ICCJ. Decizia nr. 2872/2010. Penal

Decizii penale ICCJ 2010

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2872/2010

Dosar nr. 5024/104/2008

Şedinţa publică din 18 august 2010

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 31 din 9 martie 2010, (completată prin încheierile de îndreptarea a erorii materiale din 22 martie 2010 şi 25 martie 2010), pronunţată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 5024/104/2008 s-au dispus următoarele:

S-a respins cererea formulată de părţile civile C.M.T. şi C.C., în temeiul art. 337 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. pen., ca inadmisibilă.

În baza art. 174 alin. (1) C. pen., comb. cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., raportat la art. 176 alin. (1) lit. a) şi d) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.F. la 25 de ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile prevăzute de art. 66 C. pen., pe o perioadă de 10 ani.

În baza art. 211 alin. (1) şi alin. (2) lit. b) şi lit. c) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 20 de ani închisoare .

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile prevăzute de art. 66 C. pen., pe o perioadă de 10 ani.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 25 de ani închisoare .

În baza art. 65 alin. (1) şi alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., în condiţiile prev. de art. 66 C. pen. pe o perioadă de 10 ani.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi cauza Sabău şi Pîrcălab împotriva României, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat din pedeapsă, perioada reţinerii şi a arestului preventiv începând cu data de 14 iulie 2008.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui cuţit corp delict.

În baza art. 169 alin. (1) teza a II-a C. proc. pen., s-a dispus restituirea către partea civilă C.M.T. a unui lănţişor din aur în greutate de 18,5 grame (proces-verbal de ridicare bunuri din 14 iulie 2008), a unui telefon mobil marca N. (proces-verbal de ridicare bunuri din 14 iulie 2008) şi a obiectelor de îmbrăcăminte ale victimei, aflate în camera de corpuri delicte, în condiţiile art. 169 alin. (2) C. proc. pen.

Prin aceeaşi hotărâre, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 250.000 RON cu titlu de daune morale către părţile civile C.M.T. şi C.C. - aşa cum acestea s-au constituit şi la 3.200 RON, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat către părţile civile, precum şi la 13.000 RON cheltuieli judiciare statului., din care suma de 200 RON reprezintă onorariul apărătorului din oficiu.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a constatat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt nr. 224/P/2008 din 2 decembrie 2008 a fost trimis în judecată inculpatul B.F. pentru săvârşirea infracţiunilor de omor deosebit de grav şi tâlhărie prev. de art. 174 alin. (1), 175 alin. (1) lit. i) C. pen., comb. cu art. 176 alin. (1) lit. a) şi d) C. pen. şi art. 211 alin. (1) şi alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., cu aplic.art. 33 lit. a) C. pen. în fapt, s-a reţinut că, în dimineaţa zilei de 29 iunie 2008, Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt a fost sesizat de organele de poliţie că în parcul central din oraşul Corabia, judeţul Olt a fost descoperit cadavrul unui tânăr care ulterior a fost identificat în persoana minorului C.I.E., în vârstă de 15 ani, cu domiciliul în oraşul Corabia, judeţul Olt şi care prezenta multiple leziuni la nivelul corpului.

Procedându-se la examinarea sumară externă a cadavrului, la nivelul trunchiului şi abdomenului au fost identificate un număr de 13 plăgi create cu un obiect tăietor-înţepător atât pe partea din faţă cât şi pe partea din spate, iar la nivelul braţelor şi antebraţelor au fost identificate mai multe plăgi şi leziuni de autoapărare.

În urma cercetărilor s-a stabilit că persoana decedată era îmbrăcată în tricou alb, ridicat până la nivelul pieptului, îmbibat de sânge, care prezenta înţepături corespondente plăgilor. S-a mai stabilit că acest cadavru avea blugi de culoare albastră, care erau prevăzuţi cu o curea de culoare albă, din material textil, chiloţii de culoare neagră, cu elastic de culoare albă; în picioare purta pantofi sport de culoare neagră. În buzunarul din partea dreaptă al pantalonilor a fost identificată o bancnotă de 1 RON şi un breloc metalic cu inscripţia A.R., ce avea ataşate la el două chei de yală. Pe sol, sub cadavru, a fost găsită o cruciuliţă din metal galben.

