ICCJ. Decizia nr. 4513/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4513/2010
Dosar nr.1840/118/2009
Şedinţa publică din 13 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 271 din 1 iulie 2009, Tribunalul Constanţa, secţia penală, în baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului B.R.C., din infracţiunile prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), într-o singură infracţiune prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), precum şi din infracţiunile prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi de art. 4 alin. (2) din aceeaşi lege, într-o singură infracţiune prev. de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 lit. a), c) şi alin. (2) rap. la art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.R.C., la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc şi de mare risc în formă continuată.
În baza art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 74 lit. a), c) şi alin. (2) rap. la art. 76 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.R.C. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc şi de mare risc în scop de consum propriu.
Instanţa a respins cererea inculpatului privind reţinerea circumstanţei atenuante speciale prevăzute de art. 16 din Legea nr. 143/2000 şi în baza art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul B.R.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei a interzis inculpatului exerciţiul dreptului prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. iar în baza art. 88 din acelaşi cod a dedus din pedeapsa pronunţată perioada reţinerii şi arestării preventive de la 7 iulie 2007 până la 7 august 2007 inclusiv.
În baza art. 861 şi art. 862 C. pen., instanţa a dispus pentru acelaşi inculpat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 5 ani, calculat de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi în baza art. 863 din acelaşi cod şi a dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpatul B.R.C., să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
- să se prezinte, la datele fixate, la serviciul de Probaţiune lângă Tribunalul Constanţa;
- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii necesare pentru controlul mijloacelor sale de existenţă.
În baza art. 359 C. proc. pen., a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 şi 864 alin. (2) C. pen. privind cazurile de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. a constatat suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 74 lit. a), c) şi alin. (2) rap. la art. 76 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul M.V., la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de droguri de mare risc.
În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii, a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) din acelaşi cod.
În baza art. 81 - 82 C. pen. a dispus pentru inculpatul M.V. suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 5 ani, calculat de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
În baza art. 359 C. proc. pen., instanţa a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. privind cazurile de revocare a suspendării condiţionate a executării pedepsei iar în baza art. 71 alin. (5) C. pen. a constatat suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.
În baza art. 17 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea de la inculpatul B.R.C. a cantităţii de 1,48 gr. rezină de cannabis, 100 comprimate rotunde, de culoare portocaliu deschis, cu logo-ul „P." pe o faţă iar pe cealaltă faţă o linie mediană, 140 comprimate rotunde, de culoare turcoaz, care au pe o faţă logo-ul „P." iar pe cealaltă faţă o linie mediană, 4,13 gr. pulbere portocaliu-deschis, 3,56 gr. pulbere turcoaz, toate conţinând substanţă activă M.D.M.A. şi suma de 994,20 RON.
În baza art. 18 din Legea nr. 143/2000 inculpatul B.R.C. a fost obligat la plata cheltuielilor necesare pentru distrugerea drogurilor confiscate.
Ambii inculpaţi au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 16 martie 2007 organele de urmărire penală din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Constanţa au fost sesizare de martora C.L., mama inculpatului B.R.C., cu faptul că fiul său consumă droguri iar demersurile sale de a-l determina să renunţe, au fost sortite eşecului.
Pe baza informaţiilor primite, organele de urmărire penală competente au autorizat activitatea unui investigator sub acoperire - M.I.C. şi a unui colaborator sub acoperire - D.R., care au investigat activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul B.R.C. şi de alte persoane apropiate, iar din probele administrate s-a stabilit că:
În ziua de 26 martie 2007, inculpatul B.R.C., pe baza unei propuneri din ziua anterioară, s-a deplasat împreună cu colaboratorul sub acoperire D.R., în localitatea Eforie Nord şi de la terasa M., inculpatul a procurat o cantitate de haşiş pe care a vândut-o colaboratorului, cu suma de 40 RON. Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. X din 04 aprilie 2007 rezultă că substanţa procurată şi vândută de inculpatul B.R.C., colaboratorului sub acoperire, era rezină de cannabis în greutate de 0,10 gr. şi această substanţă este înscrisă în Tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000.
