ICCJ. Decizia nr. 4322/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4322/2010
Dosar nr.9758/1/2010
Şedinţa publică din 30 noiembrie 2010
Deliberând asupra recursului de faţă pe baza lucrărilor şi materialului aflate în dosarul cauzei constată următoarele:
I. Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Încheierea din sentinţă din 19 noiembrie 2010 pronunţată în Dosar nr. 894/116/2010 a amânat din motive procedurale soluţionarea apelurilor în cauză declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi şi inculpată la un termen de judecată ulterior fixat la data de 3 decembrie 2010, interval de timp în care a menţinut arestarea preventivă a apelantei intimate inculpate U.T., în conformitate cu dispoziţiile art. 3002 rap. la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen.
Dispunând astfel instanţa de apel a constatat că motivele de bănuială legitimă iniţiale privind săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, fals în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals ce au impus arestarea preventivă în cauză în temeiul art. 143 rap. la art. 148 lit. f) C. proc. pen. cu începere de la data de 15 ianuarie 2010 a inculpatei U.T. au fost confirmate ulterior prin condamnarea în primă instanţă a acesteia prin Sentinţa penală nr. 87 din 7 octombrie 2010 a Tribunalului Călăraşi, secţia penală, în baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 290 C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 291 C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în final cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare cu executarea în regim de detenţie potrivit art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi b C. pen.
II. Recursul în termen declarat împotriva încheierii amintite de inculpata U.T. cu solicitarea de a i se revoca arestarea preventivă/dispune punerea în libertate de îndată în considerarea duratei relativ îndelungate a măsurii amintite/dispariţiei pericolului social concret pentru ordinea publică, prin lăsarea sa în libertate la momentul procesual actual al judecăţii în apel prin aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 3002 rap. la art. 160b alin. (2) C. proc. pen., este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.
Conform dispoziţiilor art. 160b C. proc. pen. [având titlul marginal „Verificări privind arestarea inculpatului în cursul judecăţii”]
„1) În cursul judecăţii, instanţa verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestării preventive; 2) Dacă instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive şi punerea de îndată în libertate a inculpatului; 3) Când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.”
În speţă, condamnarea inculpatei în primă instanţă după efectuarea cercetării judecătoreşti cu respectarea garanţiilor procesuale/procedurale prevăzute de art. 288, art. 291 C. proc. pen. pentru săvârşirea infracţiunilor ce au ocazionat arestarea sa preventivă potrivit art. 143 şi art. 148 lit. f) C. proc. pen. şi anume acelea de înşelăciune, fals în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, cu executare în regim de detenţie justifică menţinerea măsurii preventive amintite şi pe parcursul judecăţii în apel, în temeiul art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen. astfel cum în mod corect a dispus instanţa de control judiciar prin încheierea atacată [iar nicidecum constatarea încetării temeiurilor arestării preventive, revocarea acestei măsuri şi punerea în libertate a inculpatei prin aplicarea dispoziţiilor contrare din art. 160b alin. (2) C. proc. pen. cum se solicită prin recursul pendinte].
În plus condamnarea chiar nedefinitivă a inculpatei în primă instanţă la pedeapsa închisorii cu executare în regim de detenţie justifică menţinerea arestării preventive în apel pentru temeiul juridic nou prevăzut de art. 5 parag. 1 lit. a) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului [„dacă este reţinut legal pe baza condamnării pronunţate de un tribunal competent” având ca jurisprudenţă relevantă cauzele Wemhoff c. Germania, B c. Austria, Labita c. Italia].
Ca atare, încheierea atacată este legală şi temeinică iar reformarea sa nu se justifică.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurenta inculpată la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata U.T. împotriva Încheierii din 19 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 894/116/2010 (2933/2010).
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 noiembrie 2010.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 4318/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 508/2010. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... → |
|---|
