ICCJ. Decizia nr. 57/2010. Penal

Decizii penale ICCJ 2010

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 57/2010

Dosar nr. 2161/54/2008

Şedinţa publică din 13 ianuarie 2010

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 67 din 23 iunie 2008, Tribunalul Olt, secţia penală, în baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a condamnat pe inculpatul N.I. (fiul lui F. şi E., domiciliat în comuna Osica de Sus, sat Tomeşti, jud. Olt, cetăţenie română, studii 8 clase, agricultor, căsătorit, are 3 copii majori, stagiul militar satisfăcut) la 5 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 13 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a condamnat pe acelaşi inculpat la 7 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 323 alin. (1) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe timp de 3 ani.

În baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a condamnat pe inculpatul N.C.G. (fiul lui I. şi E., domiciliat în comuna Osica de Sus, sat Tomeni, jud. Olt, cetăţenie română, studii medii, fără ocupaţie, căsătorit, are un copil minor, stagiul militar satisfăcut) la 5 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 323 alin. (1) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

S-a luat act că părţile vătămate C.I. şi C.M.G. nu se constituie părţi civile.

În baza art. 18 alin. (2) C. pen. a admis cererea Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt în sensul obligări la despăgubiri civile a inculpaţilor către părţile civile S.G.C. (minor) –în solidar, în cuantum de 2.000 euro.

A admis cererea de despăgubiri civile a părţilor civile S.V. şi a obligat pe inculpaţi în solidar la 5.000 euro – reprezentând 3.000 euro daune materiale şi 2.000 euro daune morale către partea civilă.

A menţinut instituirea sechestrului asigurător pe bunurile inculpatului N.I., respectiv o casă de locuit în suprafaţă de 30 m.p. şi teren de 700 m.p., bunuri situate în comuna Osica de Sus, sat Tomeni – până la concurenţa sumei de 5.000 euro conform încheierii din data de 7 aprilie 2008 a Tribunalului Olt.

A obligat pe inculpaţi în solidar la 5.000 euro despăgubiri civile către partea civilă A.E., la 2.000 euro despăgubiri civile către partea civilă B.M., la 2.000 euro despăgubiri către partea civilă T.A., la 300 euro despăgubiri civile către partea civilă P.A., la 2.000 euro despăgubiri civile către partea civilă C.G.V., la 2.000 euro despăgubiri civile către partea civilă C.C., la 1.000 euro despăgubiri civile către partea civilă S.C., la 500 euro despăgubiri civile către partea civilă G.I.A., la 1.000 euro despăgubiri civile către partea civilă C.M., la 1.500 euro despăgubiri civile către partea civilă C.S., la 1.200 euro despăgubiri civile către partea civilă C.V., la 1.000 euro despăgubiri civile către partea civilă C.M., la 900 euro despăgubiri civile către partea civilă I.N., la 1.000 euro despăgubiri civile către partea civilă M.M.L., la 800 euro despăgubiri civile către partea civilă Ş.I., la 2.000 euro despăgubiri civile către partea civilă C.M., la 3.000 euro despăgubiri civile către partea civilă S.M., la 1.500 euro despăgubiri civile către partea civilă G.I., la 3.000 euro despăgubiri civile către partea civilă M.L. şi la 1.000 euro despăgubiri civile către partea civilă N.M.

A obligat pe fiecare inculpat la câte 1.500 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Inculpatul N.l. în cursul anului 1999 a mers în Grecia stabilindu-se în localitatea Nea Tirintha regiunea Argoridos unde a prestat diferite activităţi în agricultură.

În anul 2002, inculpatul l-a adus acolo şi pe fiul său inculpatul N.C.G. care în anul 2005 a suferit un accident de circulaţie în urma căruia i-a fost amputat piciorul stâng.

Pentru a plăti cheltuielile de spitalizare şi în vederea procurării unei proteze pentru picior tatăl inculpatului, respectiv N.l., s-a împrumutat de o sumă mare de bani de la doi cetăţeni greci pentru care urma să lucreze în continuare în vederea restituirii banilor împrumutaţi.

