ICCJ. Decizia nr. 504/2012. Penal. Infracţiuni la alte legi speciale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 504 /2012
Dosar nr. 6337/108/2010
Şedinţa publică din 21 februarie 2012
Deliberând asupra recursurilor penale de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 80 din 17 februarie 2011 pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 6337/108/2010, în baza art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006, a fost condamnat inculpatul C.L., fără antecente penale, la 3 ani închisoare pentru infracţiunea de bancrută frauduloasă.
În baza art. 84 alin. (1) pct. 2, 3 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat acelaşi inculpat, la 1 an închisoare şi 10 RON amendă penală pentru infracţiunea de emitere de cecuri cu dată falsă, fără elementele esenţiale de validitate şi fără disponibil în cont.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. e) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, pe care o va executa fără aplicarea vreunui spor, fiind adăugată amenda penală de 10 RON.
Pe durata şi în condiţiile art. 71 C. pen., au fost interzise exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) cu excepţia dreptului de a alege şi lit. c) C. pen.
În baza art. 14, 346 C. proc. pen. şi art. 998, 1000 C. civ., a fost admisă acţiunea civilă exercitată de părţile vătămate, constituite părţi civile în cauză fiind obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC R.F. SRL Arad, prin lichidator judiciar SP R. IPURL Arad, să plătească acestora următoarele sume de bani cu titlu de despăgubiri: 134.940,53 RON către SC A.P.C. SRL Abram - jud. Bihor; 79.521,62 RON către SC I.P.S. SRL Vărăşeni, jud. Bihor; 29.986,72 RON către SC R.H. SRL Oradea; 5.198 RON către SC A.I. SRL Arad; 23.098,72 RON către SC L.S.F. SRL Şindrilari, jud. Vrancea.
S-a constatat că partea vătămată SC E.B. SRL a renunţat la pretenţii şi la orice calitate procesuală.
În baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 12.654,43 RON.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC R.F. SRL Arad, prin lichidator judiciar SP R. IPURL Arad, să plătească statului suma de 1200 RON cheltuieli judiciare.
A fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC R. F. SRL Arad, prin lichidator judiciar SP R. IPURL Arad, să plătească suma de 1000 RON, părţii civile SC A.P.C. SRL, cheltuieli judiciare.
S-a dispus virarea din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Arad a sumei de 200 RON, reprezentând onorariu avocat din oficiu şi în favoarea martorului T.V. a sumei de 120 RON, reprezentând cheltuieli de prezentare la instanţă şi respinge cererea de decontare a cheltuielilor de transport.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul din 30 septembrie 2010 dat în Dosarul nr. 71/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, a fost trimis în judecată inculpatul C.L., pentru săvârşirea infracţiunilor de bancrută frauduloasă, prevăzută de art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006 şi emitere de cecuri fără disponibil în cont, cu dată falsă sau fără unul din elementele esenţiale, prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 şi 3 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Din probele administrate în cauză, în faza de urmărire penală (declaraţiile învinuiţilor, declaraţiile părţilor vătămate, declaraţiile martorilor, înscrisuri), precum şi din cele administrate în faza de cercetare judecătorească (adresa din 02 noiembrie 2010 emisă de Oficiul registrului comerţului de pe lângă Tribunalul Bihor, factura din 17 februarie 2011 emisă de SC A. SRL, Arad reprezentând controloarea cazării de la hotel privind pe martorul T.V., extras de cont din 17 octombrie 2007; din 12 noiembrie 2007; din 10 decembrie 2007; fişa contului nr. XXX şi fişa contului nr. YYY aparţinând societăţii SC R.F. SRL, declaraţiile martorilor B.V., P.N., S.V., B.A., M.A., precum şi cererea de constituire parte civilă, depusă de SC A.P.C. SRL), instanţa a reţinut, în fapt, următoarele:
În anul 2006, inculpatul C.L., împreună cu cetăţeanul român R.M.I. au înfiinţat SC R.F. SRL, având ca principal obiect de activitate, comerţul cu material lemnos. De administrarea societăţii s-a ocupat însă numai inculpatul, acesta, împreună cu concubina sa, S.A.F., având şi drept de semnătură în bancă. Pentru a putea fi autorizată societatea, inculpatul C.L. a închiriat pe perioada 15 septembrie 2006 - 31 decembrie 2006 de la Asociaţia C.A.L. un spaţiu în stare avansată de degradare, necesar declarării sediului social, în care însă agentul economic nu a funcţionat niciodată, la fel ca şi în cazul punctului de lucru declarat în comuna Şofronea. În fapt, activitatea s-a desfăşurat în alte două locaţii, două dintre acestea fiind identificate în comuna Siria, spaţiile fiind închiriate de la SC V.I. SRL şi SC S. SRL, niciunul dintre acestea nefiind însă declarat organelor fiscale ori la Registrul Comerţului.