Analizând probele administrate în cauză, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Victima C.I.E. provenea dintr-o familie organizată - tatăl, C.M.T. îndeplinea funcţia de subinginer la A.N.I.F. Olt, iar mama, C.C. - era casnică ocupându-se de creşterea şi educaţia copiilor, respectiv a victimei şi a surorii sale.

În dimineaţa zilei de 28 iunie 2008, în jurul orelor 9,00, părinţii victimei sau deplasat în localitatea Orlea, judeţul Olt pentru a ajuta părinţii la treieratul grâului. La plecare, cei doi i-au lăsat pe minorii C.I.E. şi C.I. dormind în apartamentul din oraşul Corabia.

Părinţii victimei s-au reîntors în Corabia în jurul orelor 21,00 găsind atât pe victimă cât şi sora sa acasă.

În urma discuţiilor pe care victima C.I.E. le-a avut cu tatăl său, aceasta i-a adus la cunoştinţă că urmează să plece la discoteca ";F.D."; unde se va întâlni cu colegii săi şi de acolo, împreună, să meargă la staţia C.F.R. Corabia pentru a schimba datele de călătorie pe biletele pe care le cumpăraseră în vederea deplasării la mare, deoarece funcţionarul din cadrul staţiei le înmânase biletele de călătorie pentru altă oră şi pentru un alt tren.

Înainte de a pleca la discotecă, victima i-a solicitat tatălui suma de 15 RON, însă acesta i-a dat numai suma de 10 RON.

În jurul orelor 22,00, C.I.E. s-a îndreptat singur spre discoteca ";F.D."; ce se afla pe malul stâng al Dunării şi al cărei proprietar este martorul C.M. La orele 22,00 victima s-a întâlnit cu prietenii săi, P.A., C.M. şi D.M.T. şi s-au deplasat pe str. C.V. - G.R. şi apoi s-au îndreptat spre discoteca ";F.D.";.Constatând că discoteca nu se deschisese, au luat hotărârea să revină în oraş, iar în jurul orelor 22,30 s-au reîntors la discotecă. După ce au intrat în discotecă, victima împreună cu martorii C.S.M., P.A. şi D.M., conform declaraţiilor acestora, au consumat câte o bere, după care victima a comandat o altă bere, vin şi coniac.

Din depoziţia martorului P.A. a rezultat că împreună cu victima au cumpărat o sticlă de vin, după care s-au reîntors lângă un stâlp şi acolo au consumat vinul.

În aceeaşi zi de 28 iunie 2008, inculpatul, îmbrăcat cu pantaloni tip bermude, un tricou de culoare albastră şi încălţat cu o pereche de adidas de culoare roz, a plecat pe jos până în centrul oraşului şi de aici şi-a continuat drumul spre discoteca ";F.D.";. În timp ce se deplasa pe str. N.T., inculpatul a observat că din căruţa unor ţigani a căzut un cuţit, cu mâner de aluminiu, având o lamă de 12 cm, pe care l-a luat.

Ajungând la discotecă, inculpatul s-a întâlnit cu un prieten cu porecla ";T.";, împreună cu care a stat la o masă, fiecare consumând câte 4 beri. Ulterior, inculpatul a urcat la etajul discotecii unde se afla un bar şi a consumat 150 ml coniac.

Din depoziţia martorului A.R.S. a rezultat că inculpatul B.F. a urmărit victima când juca biliard şi filându-l, a putut observa că aceasta avea asupra sa un lănţişor de aur şi un telefon mobil.

În jurul orelor 1,25, martorul P.M.A. a fost sunat de către mama sa, care i-a solicitat să vină acasă, ceea ce a făcut ca grupul format din victima C.I.E. şi prietenii acesteia, D.T., C.M. şi G.A. să părăsească discoteca ";F.D.";. Victima şi prietenii săi s-au deplasat pe str. T.D., prin dreptul Supermarketului ";Ş."; cu intenţia de a se îndrepta spre parc.

La un moment dat victima C.I.E. a fost apelată pe telefonul său mobil la orele 1,34, de către martorul L.F. La aceeaşi oră, martora V.R. pe care victima o cunoscuse în urmă cu câteva luni şi se împrieteniseră, se afla în parc împreună cu L.F. şi prietena acestuia, timp în care i-a solicitat acestuia telefonul mobil de pe care a apelat victima, stabilind să se întâlnească în acel parc.