În acest context cei doi inculpaţi s-au hotărât să se asocieze în vederea traficării de persoane din România pentru a fi exploatate prin muncă şi a obţine venituri ilicite din care să restituie sumele de bani împrumutate.

Astfel, în cursul lunii octombrie 2005 inculpaţii au venit în România unde fiecare au efectuat activităţi specifice de racolare a persoanelor de pe raza judeţului Olt, orientându-se la medii defavorizate.

În vederea materializării rezoluţiei infracţionale, inculpaţii au promis părţilor vătămate că pentru sume cuprinse între 300 şi 500 euro le va transporta în Grecia unde le va asigura loc de muncă în agricultură la cules de portocale sau de măsline, un câştig între 25-30 euro/zi, cu posibilitatea depăşirii acesteia dacă vor munci mai mult, cazare gratuită în condiţii decente, cu apă curentă, grupuri sanitare şi posibilităţi de igienă personală precum şi o masă gratuită în fiecare zi de lucru.

Procedând astfel inculpaţii au reuşit să convingă pentru a merge la muncă pe părţile vătămate C.I. şi C.M.G. din comuna Icoana, Judeţul Olt, M.A., A.E., B.M., S.V. şi N.D.M. din comuna Osica de Sus, sat Tomeni, judeţul Olt, T.A. şi S.G.C. din comuna Fălcoiu, judeţul Olt, P.A. din oraşul Piatra Olt şi alte persoane neidentificate, stabilind ca dată a plecării 9 noiembrie 2005 de la domiciliul inculpaţilor.

La această dată şi la locul stabilit au fost aduse 2 microbuze închiriate de inculpatul N.l. în care s-au urcat circa 30 de persoane plecând spre Grecia.

Ajunse la destinaţie cele 30 de persoane au fost cazate în localitatea Nea Tirintha la cetăţeanul grec A.N. zis N. în 2 camere neîncălzite, împreună bărbaţi şi femei, fără apă curentă şi un singur grup sanitar în curte.

La sosire inculpaţii le-au luat părţilor vătămate paşapoartele ocazie cu care le-a atenţionat să nu părăsească locaţia pentru că în caz contrar vor fi amendaţi de poliţişti şi chiar arestaţi.

Din declaraţiile date la urmărirea penală, cât şi în faţa instanţei părţile vătămate au precizat că au fost cazate într-un imobil impropriu de locuit, fără căldură şi apă curentă, zilnic trebuiau să aducă apă în canistre de la o cişmea situată la circa 3-400 m. fiind nevoiţi datorită frigului să doarmă îmbrăcate.

În continuare, părţile vătămate au relatat că erau trezite în jurul orelor 6,30 şi transportate în plantaţiile de portocali cu un camion unde inculpatul N.I. îi supraveghea în permanenţă sugerându-le să recolteze cantităţi cât mai mari de portocale pentru a beneficia de o retribuţie corespunzătoare.

Realizând că fuseseră induşi în eroare cu privire la condiţiile de cazare dar şi pentru că nu primeau de la inculpatul N.C.G. pentru munca depusă decât sume modice cuprinse între 2 şi 6 euro/zi, iar în zilele în care ploua şi nu lucrau nu primeau nici masa de prânz fiind nevoiţi să se hrănească uneori doar cu portocale, părţile vătămate au cerut explicaţii inculpaţilor.

Inculpaţii le-au răspuns că trebuie să accepte situaţia deoarece au de achitat transportul, că neavând paşaport şi necunoscând limba greacă nu vor putea pleca comunicându-le totodată că trebuie să suporte şi câte 50 euro lunar pentru cazare.

Cu toate aceste ameninţări, dându-şi seama că vor munci doar pentru inculpaţi dar şi pentru că erau nevoiţi să trăiască în condiţii inumane câteva părţi vătămate au reuşit sa ajungă la ambasada României din Atena de unde pe baza titlurilor de călătorie obţinute au reuşit să revină în ţară.