În esenţă, activitatea infracţională a inculpatului C.L. a constat în cumpărarea de mărfuri pe credit de la partenerii de afaceri, în numele SC R.F. SRL, acestora emiţându-le cecuri la ordin postdatate şi fără a avea disponibil bănesc în conturile bancare la acel moment, ori bilete la ordin, cu asigurarea neonorată ulterior că titlurile de credit vor fi plătite la termenele convenite pentru prezentarea spre încasare. În schimb, după valorificarea bunurilor astfel dobândite, inculpatul C.L. a retras numerarul din conturile bancare, direct, ori prin intermediul concubinei sale, a distrus evidenţele societăţii şi a plecat din ţară.
Astfel, la sfârşitul lunii septembrie 2007, inculpatul C.L. a obţinut de la partea vătămată SC A.P.C. SRL Abram, jud. Bihor, plata, în avans, a unor mărfuri pe care s-a angajat să i le livreze, încasând suma de 317.193,76 RON. În schimb, inculpatul C.L. a emis la data de 28 august 2007 două bilete la ordin pentru sumele de 26.600 RON şi 25.150,09 RON, scadente la datele de 01 noiembrie 2007 şi 25 noiembrie 2007; la data de 07 septembrie 2007, a emis cecuri, pentru suma de 26.500 RON, postdatat în 26 noiembrie 2009 şi pentru suma de 26.500,90 RON, postdatat în 30 noiembrie 2007, la acel moment, în cont având un disponibil de doar 812,73 RON; la data de 10 septembrie 2007, două bilete la ordin, unul în valoare de 25.126,99, scadent la 19 noiembrie 2007, iar al doilea în valoare de 28.000 RON, scadent la 14 noiembrie 2007. Partea vătămată nu a reuşit să încaseze niciunul dintre instrumentele de plată, iar inculpatul nu a mai fost de găsit, drept pentru care, la data de 07 aprilie 2008, a promovat acţiunea în insolvenţă împotriva debitoarei SC R.F. SRL. Deoarece inculpatul nu a prezentat lichidatorului judiciar documentele prevăzute de lege, nu au putut fi identificate active care să fie valorificate în vederea reparării prejudiciului. SC A.P.C. SRL s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 134.940,53 RON .
La data de 03 octombrie 2007, SC E.B. SRL Iedera, jud. Dâmboviţa a livrat către SC R.F. SRL, material lemnos în valoare de 35.654,33 RON, inculpatul C.L. emiţând două cecuri, dintre care unul, în valoare de 17.654,43 RON, postdatat în 26 octombrie 2007, a fost prezentat trasului după expirarea termenului legal, în urma rugăminţilor inculpatului, şi refuzat la plată. Disponibilul bănesc, în contul emitentului a fost de doar 1395 RON. Inculpatul C.L. a achitat persoanei vătămate prin virament bancar suma de 5.000 RON, iar acesta a arătat că nu doreşte să participe ca parte vătămată sau parte civilă în procesul penal.
Tot în luna octombrie 2007, inculpatul C.L. a intrat în relaţii de afaceri cu SC I.P.S. SRL Vărăşeni, jud. Bihor, care i-a făcut în data de 22 octombrie 2007 două livrări de buşteni, una în valoare de 2677,50 RON, iar a doua, de 62.181,73 RON. Pentru plata mărfurilor, inculpatul a emis două cecuri postdatate în 27 noiembrie 2007 şi 04 decembrie 2007, pentru sumele de 32.400 RON, în contul trăgătorului fiind disponibilă suma de doar 7115,58 RON. În data de 27 octombrie 2007, partea vătămată a mai livrat SC R.F. SRL mărfuri în valoare de 14.662,39 RON, pentru care inculpatul C.L. a emis un cec datat fals în 07 decembrie 2007, în contul trăgătorului fiind disponibilă doar suma de 9.900,04 RON. Şi în acest caz, după înregistrarea incidentelor de plată, inculpatul nu a mai putut fi contactat. Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 79.521,62 RON.