În perioada 03 aprilie 2007 - 17 mai 2007, inculpatul B.R.C. i-a dat asigurări în mod repetat, colaboratorului sub acoperire D.R., că îi va procura droguri de la o persoană care vine din Olanda sau se va deplasa personal în Bulgaria pentru a cumpăra haşiş sau marijuana iar ulterior a revenit asupra acestor promisiuni, susţinând că persoana de la care urma să cumpere droguri nu s-a întors din Olanda, iar în Bulgaria nu s-a deplasat deoarece nu a dorit să folosească autoturismul propriu iar o altă maşină nu a găsit.
În ziua de 23 mai 2007, colaboratorul sub acoperire D.R. a aflat de la martora T.C. că totuşi, în zilele respective inculpatul B.R.C. a avut asupra sa o cantitate de haşiş, din care i-a oferit şi acesteia, iar această împrejurare i-a fost confirmată ulterior, la data de 27 mai 2007 colaboratorului chiar de inculpat, care i-a precizat că a cumpărat anterior o cantitate de haşiş de la două persoane din Eforie Nord.
În seara de 29 iunie 2007, inculpatul B.R.C. a luat legătura cu colaboratorul sub acoperire D.R., s-au deplasat cu autoturismul inculpatului în Eforie Nord şi inculpatul a mers singur în parcarea hotelului P. iar la întoarcere, a prezentat o cantitate de haşiş, din care i-a vândut colaboratorului, jumătate, cu suma de 200 RON. Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. Y din 3 iulie 2007 rezultă că substanţa vândută de inculpat în ziua de 29 iunie 2007 avea greutatea de 1,76 gr. şi conţinea rezină de cannabis, substanţă înscrisă în Tabelul Anexă nr. III al Legii nr. 143/2000.
În ziua de 1 iulie 2007, inculpatul B.R.C. s-a întâlnit din nou cu colaboratorul sub acoperire D.R. şi au mers în Eforie Nord, unde, inculpatul s-a deplasat singur la barul M. şi la întoarcere i-a prezentat colaboratorului 7 comprimate de culoare albastră cu logo-ul „P.", iar după acestea i-a vândut 3 comprimate cu suma de 180 RON. Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. Z din 3 iulie 2007 a rezultat că cele 3 comprimate conţin 3,4 metilendioximetamfetamină - M.D.M.A. - iar substanţa este înscrisă în Tabelul Anexă nr. I din Legea nr. 143/2000.
În ziua de 6 iulie 2007, inculpatul B.R.C., însoţit de coinculpatul M.V., s-a întâlnit cu colaboratorul sub acoperire D.R. şi i-au vândut 4 comprimate de culoare albastră, cu logo-ul „P.", pentru suma de 230 RON. Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. Q din 19 iulie 2007 rezultă că cele 4 comprimate conţin 3,4 metilendioximetamfetamină - M.D.M.A. - iar această substanţă este înscrisă în Tabelul Anexă nr. I la Legea nr. 143/2000.
În aceeaşi zi de 6 iulie 2007, inculpatul B.R.C. s-a deplasat la Bucureşti împreună cu coinculpatul M.V., cu un autoturism condus de cel din urmă, pentru a comercializa o cantitate mai mare de comprimate de M.D.M.A., din care vânduse şi colaboratorului sub acoperire, dar pentru că nu au găsit cumpărători, s-au întors la Constanţa în dimineaţa zilei de 7 iulie 2007, fiind opriţi de organele de urmărire penală.
Cu ocazia percheziţiei efectuate, lângă schimbătorul de viteze, au fost găsite două pungi din plastic în care se aflau 128 comprimate de culoare bej cu logo-ul „P.", şi respectiv 162 comprimate de culoare albastră, cu acelaşi logo, precum şi o cantitate de substanţă vegetală, iar despre ambele, inculpatul B.R.C. a declarat că nu sunt ecstasy şi respectiv haşiş. Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. W din 9 iulie 2007, rezultă că cele 290 comprimate de culoare bej şi respectiv albastră conţin 3,4 metilendioximetamfetamină - M.D.M.A. -, iar substanţa vegetală conţine 0,62 gr. rezină de cannabis.