Din declaraţiile părţii vătămate C.I. a rezultat şi împrejurarea că odată cu el au mai fugit două persoane, un tânăr şi o tânără care pentru o lună de muncă în Grecia au primit doar 50 euro.

Din declaraţiile celorlalte părţi vătămate a rezultat că după 3 luni de muncă inculpaţii sub diferite pretexte le-au dat în jur de 100 euro din care şi-au achitat transportul în sumă de 85 euro până în România.

Partea vătămată P.A. a declarat ca deşi i-a achitat la plecare inculpatului N.C.G. suma de 300 euro pe care o împrumutase de la o cunoştinţă, acesta nu i-a dat nici un ban pentru munca prestată timp de 3 luni fiind nevoită să mai lucreze încă o lună pentru a obţine banii necesari în vederea revenirii în tară.

În baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale în luna ianuarie 2006 conform înţelegerii avute cu tatăl său inculpatul N.C.G. a revenit în România unde l-a rugat pe numitul G.I. interesat şi el de a lucra în străinătate să găsească şi alte persoane care să accepte să meargă în Grecia în condiţiile expuse mai sus, acelaşi demers făcându-l şi personal.

În cele din urmă au fost identificate părţile vătămate C.M. şi S.C. din comun a Frătoşiţa, jud. Gorj, C.C., Ş.I., C.M., C.G.V., C.M., I.N., C.V. şi C.N. toţi din comuna Cruşet, jud. Gorj, C.S., G.I.A. şi M.M.L. din comuna Merineşti, jud. Dolj, precum şi S.M. din oraşul Piatra Olt, jud. Olt.

Inculpatul N.C.G. le-a dat aceleaşi asigurări părţilor vătămate racolate cu privire la transport, cazare, câştigul asigurat pentru muncă în agricultură, precum şi celelalte avantaje menţionate, determinând ca acestea să accepte deplasarea în Grecia.

La data de 18 ianuarie 2006 conform înţelegerii părţile vătămate s-au deplasat pe cont propriu în autogara Craiova unde au fost aşteptate de inculpatul N.C.G. ce venise cu un microbuz în care se mai aflau alte persoane printre care şi S.M. şi împreună au plecat spre Grecia tranzitând Ungaria.

Ajungând în localitatea Nea Tirintha aceste părţi vătămate au fost cazate tot la cetăţeanul grec zis N. în spaţii insalubre fără încălzire, fără electricitate, fără apă curentă cu un singur WC în curte pe care-l foloseau peste 40 de persoane. Cu aceeaşi ocazie inculpaţii le-au ridicat paşapoartele părţilor vătămate cu scopul vădit de a nu avea posibilitatea să plece din acea localitate.

Cu toate acestea părţile vătămate C.G.V., C.C. şi C.M. dându-şi seama că au fost induse în eroare de inculpaţi în sensul că pentru munca prestată în fiecare zi nu primeau decât suma de 5-6 euro şi nu 25-30 de euro cum li se promisese şi că nu aveau condiţii decente de cazare şi hrană au reuşit să fugă din localitatea unde fuseseră aduşi, fără paşapoarte, ajungând în cele din urmă la ambasada Atenei din România. Aici după ce au declarat cele întâmplate, au primit titluri de călătorie, revenind în ţară.

Din declaraţiile date atât la urmărirea penală, cât şi în faţa instanţei, părţile vătămate au precizat că neavând paşapoartele asupra lor au fost amendate de autorităţile greceşti cu 1.200 euro, partea vătămată C.C. relatând că inculpatul N.C.G. i-a trimis paşaportul după două luni prin partea vătămată C.V.

În cursul lunii iunie 2006 revenind în România inculpatul N.C.G. a mers la domiciliul minorei N.M. în vârstă de 14 ani din comuna Osica de Sus, satul Tomeni şi în prezenţa părinţilor i-a propus să meargă cu el în Grecia unde îi va asigura loc de muncă într-o fabrică, cazare şi un câştig de 40 euro/zi. Totodată, auzind că nu are paşaport, inculpatul s-a oferit să o ajute cu banii necesari, inclusiv demersuri la autorităţi.