C.I.E. împreună cu martorul C.S.M., amândoi aflaţi sub influenţa băuturilor alcoolice, au intrat în parc deplasându-se pe o alee asfaltată şi, în dreptul unui sens giratoriu, s-au întâlnit cu martora V.R. care stătea în picioare lângă o bancă. Cei trei au hotărât să se aşeze pe bancă unde au stat 10 minute şi fiind deranjaţi de lumina unui bec, la propunerea victimei au hotărât să meargă pe o altă bancă unde nu exista sursă de lumină.

La un moment dat C.I.E. le-a spus celor doi că merge în apropiere să-şi facă necesităţile fiziologice, plecând în direcţia aleii pe care se face deplasarea dinspre staţia C.F.R.

În acest timp, inculpatul B.F., în jurul orelor 2,00, se afla în barul discotecii ";F.D."; şi pentru că se afla în stare de ebrietate, bodyguardul discotecii, A.R.S. l-a invitat să părăsească discoteca.

Inculpatul a plecat din discotecă şi pe traseu s-a întâlnit cu victima în prima fază în dreptul supermarketului „Ş.";, unde l-a oprit cerându-i o ţigară, însă a fost refuzat, ceea ce l-a enervat pe inculpat.

Deşi fusese refuzat, inculpatul a afirmat că a continuat să-i ceară victimei o ţigară, motiv pentru care a fost lovit de către C.I.E. cu pumn în faţă, după care cei doi şi-au continuat drumul în direcţia zonei staţiei C.F.R. şi a parcului.

Înainte de a pătrunde în sensul giratoriu al parcului, inculpatul a relatat că a observat pe o bancă doi tineri care stăteau, ulterior stabilindu-se că erau martorii V.R. şi C.S.M.

Tot în acest punct al parcului inculpatul l-a văzut pe C.I.E., care se retrăsese lângă un copac unde a început să vomite. În timp ce victima vomita, inculpatul a scos din buzunar cuţitul şi cu acesta i-a aplicat un număr de 21 lovituri, provocându-i multiple leziuni la nivelul gâtului, abdomenului, cordului, plămânilor.

Ca urmare a loviturilor aplicate, victima s-a prăbuşit la pământ, rămânând în poziţia cu faţa în sus şi la scurt timp, a decedat. Inculpatul s-a aplecat asupra corpului victimei de unde a sustras din buzunarul pantalonilor de blugi, telefonul mobil marca N., iar de la gât i-a sustras lănţişorul din aur. Cu prilejul cercetării locului faptei, cruciuliţa din aur ce era pe lănţişor a fost găsită de organele de urmărire penală sub capul victimei.

Înainte de a părăsi parcul, telefonul mobil pe care îl sustrăsese de la victimă a fost apelat, astfel că inculpatul a apăsat pe butonul de apelare şi a auzit o voce de femeie care i s-a adresat cu întrebarea ";unde eşti, hai numai vii?";, motiv pentru care inculpatul a închis definitiv telefonul.

La scurt timp, văzând lipsa victimei C.I.E., martora V.R. a apelat-o de cinci ori de pe telefonul martorului D.M.T. Constatând că victima nu mai răspunde la telefon şi crezând că acesta a plecat acasă, martorii V.R., D.M.T. şi C.S.M. au luat hotărârea de a merge la domiciliile lor.

Inculpatul B.F. a părăsit în grabă parcul, deplasându-se spre locuinţa sa.

A doua zi dimineaţă, respectiv pe data de 29 iunie 2008, mama inculpatului C.E. a observat că hainele pe care le purtase fiul său, inculpatul B.F. în seara zilei de 28/19 iunie 2008 prezentau urme de sânge, astfel că l-a întrebat pe fiul său de unde provin aceste urme de sânge, iar acesta i-a relatat că s-a bătut cu mai mulţi tineri. Cu accesată ocazie, inculpatul i-a solicitat mamei sale să-i spele hainele.

În dimineaţa zilei de 30 iunie 2008, în jurul orelor 8,00, inculpatul a luat hotărârea să se deplaseze în municipiul Turnu Măgurele, judeţul Teleorman, la domiciliul surorii sale A.F., cu intenţia de valorifica bunurile sustrase, respectiv lănţişorul de aur şi telefonul mobil. Inculpatul a reuşit să vândă lănţişorul din aur martorului D.C., iar telefonul, pe care nu a reuşit să-l valorifice, a fost luat de sora inculpatului, B.I., care a cumpărat o cartelă cosmote şi un încărcător, folosind telefonul la înregistrarea unor melodii şi la filmare.