Pe parcursul întregului proces, inclusiv în faţa instanţei, inculpaţii au avut o atitudine sinceră, în sensul că au recunoscut faptele săvârşite şi au dat detalii cu privire la acestea. Astfel, inculpatul B.R.C. a susţinut că în urmă cu mai multe luni de zile, prin internet a luat legătura cu numitul O.C. care a adus din Olanda şi i-a lăsat spre vânzare 326 pastile ecstasy în luna iunie 2007, cantitate din care a comercializat o mică parte, inclusiv colaboratorului sub acoperire, iar cu cea rămasă s-a deplasat la Bucureşti, împreună cu coinculpatul M.V., pentru a o valorifica dar nu a reuşit. Acelaşi inculpat a recunoscut că a consumat de mai multe ori rezină de cannabis.
Şi inculpatul M.V. a recunoscut că ştia motivul deplasării la Bucureşti al inculpatului B.R.C., anume „să scape de punga cu ecstasy şi a fost de acord să-l însoţească, folosind autoturismul său, deoarece erau prieteni de mulţi ani iar de un an devenise şoferul celui din urmă, prestaţie pentru care primea în schimb alimente şi haine gratuit.
Cu privire la încadrare juridică dată faptelor săvârşite de inculpatul B.R.C., prin rechizitoriu, prima instanţă a reţinut că prevederile art. 2 şi 4 din Legea nr. 143/2000, conţin două alineate din care, primul se referă la drogurile de risc iar cel de-al doilea se referă la drogurile de mare risc, pedepsele prevăzute fiind gradate progresiv în funcţie de periculozitatea drogurilor. Din conţinutul acestor prevederi legale, rezultă că atât latura obiectivă cât şi latura subiectivă a infracţiunilor de trafic de droguri de risc şi de mare risc precum şi a celei de deţinere de astfel de droguri, sunt identice, singura deosebire de reglementare fiind tipul de droguri traficate sau deţinute, astfel că alin. (2) ale celor două texte sunt forme agravate ale infracţiunilor de bază. Această modalitate de reglementare se regăseşte în întreaga structură a Codului penal şi a legilor penale speciale care incriminează infracţiuni, iar examinarea acestora conduce la concluzia că formele agravate, în comparaţie cu formele de bază au ca justificare aspecte diferite care conferă infracţiuni în pericol social mai mare, cum ar fi uciderea din culpă ca urmare a nerespectării unor dispoziţii legale, lovirea săvârşită asupra membrilor de familie, tâlhăria săvârşită de mai multe persoane şi în timpul nopţii ş.a., forme care se justifică prin modalitatea de săvârşire, prin condiţiile de loc sau de timp, prin obiectul material la care se repartizează etc. Examinarea invocată mai conduce şi la constatarea că elementul material al infracţiunilor în forma agravată C. pen. este acelaşi cu cel din forma de bază, iar situaţia se regăseşte şi la infracţiunile prev. de art. 2 şi 4 din Legea nr. 143/2000.
Este adevărat că în Codul penal se regăsesc şi texte care reglementează în conţinutul lor, în alineate diferite, infracţiuni diferite, cum ar fi: arestarea nelegală şi punerea în circulaţie de valori falsificate în art. 282, dar în cazul acestora, latura obiectivă a infracţiunilor reglementate distinct în acelaşi text de lege, este şi ea distinctă, respectiv, reţinerea sau cercetare abuzivă versus promisiuni, violenţe sau ameninţări faţă de o persoană cercetată, de un martor sau interpret, respectiv alterarea sau contrafacerea unei monede versus punerea în circulaţie a acestei valori falsificate.
Această diferenţă de latură obiectivă nu se regăseşte în cazul infracţiunilor prev. de art. 2 şi 4 din Legea nr. 143/2000, astfel că nu există temeri pentru a considera că în cazul acestor infracţiuni, prin tehnica legislativă folosită, care separă în ceea ce priveşte sancţiunea, drogurile de risc de cele distincte, contrar acestei tehnici legislative. Interpretarea şi aplicarea acestor texte care reglementează infracţiuni, C. pen. sau legi speciale este în sensul că acelaşi element material sancţionat într-un alineat separat al aceluiaşi text, cu o pedeapsă sporită, constituie forma agravată a aceleaşi infracţiuni indicate în textul de bază, astfel că încadrarea juridică se face prin indicarea atât a formei de bază, cât şi a celei agravate.