După ce a dat asigurări că oferta este serioasă, iar minora nu va fi nevoită să desfăşoare alte activităţi ilicite, părinţii acesteia au acceptat propunerea, astfel că toţi s-au deplasat în mun. Slatina unde au fost realizate toate procedurile în vederea obţinerii paşaportului pe numele părţii vătămate N.M., inculpatul achitând inclusiv taxa de urgenţă pentru paşaport.

În acelaşi scop, a mers şi la domiciliu părţii vătămate M.L. din aceeaşi localitate propunându-i aceeaşi ofertă acceptată în raport de situaţia materială precară ce o avea în familie.

Ca urmare la data de 3 august 2006 părţile vătămate N.M. şi M.L. au revenit în Slatina de unde cu un microbuz închiriat de inculpat în care se aflau şi alte persoane au plecat spre Grecia.

Ajunse la destinaţie cele două părţi vătămate împreună cu ceilalţi cetăţeni români recrutaţi de inculpatul N.C.G., au fost cazate la un cetăţean grec în camere insalubre fiindu-le ridicate şi paşapoartele.

Inculpatul le-a comunicat părţilor vătămate că nu puteau părăsi locul de muncă şi în plus trebuiau să-i mai plătească încă 50 de euro pe lângă suma de 300 euro corespunzătoare transportului.

Din declaraţia părţii vătămate M.L. a rezultat că împreună cu alte 6 femei din grup i-au atras atenţia inculpatului N.C.G. pentru condiţiile proaste de cazare ce erau total diferite faţă de cele promise în ţară, cât şi cu privire la celelalte aspecte mai ales cele referitoare la plata muncii şi deşi părţile vătămate au început să plângă acesta pe un ton ridicat le-a spus că nu au cei face pentru că nu au paşapoarte, nu cunosc limba de comunicare şi nici bani pentru a se deplasa la poliţie pentru eventualele reclamaţii. În continuare aceeaşi parte vătămată a mai relatat că după un timp inculpatul le-a dus într-o altă locaţie în satul Anifi unde condiţiile de cazare erau la fel de rele şi din lipsa banilor erau nevoiţi să se hrănească şi mod deosebit cu portocale şi măsline, iar pentru munca prestată timp de 5 luni a primit de la inculpat doar 100 euro cu care a putut să vină în România.

Şi minora N.M. a declarat că a lucrat pentru inculpat circa două luni de zile fără să primească vreun ban, salvarea ei fiind martorul D.I. care cunoscându-l pe inculpat că aducea persoane din România pe care le exploata prin muncă, s-a oferit să o ia la el şi să muncească împreună în construcţii

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel în termen legal atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, cât şi inculpaţii N.I. şi N.C.G.

În motivele de apel formulate de parchet s-a criticat greşita individualizare a pedepselor aplicate celor 2 inculpaţi şi s-a solicitat efectuarea unei noi operaţiuni de individualizare a pedepselor prin majorarea lor, iar pe latură civilă s-a invocat stabilirea nelegală a întinderii prejudiciului civil într-o altă monedă decât cea naţională şi s-a solicitat în consecinţă obligarea inculpaţilor la despăgubiri materiale către victime în lei, la cursul euro din data deciziei.

În apelurile formulate, inculpaţii N.I. şi N.C.G., au susţinut, în esenţă, că au fost nelegal condamnaţi, deoarece nu a existat intenţia de a trafica şi exploata în condiţii nelegale munca unor cetăţeni români şi că cercetarea penală precum şi judecata în primă instanţă s-a desfăşurat cu nerespectarea unor dispoziţii de procedură penală şi care determină nulitatea sesizării instanţei, nulitatea şedinţei, ceea ce impunerea achitarea celor doi inculpaţi dar şi refacerea urmăririi penală, teză susţinută doar de inculpatul N.I.

Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 75 din 7 aprilie 2009 a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt şi inculpaţii N.I. şi N.C.G., împotriva sentinţei penale nr. 67 din 23 iunie 2008 pronunţată în Dosarul nr. 2431/104/2007 al Tribunalului Olt, secţia penală.

A desfiinţat sentinţa apelată, pe latură civilă.

A obligat inculpaţii N.I. şi N.C.G., în solidar, la plata despăgubirilor materiale către părţile civile S.G.C. la 8336,8 lei reprezentând c/v a 2.000 euro; S.V. la 12.505,2 lei daune materiale reprezentând c/v 3.000 euro şi 8.336,8 lei reprezentând c/v a 2.000 euro daune morale; A.E. la 20.842 lei reprezentând 5.000 euro daune materiale; B.M. la 8.336,6 lei reprezentând 2.000 euro daune materiale; T.A. la 8.336,8 lei reprezentând 2.000 euro; P.A. la 12.505,2 lei reprezentând 3.000 euro; C.G.V. la 8.336,8 lei reprezentând 2.000 euro; C.C. la 8.336,8 lei reprezentând 2.000 euro; S.C. la 4.168,4 lei reprezentând 1.000 euro; G.I.A. la 2.084,2 lei reprezentând 500 euro; C.M. la 4.168 lei reprezentând 1.000 euro; C.S. la 6.252,6 lei reprezentând 150 euro; C.V. la 5.002,08 lei reprezentând 1.200 euro; C.M. la 4.168,4 lei reprezentând 1.000 euro; I.N. la 3.751,56 lei reprezentând 900 euro; M.M.L. la 4.168,4 lei reprezentând 1.000 euro; Ş.I. la 3.334,72 lei reprezentând 800 euro; C.M. la 8.336,8 lei reprezentând 2.000 euro; S.M. la 12,505,2 lei reprezentând 3.000 euro; G.I. la 6.252,6 lei reprezentând 1.500 euro; M.L. la 12,505,2 lei reprezentând 3.000 euro şi N.M. la plata sumei de 4.168,4 lei, reprezentând 1.000 euro, la un curs B.N.R. de 4,1684 lei în ziua pronunţării deciziei.

A menţinut sechestrul asigurător asupra bunurilor inculpatului N.I., până la concurenţa sumelor stabilite ca despăgubiri, în sarcina inculpatului.

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.

Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recursuri inculpaţii N.I. şi N.C.G. care prin apărătorii lor au invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 9, 18 C. proc. pen.

În dezvoltarea motivelor de recurs inculpaţii au solicitat admiterea recursurilor deoarece instanţele au comis o gravă eroare de fapt cu privire la situaţia de fapt reţinută în cauză precum şi cu privire la valorile despăgubirilor stabilite în favoarea părţilor civile, având drept consecinţă pronunţarea unor hotărârii greşite, urmând ca în temeiul art. 385¹⁵ C. proc. pen. instanţa să dispună casarea în totalitate a hotărârilor atacate şi trimiterea cauzei la instanţa de fond în vederea rejudecării pentru motivele detailate în scris în memoriul depus la dosar (filele 84-86).

Apărătorul inculpatului N.C.G. a mai arătat că deşi aveau interese contrarii, tatăl şi fiul au fost asistaţi de acelaşi apărător pe parcursul procesului, apreciind că acesta este un motiv în plus pentru anularea hotărârilor şi pentru trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă.

Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate cât şi din oficiu ambele hotărâri, constată că cele două instanţe de fond şi de apel au încălcat dispoziţiile privind publicitatea şedinţei de judecată, situaţie care se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 4 C. proc. pen. şi care se ia întotdeauna în considerare din oficiu, potrivit prevederilor art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen.

Potrivit art. 290 alin. (1) teza 1 C. proc. pen., şedinţa de judecată este publică, iar potrivit art. 197 alin. (2), dispoziţiile relative la competenţa după materie sau după calitatea persoanei, la sesizarea instanţei, la compunerea acesteia şi la publicitatea şedinţei sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

De la principiul publicităţii şedinţei de judecată, reglementat de art. 290 alin. (1) teza I C. proc. pen., în procesul penal sunt recunoscute o serie de excepţii, respectiv o publicitate mediată, reprezentativă sau simbolică, restrânsă la o anumită categorie de persoane (opuse publicităţii populare care este generală sau nelimitată).