Cu ocazia percheziţiei domiciliare la domiciliul inculpatului, telefonul a fost depistat de organele de poliţie.

Din raportul de constatare medico-legală din 8 august 2008, al Serviciului de Medicină Legală al judeţului Olt, avizat sub nr. 132/A9 din 2 septembrie 2008 de către comisia de control şi avizare din cadrul Institutului de Medicină Legală Craiova, privind autopsia cadavrului minorului C.I.E., a rezultat că moartea acestuia a fost violentă. Ea s-a datorat hemoragiei interne şi externe, consecinţa unui politraumatism cu numeroase plăgi tăiate şi tăiate-înţepate, dintre care unele penetrante în torace şi abdomen, cu lezarea plămânului drept, cordului, aortei şi laringelui - hemotorax bilateral, hemoperitoneu, hemopericard minim, hematom perineral stâng, infiltrate sanguine ale ţesuturilor moi din jurul plăgilor şi excoriaţii, stabilindu-se că leziunile traumatice constatate la autopsie au putut fi produse prin lovire cu un corp tăietor-înţepător ce poate fi cuţitul - corp delict.

Totodată, s-a stabilit că alcoolemia victimei, la momentul decesului, a fost de 1,25 gr. ‰, conform buletinului toxicologic din 1 iulie 2008 şi că dintre leziunile prezentate de victimă, un număr de 21 au fost produse prin loviri active cu cuţitul, iar 4 leziuni sunt de autoapărare, fiind situate la nivelul antebraţului stâng.

Analizând cererea părţilor civile C.M.T. şi C.C., formulate prin avocat, de a se trimite cauza la procuror în vederea extinderii procesului penal ";în rem"; în ceea ce priveşte şi alte persoane, instanţa de fond a apreciat că aceasta este inadmisibilă întrucât în conformitate cu dispoz. art. 337 alin. (2) C. proc. pen., rap. la dispoz. art. 336 C. proc. pen., extinderea procesului în cursul judecăţii se poate dispune cu privire la alte persoane la cererea procurorului, or, în cauză, reprezentantul parchetului, în mod expres a precizat că nu formulează o astfel de cerere, întrucât din probele dosarului nu rezultă certitudinea că la săvârşirea faptelor au participat şi alte persoane.

În aceleaşi sens a fost evocată Decizia nr. 6464 din 3 decembrie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în care s-a reţinut că ";în lipsa cererii procurorului, care este titularul acţiunii penale, instanţa de judecată nu poate extinde procesul penal cu privire la alte persoane";.

În cea ce priveşte vinovăţia inculpatului, instanţa de fond a apreciat că aceasta a fost pe deplin dovedită prin recunoaşterea inculpatului la interogatoriu, coroborată cu depoziţiile martorilor audiaţi atât în faza de urmărire penală cât şi, nemijlocit, în faţa instanţei de judecată, cu raportul de constatare medico-legală (autopsie) din 8 august 2008 al Serviciului de medicină legală al judeţului Olt - avizat sub nr. 132/A.9 din 2 septembrie 2008 de I.M.L. Craiova, procesul-verbal de cercetare la faţa locului, planşele fotografice, expertiza psihiatrică.

Totodată, instanţa a constatat că inculpatul a săvârşit faptele cu intenţie în forma prevăzută de art. 19 pct. 1 lit. a) C. pen. şi, faptele săvârşite fiind încadrate în infracţiunile de omor deosebit de grav şi tâlhărie prevăzute de art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. i) C. pen., rap. la art. 176 alin. (1) lit. a) şi d) C. pen. şi art. 211 alin. (1) şi alin. (2) lit. b) şi c) C. pen.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, instanţa a avut în vedere dispoz. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi anume gradul de pericol al faptelor dat de modalitatea comiterii acestora, precum şi persoana inculpatului, care a recunoscut şi regretat faptele nu are antecedente penale, apreciind că faţă de caracterul deosebit de grav al faptei de omor, de scopul urmărit de inculpat, constând în săvârşirea unei tâlhării, pedepsele aplicate trebuie să fie orientate spre maximul special prevăzut de textele incriminatorii şi cu executare în regim de detenţie, pedepse care să corespundă scopului prevăzut de legiuitor pentru o mai bună reeducare şi îndreptare a inculpatului.

