării alin. (7) al art. 52 avea următorul conţinut „7) încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai cu recurs, în termen de 48 de ore din momentul pronunţării (...)”
Ca atare, recursul declarat de inculpat nu este încuviinţat de legiuitor, situaţie ce atrage respingerea sa ca inadmisibil astfel cum s-a arătat în precedent.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpatul V.V. împotriva Încheierii din 27 octombrie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 2039/62/2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 noiembrie 2010.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 506/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 4322/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