Din aceste considerente, deoarece inculpatul B.R.C. a săvârşit fapte referitoare atât la drogurile de risc, cât şi la cele de mare risc, în aceeaşi perioadă de timp, a avut o rezoluţie infracţională unică, instanţa de fond a reţinut că încadrarea juridică legală a faptelor reţinute în sarcina acestuia este cea de trafic de droguri de risc şi de mare risc, în formă continuată prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi deţinere de droguri de risc şi mare risc pentru consum propriu prev. de art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, sens în care, în temeiul art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor, din infracţiunile reţinute în actul de inculpare, în cele două infracţiuni indicate mai sus, texte de lege în baza cărora i-a condamnat pe inculpaţi, ţinând seama şi de prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) la stabilirea şi aplicarea pedepselor, al căror scop poate fi atins, fără executarea efectivă a acestora.
Pentru a adopta această soluţie, prima instanţă a avut în vedere conduita bună a inculpaţilor anterior săvârşirii infracţiunilor şi comportamentul procesual corect, care a constat în prezentarea la fiecare termen de judecată şi declaraţiile sincere pe care le-au dat în faţa acesteia.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanţa şi inculpatul B.R.C.
Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 72/P din 15 iunie 2010, în baza art. 369 C. proc. pen., a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul B.R.C. iar în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondat apelul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanţa împotriva Sentinţei penale nr. 271 din 1 iulie 2009 pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia penală, în Dosarul nr. 1840/118/2009.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar a constatat că la termenul din data de 15 iunie 2010, inculpatul B.R.C., prezent personal în instanţă, a declarat că îşi retrage apelul formulat, iar potrivit prevederilor art. 369 C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor, oricare din părţi îşi poate retrage apelul, personal sau prin mandatar.
Pe de altă parte, în apelul parchetului s-a susţinut că prima instanţă a schimbat în mod greşit încadrarea juridică, deoarece în alin. (1) şi (2) ale art. 2 din Legea nr. 143/2000 sunt incriminate două infracţiuni distincte, diferenţiate de obiectul material al unei infracţiuni şi nu o formă agravată a infracţiunii de la alin. (1)], critici care privesc şi infracţiunea prev. de art. 4 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege, astfel că se impune condamnarea inculpatului B.R.C., potrivit încadrării juridice din rechizitoriu, fără modificarea pedepsei.
Pentru a decide în sensul menţionat mai sus, cu privire la apelul declarat de parchet, instanţa de control judiciar a reţinut că pe baza mijloacelor de probă administrate în cauză, este că în situaţia ambelor infracţiuni săvârşite, respectiv de trafic de droguri precum şi deţinere de droguri, inculpatul B.R.C. a acţionat atât în legătură cu droguri de risc cât şi cu droguri de mare risc.
Potrivit legislaţiei noastre, norma incriminatoare prin care se sancţionează o faptă socialmente periculoasă cuprinde condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un act de conduită pentru a constitui infracţiune, iar conceptul stabilit printr-o astfel de normă de bază, constituie forma tipică a infracţiunii, la care legiuitorul poate adăuga variante cu un grad de pericol social generic mai ridicat sau mai scăzut, variante care pot fi agravate, atenuate sau calificate.
Variantele agravate sau atenuate se deosebesc de forma tipică prin anumite împrejurări care se adaugă conţinutului simplu al infracţiunii, cu un pericol social mai crescut sau mai scăzut al infracţiunii. Potrivit tehnicii legislative, forma tipică şi variantele agravate sau atenuate ale infracţiunii sunt reglementate în cuprinsul aceluiaşi articol, iar variantele calificate sunt incriminate în articole de lege distincte, cum ar fi infracţiunile de furt calificat, omor calificat etc.