Aceste excepţii au, fie un caracter de maximă generalitate (art. 290 alin. (2) C. proc. pen. – dacă judecarea în şedinţă publică ar putea aduce atingere unor interese de stat, moralei, demnităţii sau vieţii intime a unei persoane, instanţa poate declara şedinţă secretă), fie sunt limitate la anumite domenii (art. 485 alin. (2) C. proc. pen. – şedinţa separată, nepublică în cadrul procedurii cu inculpaţi minori). Datorită caracterului lor derogator, aceste excepţii sunt întotdeauna menţionate expres în dispoziţiile legale, neputând fi deduse pe cale de interpretare.

Astfel, în Legea specială nr. 678/2001 (privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane), în art. 24 se stipulează că „şedinţele de judecată în cauzele privind infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 13 şi de pornografie infantilă prevăzută de art. 18 nu sunt publice".

Se constată că textul art. 24 din Legea nr. 678/2001, stabileşte, expres şi limitativ, o derogare de la principiul legal şi constituţional al publicităţii şedinţei de judecată, numai pentru infracţiunile de trafic de minori, prevăzută de art. 18 din legea mai sus menţionată.

Ca atare, în situaţia în care inculpatul este trimis în judecată doar pentru infracţiunile prevăzute de art. 13 şi respectiv art. 18 din Legea nr. 678/2001, şedinţa de judecată este nepublică pe tot parcursul judecăţii, prin excepţie, prin derogare de la regula publicităţii şedinţei de judecată.

Problema de drept care se ridică, vizează caracterul public sau nepublic al şedinţei de judecată în ipoteza în care inculpatul sau inculpaţii sunt trimişi în judecată, în aceeaşi cauză, pentru mai multe infracţiuni, dintre care unele se judecă în şedinţă publică, potrivit regulii publicităţii şedinţei de judecată, iar altele în şedinţă nepublică, potrivit Legii speciale nr. 678/2001.

Raportat la regula potrivit căreia excepţiile sunt de strictă interpretare şi aplicare, fiind prevăzute expres, Înalta Curte apreciază că dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 678/2001, privind nepublicitatea şedinţei de judecată nu pot fi extinse pe cale de interpretare şi la alte situaţii pe care norma judiciară respectivă nu le prevede.

Întrucât în cauza de faţă inculpaţii N.I. şi N.C.G. au fost trimişi în judecată atât pentru infracţiuni care se judecă după regula publicităţii şedinţei de judecată (respectiv infracţiunile de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 678/2001 şi asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prevăzută de art. 323 C. pen.), cât şi pentru o infracţiune care se judecă în condiţii de nepublicitate (infracţiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 şi, condamnaţi în primă instanţă şi în apel pentru infracţiunile prevăzute de art. 12 alin. (1) şi alin. (2), art. 13 alin. (1) şi alin. (2) din Legea nr. 678/2001 şi art. 323 alin. (1) C. pen., Înalta Curte constată că în mod greşit instanţele de fond şi de apel au procedat la judecarea cauzei în condiţii de nepublicitate a şedinţei, fapt ce atrage sancţiunea nulităţii absolute a celor două hotărâri judecătoreşti pronunţate în cauză, în condiţiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

Este de menţionat că judecarea cauzei la instanţa de fond a avut loc, de asemenea, în condiţii de nepublicitate chiar dacă din eroare s-a consemnat că la data de 23 iunie 2008, când cauza a fost soluţionată pronunţându-se sentinţa penală nr. 67 de la aceeaşi dată, că şedinţa a fost publică întrucât aşa cum rezultă din actele şi lucrările dosarului toate celelalte încheieri au fost pronunţate de către Tribunalul Olt în şedinţă nepublică.