În data de 24 octombrie 2007, inculpatul C.L. a achiziţionat de la SC R.H. SRL Oradea, material lemnos în valoare de 29.986,72 RON, emiţând un cec postdatat în 13 noiembrie 2007, disponibilul bănesc fiind de doar 294,02 RON. Evident că, nici de această dată, inculpatul nu a mai putut fi găsit de către reprezentanţii creditoarei, aceasta constituindu-se parte civilă în cauză cu suma de 29.986,72 RON.
Tot în luna octombrie 2007, în data de 13, SC L.S.F. SRL Şindrilari, jud. Vrancea, a livrat SC R.F. SRL mărfuri în valoare de 23.098,12 RON, primind, în schimb, de la inculpat, un cec postdatat în 01 noiembrie 2007, refuzat ulterior la plată datorită lipsei disponibilului bănesc în contul emitentului. Furaizoarea s-a constituit parte civilă în cauză cu suma menţionată.
În jurul datei de 10 decembrie 2007, inculpatul C.L. a emis beneficiarei SC A.I. SRL Arad un cec pentru suma de 23.380 RON, postdatat în 17 decembrie 2007, deşi disponibilul bănesc în contul bancar era doar de 3.000 RON. Ca şi în celelalte ocazii, după refuzul cecului, inculpatul nu a mai putut fi găsit.
Partea vătămată a executat silit debitorul, obţinând suma de 18.182 RON prin valorificarea materialului lemnos depistat la depozitul din Siria al SC R.F. SRL
SC A.I. SRL s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5198 RON - nerecuperată din debit, solicitând de asemenea 101.000 RON cu titlu de cheltuieli de executare, deşi, din înscrisurile prezentate, nu s-a probat decât cheltuirea sumei de 1500 RON, în acest scop.
În urma verificărilor, a mai fost identificat cecul, în valoare de 30 950 RON, emis beneficiarei SC T.C. SRL Oneşti, jud. Bacău, neonorat la plată, tranzacţia făcând însă obiectul cercetărilor în Dosarul nr. 103/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oneşti.
Din analiza rulajelor conturilor deschise, în numele SC R.F. SRL la Banca T. şi Banca I.R., rezultă că, în perioada în care datoriile către părţile vătămate ajunseseră la scadenţă, soldurile conturilor au fost creditate cu importante sume de bani care au fost ridicate în numerar de către inculpat sau concubina acestuia, de cele mai multe ori retragerile fiind sub limita de 10.000 RON pe zi, pentru a evita depunerea de documente justificative. Importante sume de bani - 364.800 RON - au fost virate şi către SC. S.I. SRL, condusă de S.A.F. În perioada septembrie - decembrie 2007, spre exemplu, contul de la Banca I.R. a fost creditat de SC C.S. SRL cu suma de 116.317,32 RON, banii fiind ridicaţi apoi, în numerar. De la Banca T., în aceeaşi perioadă, s-au făcut retrageri de numerar în cuantum de 63.050 RON. Destinaţia banilor a rămas necunoscută, inculpatul pretextând fie că evidenţele societăţii au fost pierdute într-un accident rutier în care a fost implicat, fie că s-ar afla în posesia avocatului său, P.M., din Baroul Timiş. Evenimentul rutier invocat însă a avut loc în noaptea de 29 din 30 mai 2007, anterior operaţiunilor comerciale derulate cu părţile vătămate, iar, cu acea ocazie, nu s-a consemnat în procesul - verbal de cercetare la faţa locului găsirea vreunui document aparţinând SC R.F. SRL şi nici nu s-a reclamat ulterior dispariţia lor. Avocatul inculpatului nu a prezentat la rândul său vreun înscris. Coroborând aceasta cu faptul că inculpatul C.L. nu a depus pe de altă parte situaţiile financiar - contabile nici la Administraţia Financiară Arad, prima instanţă a concluzionat că inculpatul nu a organizat şi nu a condus contabilitatea societăţii. S-a reţinut că inculpatul, de altfel, a recunoscut că a dorit lichidarea societăţii, deşi aceasta nu îşi plătise creditorii, iar el ascunsese o parte din activul acesteia.