Prin excepţie, în cuprinsul aceluiaşi articol sunt incriminate două sau mai multe fapte diferite, fiecare cu propriul conţinut juridic, exemplu tipic fiind infracţiunea de arestare nelegală şi cercetare abuzivă, ipoteză în care, într-adevăr variantele de tip ale infracţiunii pot face obiectul unui concurs de infracţiuni, deoarece fiecare faptă are o existenţă autonomă.
Opinia procurorului în sensul că faptele prevăzute la alin. (1) şi la alin. (2) ale art. 2 şi 4 din Legea nr. 143/2000, constituie variante de tip ale infracţiunii, au o existenţă autonomă şi dau naştere la un concurs de infracţiuni nu este susţinută de modalitatea de reglementare a acestor infracţiuni, de tehnica legislativă folosită precum şi de reglementarea de ansamblu C. pen. a variantelor agravate sau atenuate precum şi a variantelor de tip.
Infracţiunea de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 are acelaşi conţinut juridic ca şi infracţiunea de trafic de droguri de risc iar ceea ce le deosebeşte este doar obiectul material al infracţiunii, această reglementare fiind specifică deosebirii între forma tipică a infracţiunii şi varianta agravată. Pentru ca aceste infracţiuni să poată fi considerate infracţiuni autonome, era necesar să existe diferenţe esenţiale în privinţa conţinutului constitutiv al infracţiunii, însă faptul că au un obiect material diferit în cele două alineate, nu se prezintă decât un caz tipic prin care forma de bază a infracţiunii se distinge de varianta agravată.
Aşadar, obiectul material diferit al infracţiunii nu constituie un argument pentru a considera că faptele prevăzute de alin. (1) şi (2) din art. 2 şi 4 din Legea nr. 143/2000 constituie infracţiuni autonome care s-ar putea afla în concurs şi nu există niciun motiv pentru a aprecia că prin Legea nr. 143/2000 legiuitorul a intenţionat să deroge de la tehnica legislativă obişnuită şi să incrimineze în cuprinsul aceluiaşi articol două infracţiuni autonome, diferenţiate doar prin obiectul material, incriminare care să fie contrară reglementărilor don Legea penală generală.
Din aceste considerente, instanţa de control judiciar a apreciat că normele incriminatoare prevăzute de art. 2 alin. (1) şi art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 reprezintă forma tipică a infracţiunilor de trafic de droguri, respectiv de deţinere de droguri pentru consum propriu, iar în art. 2 alin. (2) şi art. 4 alin. (2) din aceeaşi lege, sunt reglementate variantele agravate ale infracţiunilor tip, situaţie în care prima instanţă a procedat în mod corect la schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârşite de inculpatul B.R.C. şi a reţinut doar infracţiunile de trafic de droguri de risc şi de mare risc în formă continuată prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi deţinere de droguri de risc şi mare risc pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. (1), (2) din aceeaşi lege, pentru care a dispus condamnarea inculpatului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanţa, în termen legal, întemeiat pe disp. art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. şi a susţinut că încadrarea juridică a faptelor inculpatului B.R.C. este greşită, fără a se impune modificarea pedepsei aplicate.
Examinând hotărârea atacată în baza criticii formulate, cât şi din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Este adevărat că potrivit art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. este supusă casării hotărârea prin care s-a dat o greşită încadrare juridică faptei săvârşite.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin rechizitoriul nr. 66/D/P/2007 din 29 decembrie 2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanţa a fost trimis în judecată inculpatul B.R.C. pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de risc în formă continuată, trafic de droguri de mare risc în formă continuată, deţinere de droguri de risc pentru consum propriu şi deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, în infracţiuni aflate în concurs, fiind aplicabile prev. art. 33 lit. a) C. pen.