Lipsa de publicitate a şedinţei de judecată în cazul infracţiunilor prevăzute de art. 13 şi art. 18 din Legea nr. 678/2001 - la care face referire textul art. 24 din Legea nr. 678/2001 – a fost prevăzută doar în interesul părţii vătămate minore, victimă a unor astfel de infracţiuni.

Instanţele de fond şi de apel, în prezenta cauză, în care erau supuse judecăţii şi alte infracţiuni decât cele strict enumerate de legiuitor în textul art. 24 din Legea nr. 678/2001, trebuiau să deruleze întreaga procedură în condiţii de publicitate, pentru a se asigura astfel transparenţa administrării justiţiei.

Doar atunci când se proceda la audierea părţilor vătămate minore, instanţele aveau posibilitatea să ia măsuri pentru a asigura lipsa publicităţii în condiţiile art. 290 alin. (2) – (4) C. proc. pen., pentru ca părţile vătămate minore să nu fie influenţate, în sens negativ, de prezenţa în sala de judecată a unui număr mare de persoane, care ar fi putut să le determine să aibă reţineri în relatarea unor împrejurări esenţiale, ceea ce ar fi dăunat aflării adevărului.

Procedând astfel, instanţele ar fi dat valoare dispoziţiilor prevăzute în art. 290 alin. (2) C. proc. pen. în care se stipulează că „instanţa poate declara şedinţă secretă pentru o anumită parte a judecării cauzei", respectiv pe timpul efectuării unor acte de judecată (cum ar fi ascultarea unei minore victimă a infracţiunii). Singura condiţie care se cere a fi îndeplinită este aceea ca declararea şedinţei secretă să fie făcută în şedinţă publică conform alin. (3) al art. 290 C. proc. pen., pentru a fi supusă controlului opiniei publice.

Faţă de cele expuse mai sus Înalta Curte constată că judecarea prezentei cauze de către instanţele de fond şi de apel cu încălcarea principiului publicităţii şedinţei de judecată, în condiţiile în care inculpaţii au fost trimişi în judecată şi pentru alte infracţiuni decât cele prevăzute în art. 24 din Legea nr. 678/2001, atrage nulitatea absolută a celor două hotărâri judecătoreşti (respectiv a Deciziei penale nr. 75 din 7 aprilie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, şi a sentinţei penale nr. 67 din 23 iunie 2008 a Tribunalului Olt, secţia penală), conform art. 197 alin. (2) şi 3 C. proc. pen. – nulitate ce nu poate fi înlăturată în nici un mod şi care poate fi invocată în orice stare a procesului, luându-se în considerare chiar din oficiu – cu consecinţa casării hotărârilor şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, respectiv Tribunalul Olt.

Având în vedere cele menţionate mai sus, Înalta Curte în conformitate cu prevederile art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de inculpaţii N.I. şi N.C.G. împotriva Deciziei penale nr. 75 din 7 aprilie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Va casa Decizia penală mai sus menţionată precum şi sentinţa penală nr. 67 din 23 iunie 2008 a Tribunalului Olt, secţia penală, şi va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Olt.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat N.I. în sumă de 300 lei se va plăti din fondul M.J.L.C.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimatele părţi civile şi intimatele părţi vătămate în sumă de câte 50 lei pentru fiecare parte reprezentată se vor plăti din fondul M.J.L.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de inculpaţii N.I. şi N.C.G. împotriva Deciziei penale nr. 75 din 07 aprilie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează Decizia penală atacată precum şi sentinţa penală nr. 67 din 23 iunie 2008 a Tribunalului Olt, secţia penală.

Trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Olt.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul N.I., în sumă de 300 lei, se va plăti din fondul M.J.L.C.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimatele părţi civile şi intimatele părţi vătămate, în sume de câte 50 lei pentru fiecare parte reprezentată, se vor plăti din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 ianuarie 2010.

← ICCJ. Decizia nr. 2872/2010. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2882/2010. Penal. Contestaţie la executare... →

ICCJ. Decizia nr. 57/2010. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 57/2010. Penal