Prima instanţă a constatat că martora S.A.F. nu a putut fi găsită spre a fi audiată în faza de urmărire penală şi nici ulterior în faţa instanţei, iar inculpatul deşi legal citat, nu s-a prezentat în faţa instanţei.
S-a reţinut că dispoziţiile art. 84 din Legea nr. 59/1934 prevăd o infracţiune cu conţinut alternativ, enumerând patru acţiuni diferite, a căror săvârşire realizează conţinutul acesteia. Din acest motiv, s-a considerat că va exista o singură infracţiune chiar dacă aceeaşi persoană a săvârşit în aceleaşi împrejurări de loc şi timp mai multe din acţiunile enumerate. De asemenea, s-a precizat că, conform deciziei nr. IX din 24 octombrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, publicată în Monitorul Oficial. nr. 123/9.02.2006, emiterea unui cec fără să existe la tras disponibilul necesar acoperirii acestuia, constituie infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 dacă această situaţie a fost cunoscută şi acceptată de beneficiar, iar când s-a făcut prin inducerea în eroare a acestuia, în scopul obţinerii unui folos material injust şi i s-a cauzat o pagubă, fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (4) C. pen.
Instanţa de fond a apreciat că, din probatoriul administrat, nu rezultă faptul că beneficiarii cecurilor emise în condiţiile arătate anterior, nu ar fi cunoscut împrejurarea că, la data emiterii, inculpatul nu avea disponibil în cont. S-a evidenţiat că acest aspect rezultă chiar din faptul că, beneficiarii cecurilor au acceptat postdatarea acestora, respectiv au acceptat scrierea unei date viitoare de scadenţă.
Analizând starea de fapt reţinută, instanţa a apreciat că, fapta inculpatului C.L., de a distruge evidenţele societăţii şi de a ascunde o parte din activul acesteia, având drept rezultat urmărit de inculpat, prejudicierea creditorilor SC R.F. SRL, constituie infracţiunea de bancrută frauduloasă, prev. de art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006.
Totodată, s-a reţinut că fapta inculpatului de a emite, în baza unei rezoluţii unice, cecuri la ordin în numele SC R.F. SRL, fără a avea la tras disponibil suficient, respectiv de a emite cecuri cu dată falsă sau cărora le lipsesc elementele esenţiale cerute de art. 1 pct. 5 din Legea nr. 59/1934, fără a se ascunde beneficiarilor lipsa disponibilului bănesc la momentul emiterii cecurilor, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 şi 3 din Legea nr. 59/1934, cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
La stabilirea pedepsei, instanţa a ţinut seama de disp. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), privitor la criteriile generale de individualizare a pedepsei, respectiv gradul concret de pericol social al faptei, respectiv de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita inculpatului.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel în termen inculpatul C.L.
Prin decizia penală nr. 148 din 26 septembrie 2011, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de inculpatul C.L., a desfiinţat în latura civilă sentinţa primei instanţe şi, rejudecând cauza, a respins ca inadmisibile acţiunile civile.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de control judiciar a reţinut că din probatoriul administrat rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul apelant C.L. a săvârşit infracţiunile reţinute în sarcina sa, respectiv cea de bancrută frauduloasă şi cea de emitere de cecuri cu dată falsă, cu lipsa elementelor esenţiale şi fără a avea disponibil suficient.
Sub acest aspect, s-a reţinut că declaraţiile reprezentanţilor societăţilor comerciale cu care inculpatul a avut relaţii de afaceri - SC A.P.C. SRL (B.C.), SC E.B. SRL (B.M.l), SC I.P.S. SRL (T.S.D.), SC R.H. SRL (N.A.L.), SC L.F. SRL (M.I.) şi S.C. A.Z. S.R.L. (P.A.L.) se coroborează cu declaraţiile martorilor T.V., M.A., B.A., B.M.L., B.V., P.N., S.V., B.A. şi R.M.I., cu facturi, fişele de cont client SC R.F. SRL, borderourile de încasare, biletele la ordin, filele cec în litigiu, justificările de refuz plată file cec, cererile de înscriere a refuzului bancar în FNC, somaţiile de la Banca T. Arad către SC R.F. SRL, sentinţa civilă pronunţată de judecătorul sindic privind dizolvarea SC R.F. SRL, sentinţa civilă pronunţată de judecătorul sindic privind închiderea procedurii insolvenţei SC R.F. SRL, sentinţa civilă pronunţată de judecătorul sindic privind deschiderea procedurii insolvenţei SC A.P.C. SRL, extrasele din registrul comerţului, avizele de însoţire marfă, contractul de împrumut între inculpat şi societatea pe care o administra (SC R.F. SRL), contractul de închiriere între Asociaţia C.A.L. şi SC R.F. SRL.