Cu privire la cererea părţilor civile, părinţii victimei C.I.E., de a le fi restituite bunurile ce au aparţinut victimei, respectiv lănţişorul de aur, telefonul mobil şi bunurile de îmbrăcăminte, instanţa a apreciat-o legală, dispunând restituirea acestor bunuri în baza dispoz. art. 169 alin. (1) teza a II-a C. proc. pen., numai în condiţiile prevăzute de art. 169 alin. (2) C. proc. pen., respectiv restituirea acestora să aibă loc numai dacă prin aceasta nu se stinghereşte aflarea adevărului şi justei soluţionării a cauzei, şi cu obligaţia ca ce-l căruia îi sunt restituite să le păstreze până la rămânerea definitivă a hotărârii.

De asemenea, instanţa de fond a apreciat ca întemeiată solicitarea părţilor civile de a obliga inculpatul la plata unui prejudiciu nepatrimonial (daune morale), luând act că inculpatul, prin declaraţia dată, a arătat că este de acord să achite aceste despăgubiri nepatrimoniale în cuantum de 250.000 RON către părţile civile.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, inculpatul B.F. şi părţile civile C.M.T. şi C.C.

Prin motivele de apel, Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt a solicitat aplicarea pedepsei detenţiunii pe viaţă, având în vedere gravitatea deosebită a infracţiunilor săvârşite de inculpat, violenţa deosebită manifestată de acesta, numărul mare de lovituri aplicate victimei, care avea vârsta de doar 15 ani, rezonanţa pe care faptele inculpatului au avut-o în rândul comunităţii.

Părţile civile C.M.T. şi C.C. au formulat trei motive de apel.

În cadrul primului motiv, au arătat că instanţa de fond nu s-a pronunţat în dispozitivul sentinţei cu privire la cererea de extindere a procesului penal cu privire la alte persoane, motiv pentru care au solicitat, în principal, desfiinţarea cu trimitere spre rejudecare, existând un caz de nulitate absolută prev.de art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

În cadrul celui de-al doilea motiv de apel, au arătat că, dacă se apreciază că instanţa de fond s-a pronunţat asupra cererii în considerentele sentinţei, solicită trimiterea cauzei la procuror pentru a se efectua cercetări cu privire la alte persoane, întrucât era imposibil ca inculpatul să fi săvârşit singur fapta, având în vedere că din declaraţiile martorilor M. şi S. a rezultat că victima a fost găsită într-o poziţie nefirească, că nu avea înţepături pe haine, că la locul faptei nu s-au găsit urme de sânge, precum şi faptul că cadavrul a fost spălat în parc, apreciind că există indicii că la comiterea faptei au participat şi alte persoane în afară de inculpat.

În cadrul celui de-al treilea motiv de apel, părţile civile au solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de câte 250.000 RON pentru fiecare dintre părinţi şi majorarea pedepsei aplicate inculpatului.

Inculpatul B.F. a solicitat, prin motivele de apel formulate, reindividualizarea pedepsei prin reducerea acesteia, cu reţinerea stării de provocare, întrucât nu el a iniţial conflictul, ci victima, care l-a înjurat şi i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii şi cu picioarele. A mai solicitat să se aibă în vedere şi faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale şi a avut anterior o conduită bună.

Cu ocazia dezbaterilor, apărătorul din oficiu al apelantului inculpat a susţinut şi necesitatea extinderii procesului penal cu privire la alte persoane, apreciind că există indicii că la comiterea faptei ar fi participat şi alte persoane, însă acest motiv de apel nu a fost susţinut de inculpat, care a arătat că a comis singur fapta şi că solicită doar reţinerea stării de provocare şi reducerea pedepsei.

Prin Decizia penală nr. 135 din 2 iunie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt şi de părţile civile C.M.T. şi C.C. împotriva Sentinţei penale nr. 31 din 9 martie 2010, pronunţată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 5024/1 04/2008, s-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală atacată, iar în baza art. 33 lit. a) C. pen. şi a art. 34 lit. b), C. pen., s-a aplicat un spor de 3 ani la pedeapsa rezultantă de 25 de ani închisoare, inculpatul urmând să execute 28 de ani închisoare, iar în latură civilă, inculpatul a fost obligat la plata sumei de câte 250.000 RON daune morale către fiecare dintre părţile civile C.M.T. şi C.C., menţinându-se celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

Prin aceeaşi hotărâre a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B.F. împotriva aceleiaşi sentinţe penale, menţinându-se starea de arest a inculpatului şi deducându-se din pedeapsa aplicată prevenţia la zi.