Prin acelaşi act de inculpare a mai fost trimis în judecată şi inculpatul M.V. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de droguri de mare risc prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
S-a reţinut prin rechizitoriul menţionat că în perioada martie - iunie 2007, în mod repetat, inculpatul B.R.C. a vândut colaboratorului sub acoperire diferite cantităţi de rezină de cannabis, respectiv la data de 26 martie 2007, cantitatea de 0,10 gr. iar la data de 29 iunie 2007, cantitatea de 1,76 gr. De asemenea, în baza relaţiilor stabilite cu colaboratorul sub acoperire, inculpatul B.R.C. i-a vândut acestuia la data de 1 iulie 2007, 3 comprimate ecstasy iar la data de 6 iulie 2007 i-a mai vândut 4 comprimate ecstasy. În ziua de 7 iulie 2007, inculpatul B.R.C. a fost surprins în flagrant având asupra sa cantitatea de 290 comprimate de ecstasy şi 0,62 gr. rezină de cannabis, droguri deţinute în fapte pentru consum propriu şi în cea mai mare parte pentru vânzare, operaţiune la care a fost ajutat de inculpatul M.V.
Cercetarea judecătorească a confirmat existenţa acestor fapte săvârşite cu vinovăţie de inculpatul B.R.C.
Potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, constituie infracţiunea de trafic de droguri, cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fără drept şi se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi. La alin. (2) al acestui articol se prevede că atunci când faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 10 ani la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Infracţiunea de deţinere de droguri pentru consum propriu prev. de art. 4 alin. (1) din aceeaşi lege, constă în cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deţinerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau amendă. La alin. (2) al acestui articol se prevede că atunci când faptele prevăzute la alin. (1) privesc droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 2 ani la 5 ani.
Interpretarea comparativă a acestor prevederi, cu alte norme incriminatoare din legea generală, respectiv C. pen. şi legi speciale, conduce la concluzia că, potrivit tehnicii legislative a legiuitorului nostru, astfel de norme prin care se sancţionează fapte socialmente periculoase, conţin în ipoteza lor, condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un act sau fapt material de conduită pentru a constitui infracţiune, condiţii care se constituie în forma tipică a infracţiunii, la care, după caz, legiuitorul adaugă variante cu un grad de pericol social generic mai ridicat sau forme atenuate ale aceleiaşi infracţiuni, fără a putea înţelege că legiuitorul ar fi urmărit incriminarea unor fapte diferite, cu conţinut juridic identic şi doar cu obiect diferit, prin aceeaşi prevedere legală, respectiv acelaşi articol de lege.
Este adevărat că există şi situaţii în care legiuitorul a înţeles să incrimineze în textul aceluiaşi articol, mai multe fapte diferite, dar, în mod corect instanţele au reţinut în cauză împrejurarea esenţială că în această situaţie, fiecare din faptele incriminate au un conţinut juridic propriu, specific fiecăruia din ele, astfel că aceste norme se interpretează în sensul că prevăd mai multe infracţiuni şi în forme ale unei infracţiuni tip, fiind exemplificate art. 266 şi art. 282 C. pen.
Pe deplin temei, instanţele de fond şi de apel au apreciat că încadrarea juridică dată faptelor săvârşite de inculpatul B.R.C., de procuror, prin actul de inculpare, este greşită şi în temeiul art. 334 C. proc. pen., instanţa de fond a procedat la schimbarea acesteia din infracţiunile prev. de art. 2 alin. (1), art. 2 alin. (2), art. 4 alin. (1) şi art. 4 alin. (2), toate din Legea nr. 143/2000 în infracţiunile prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 4 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 143/2000, aflate în concurs, potrivit art. 33 lit. a) C. pen., infracţiuni pentru care a aplicat pedepse corespunzătoare.
Prin urmare, încadrarea juridică dată faptelor săvârşite de inculpatul B.R.C. de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de control judiciar este corectă iar hotărârile pronunţate în cauză nu sunt supuse cazului de casare prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.
Faţă de considerentele arătate mai sus, se constată că motivul de recurs invocat, susţinut şi în apel, nu este fondat şi din examinarea cauzei nu rezultă vreun motiv de casare din oficiu, prev. de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează a respinge recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanţa.
În baza art. 192, alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului iar onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Constanţa împotriva Deciziei penale nr. 72/P din data de 15 iunie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 150 RON, pentru inculpatul B.R.C., se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 13 decembrie 2010.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 508/2010. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... | ICCJ. Decizia nr. 4528/2010. Penal → |
|---|