În urma analizării întregului materialul probator administrat, în mod corect s-a constatat că inculpatul a emis cecuri cu dată falsă (postdatate), cu lipsa elementelor esenţiale şi fără a avea disponibil suficient, precum şi că inculpatul a ascuns o parte din activul societăţii, în perioada în care datoriile societăţii sale ajungeau la scadenţă, el retrăgând sume de bani, din contul societăţii, în cuantumuri care nu necesitau depunerea de documente justificative.
În privinţa sancţiunilor, s-a remarcat faptul că pedeapsa principală pentru săvârşirea infracţiunii de bancrută frauduloasă a fost stabilită în jurul mediei dintre minimul şi maximul prevăzute de lege (3 ani închisoare, pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea de la 6 luni la 5 ani), pedeapsa principală pentru săvârşirea infracţiunii de emitere de cecuri cu dată falsă, cu lipsa elementelor esenţiale şi fără a avea disponibil suficient a fost stabilită în cuantum orientat spre maximul prevăzut de lege (1 an închisoare şi 10 RON amendă penală), iar cu ocazia contopirii nu s-a aplicat vreun spor. S-a apreciat că aceste pedepse nu pot fi reduse, având în vedere circumstanţele concrete ale cauzei: sumele mari de bani ce constituiau datorii ale societăţii inculpatului către creditori şi pe care a încercat cu orice preţ să nu le plătească, numărul persoanelor beneficiare de cecuri cu dată falsă şi fără acoperire emise de inculpat, atitudinea sa după comiterea faptelor (ascunderea unei părţi din activul societăţii sale şi a evidenţelor acesteia, distrugerea de documente contabile şi plecarea din România), conduita procesuală (s-a sustras atât de la urmărirea penală, cât şi de la judecată).
Justificată este şi confiscarea specială a sumei de 12.654,43 RON dobândite de inculpat şi care nu a servit la despăgubirea SC E.B. SRL
Instanţa de control judiciar a considerat însă că, în mod eronat, au fost soluţionate acţiunile civile exercitate de SC A.P.C. SRL, SC I.P.S. SRL, SC R.H. SRL, SC L.F. SRL şi SC A.Z. SRL.
Conform deciziei nr. 43 din 13 octombrie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, în recurs în interesul legii (publicată în M.O. nr. 372/03.06.2009), obligatorie potrivit art. 4145 alin. (4) C. proc. pen., instanţa penală învestită cu judecarea infracţiunilor prevăzute de art. 84 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, cu modificările ulterioare, nu va soluţiona acţiunea civilă alăturată acţiunii penale, urmând a pronunţa respingerea ca inadmisibilă a acţiunii civile.
Ca atare, instanţa de apel a arătat că acţiunile civile sunt inadmisibile.
Împotriva deciziei, în termen legal au declarat recurs, partea civilă SC A.P.C. SRL reprezentată de B.M. şi de inculpatul C.L.
Recurenta parte civilă SC A.P.C. SRL a solicitat, prin motivele scrise, admiterea recursului în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, casarea deciziei pronunţate în apel şi menţinerea, ca legală şi temeinică, a sentinţei Tribunalului Arad, arătând că reiese, fără putinţă de tăgadă vinovăţia inculpatului, în ceea ce priveşte săvârşirea faptelor prev. şi ped. de art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006 şi art. 84 din Legea nr. 59/1934.
Recurentul inculpat C.L. a solicitat instanţei de recurs să reducă pedeapsa aplicată.
Examinând hotărârea atacată din prisma motivelor de recurs invocate, precum şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 385 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile sunt neîntemeiate pentru considerentele care vor fi expuse în continuare:
Având în vedere critica adusă de recurenta parte civilă deciziei pronunţate de instanţa de apel, respectiv că, în mod greşit, a fost respinsă acţiunea sa civilă, ca inadmisibilă (după ce prima instanţă a admis pretenţiile sale civile şi l-a obligat pe inculpat în solidar cu partea responsabilă la plata despăgubirilor civile în cuantum de 134.940,53 RON), Înalta Curte consideră că aceasta se subscrie motivului de recurs prev. de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen.
Potrivit art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.
În raport de critica formulată de partea civilă SC A.P.C. SRL, Înalta Curte consideră că acţiunea civilă promovată de aceasta a fost respinsă, în mod corect, ca inadmisibilă.
Potrivit art. 143 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 85/2006, constituie infracţiunea de bancrută frauduloasă fapta persoanei care falsifică, sustrage sau distruge evidenţele debitorului ori ascunde o parte din activul averii acestuia, iar în speţă, inculpatul C.L. a distrus evidenţele SC R.F. SRL şi a ascuns o parte din activul acesteia.
Acţiunea de distrugere are ca urmare afectarea evidenţei contabile, care ajunge în starea de a fi desfiinţată sau alterată, iar în cazul ascunderii unei părţi din activul averii debitorului urmarea imediată rezidă în schimbarea poziţiei (materiale sau juridice) a bunurilor.
Diferit de modalitatea de comitere a bancrutei frauduloase în variantele reglementate de lit. b) şi lit. c) ale art. 143 din Legea nr. 85/2006, în modalitatea de incriminare prevăzută la lit. a), a aceluiaşi articol, nu se impune condiţia ca faptele să fie săvârşite „în frauda creditorilor".
Apoi, potrivit art. 84 alin. (1) pct. 2 şi pct. 3 din Legea nr. 59/1934, se pedepseşte cu amendă şi închisoare oricine emite un cec fără a avea la tras disponibil suficient, sau emite un cec cu date false ori căruia îi lipseşte unul din elementele esenţiale. În speţă, în mod repetat, inculpatul a emis în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, cecuri la ordin în numele SC R. F. SRL, fără a avea la tras disponibilul necesar, respectiv a emis cecuri cu dată falsă sau cărora le lipsesc elemente esenţiale cerute de art. 1 pct. 5 din Legea nr. 59/1934, fără a ascunde beneficiarilor lipsa disponibilului bănesc la momentul emiterii cecurilor.
În privinţa părţii civile SC A.P.C. SRL, se reţine că inculpatul a emis, la 7 septembrie 2007, file cec postdatate, pentru onorarea cărora nu avea disponibilul necesar în cont, situaţie cunoscută de martorul B.C., administratorul recurentei părţi civile, care a acceptat postdatarea filelor cec deşi acestea constituie, prin natura lor juridică, instrumente de plată.
Martorul a menţionat în declaraţiile date că filele cec, astfel completate, au reprezentat o garanţie pentru sumele de plată date în avans de recurenta parte civilă către firma inculpatului, astfel că, acesta avea reprezentarea lipsei totale sau, cel puţin parţiale, a disponibilului necesar în cont pentru plata cecurilor la momentul emiterii lor.
Prin urmare, neexistând elementul inducerii în eroare cu privire la disponibilul din cont, în mod corect încadrarea juridică dată faptelor săvârşite de inculpat, inclusiv în relaţiile de afaceri cu partea civilă recurentă, a fost cea prevăzută de art. 84 din Legea nr. 59/1934. Aceasta constituie o infracţiune de pericol deoarece protejează numai relaţiile sociale referitoare la operaţiunile cu cecuri în vederea asigurării credibilităţii acestor instrumente de plată în relaţiile comerciale.
Scopul incriminării faptelor descrise la art. 84 din Legea nr. 59/1934 este acela de a determina emiterea corectă a cecurilor, iar nu acoperirea vreunei pagube materiale.
Înalta Curte mai constată că situaţia permisă este dată de existenţa unor raporturi juridice între recurenta parte civilă SC A.P.C. SRL şi partea responsabilă civilmente SC R.F. SRL, în care cecurile au constituit o garanţie a îndeplinirii obligaţiilor asumate prin contractul comercial încheiat.
Neexecutarea obligaţiei asumate prin contract constituie izvorul eventualului prejudiciu cauzat, iar nu emiterea cecului.
De astfel, în conformitate cu disp. art. 53 alin. (1) din Legea nr. 59/1934, cu modificările şi completările ulterioare, cecul are valoare de titlu executoriu, astfel că recurenta parte civilă are la dispoziţie o acţiune civilă separată pentru recuperarea prejudiciului, nemaifiind necesară exercitarea unei acţiuni civile întemeiate pe răspundere civilă delictuală pentru acoperirea eventualei pagube.
În sensul celor menţionate, Înalta Curte s-a pronunţat prin decizia în interesul legii nr. 43 din 15 octombrie 2008, publicată în M. O. din 3 iunie 2009.
În materia infracţiunilor de pericol, instanţa supremă a statuat prin decizia de îndrumare nr. 1/1968 că infracţiunile de pericol nu sunt cauzatoare de prejudicii prin ele însele şi, ca atare, în cazul unor asemenea infracţiuni instanţa investită cu judecarea acţiunii penale nu este competentă să soluţioneze şi acţiunea civilă alăturată celei penale.
Potrivit art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Înalta Curte consideră că pedepsele aplicate recurentului inculpat C.L., pentru fiecare dintre infracţiunile comise, ca şi pedeapsa rezultantă au fost just individualizate.
Astfel, pedeapsa de 3 ani închisoare pentru bancrută frauduloasă este justificată în raport de modalităţile în care recurentul inculpat a săvârşit infracţiunea şi urmările periculoase socialmente ale faptei prin care s-a adus atingere relaţiilor sociale privitoare la protecţia înscrisurilor şi bunurilor ce reflectă relaţiile de afaceri derulate de societăţile comerciale.
Relativ la sancţiunea aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 şi pct. 3 din Legea nr. 59/1934, se constată, de asemenea, că aceasta exprimă cumulat criteriile de individualizare a pedepsei, enumerate de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv perioada relativ îndelungată (câteva luni de zile din anul 2007) în care inculpatul a desfăşurat activitatea infracţională, modalitatea repetată a actelor materiale care au dat caracterul continuat al infracţiunii prevăzută de Legea nr. 59/1934, numărul cecurilor postdatate sau emise cu lipsa unor elemente esenţiale cerute de legea specială; numărul societăţilor comerciale pentru care, în calitate de beneficiar, inculpatul a emis filele cec.
De asemenea, în procesul de individualizare a pedepsei s-a ţinut seama de comportamentul recurentului inculpat după săvârşirea infracţiunilor (a părăsit teritoriul ţării) şi, implicit, atitudinea sa procesuală.
Prin modalitatea de executare a pedepsei stabilită de prima instanţă şi menţinută de instanţa de apel se asigură realizarea scopului preventiv - educativ şi de constrângere a pedepsei, aşa cum acesta este reglementat de art. 52 C. pen.
Cât priveşte aplicarea pedepsei închisorii cu amenda penală pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 şi pct. 3 din Legea nr. 59/1934, se constată că aceasta este în concordanţă cu dispoziţiile legii speciale.
Este real că prin art. 72 alin. (2) C. pen., se indică expres că atunci când legea prevede pentru o infracţiune, sancţiuni alternative, se alege una dintre acestea şi se proporţionalizează corespunzător, dar art. 84 alin. (1) din Legea nr. 59/1934 nu reglementează un sistem alternativ de pedepse, pentru a alege între închisoare şi amendă, ci un sistem cumulativ, iar prin art. 362 C. pen. intrat în vigoare la 1 ianuarie 1969, se prevede că dispoziţiile din partea generală a acestui cod se aplică şi faptelor sancţionate penal prin legi speciale, afară de cazul când legea dispune altfel.
Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., constatând legală şi temeinică hotărârea atacată, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă SC A.P.C. SRL reprezentată de B.M. şi de inculpatul C.L. împotriva deciziei penale nr. 148/A din 26 septembrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Va obliga recurenta parte civilă SC A.P.C. SRL la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă SC A.P.C. SRL reprezentată de B.M. şi de incupatul C.L. împotriva deciziei penale nr. 148/A din 26 septembrie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurenta parte civilă SC A.P.C. SRL la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 21 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 676/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 67/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