În considerentele acestei hotărâri s-a constatat că instanţa de fond a reţinut o stare de fapt corectă şi concordantă cu probele administrate în cauză, încadrarea juridică dată faptelor, fiind, de asemenea, justă.

Astfel, s-a reţinut că în noaptea de 28 iunie 2008, victima C.I.E. şi inculpatul B.F. s-au întâlnit în apropierea magazinului „S."; din oraşul Corabia, unde inculpatul i-a cerut victimei o ţigară şi întrucât aceasta l-a refuzat, a început să o urmărească, iar pe o alee din zona parcului orăşenesc Corabia, victima, văzând că este urmărită de inculpat, a încercat să-l lovească, iar inculpatul a scos cuţitul pe care îl avea asupra sa şi a lovit victima de mai multe ori cu acesta, provocându-i decesul. După ce victima a căzut la pământ, inculpatul i-a luat acesteia un telefon mobil marca N. şi lănţişorul din aur de la gât. Telefonul mobil a fost găsit la percheziţia domiciliară efectuată la domiciliul inculpatului, iar lănţişorul din aur în greutate de 18 grame a fost cumpărat de martorul D.C. de la inculpat.

S-a mai reţinut că inculpatul a recunoscut comiterea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată, descriind modalitatea în care a procedat şi că declaraţiile sale se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, respectiv cu declaraţiile martorilor, actele medico-legale, procesele-verbale de percheziţie domiciliară, de cercetare la faţa locului şi de reconstituire (în care inculpatul a descris modul în care a săvârşit faptele).

În ceea ce priveşte motivul de apel formulat de părţile civile şi de apărătorul din oficiu desemnat pentru apelantul inculpat, motiv de apel ce nu a fost însă susţinut de inculpat, privind cererea de extindere a procesului penal cu privire la alte persoane, instanţa de apel a apreciat că este nefondat, reţinând că instanţa de fond s-a pronunţat, nu numai prin considerentele sentinţei, ci şi prin dispozitiv, asupra cererii formulate de părţile civile C.M.T. şi C.C. privind extinderea procesului penal cu privire la alte persoane (în acest sens, trebuie a se observa că prin Încheierea din 22 martie 2010 s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinţei, în sensul că în loc de ";respinge cererea formulată de inculpat"; s-a trecut ";respinge cererea formulată de părţile civile";, aşa cum era corect).

În acest sens s-a reţinut că potrivit art. 337 C. proc. pen., extinderea procesului penal cu privire la alte persoane se poate dispune de instanţă numai la cererea procurorului şi doar atunci când, în cursul judecăţii, se descoperă date cu privire la participarea şi a unei alte persoane la comiterea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, sau date cu privire la săvârşirea unei infracţiuni de către o altă persoană, dar în legătură cu fapta inculpatului. Or, în cauză, nu au fost identificate astfel de date din care să rezulte participarea şi a altor persoane la infracţiunile comise de inculpat (chiar şi acesta declarând că a comis singur faptele), neexistând elemente probatorii în acest sens, iar procurorul nu a cerut extinderea procesului penal, astfel că, în mod corect instanţa de fond a respins cererea de extindere a procesului penal cu privire la alte persoane.

Pentru aceleaşi considerente, instanţa de apel a apreciat ca neîntemeiată şi solicitarea formulată de părţile civile prin motivele de apel, în sensul de a se trimite cauza la procuror pentru a se efectua cercetări cu privire la alte persoane, potrivit art. 337 alin. (2), rap. la art. 336 C. proc. pen., reţinând că părţile civile au realizat o interpretare greşită a disp. art. 336 C. proc. pen. potrivit cărora, dacă procurorul cere extinderea procesului penal, însă nu pune în mişcare acţiunea penală, instanţa sesizează, prin încheiere, organul de urmărire penală competent pentru efectuarea de cercetări faţă de alte persoane; or, în cauză, nu aceasta este ipoteza, întrucât procurorul a declarat expres că nu cere extinderea procesului penal.

Instanţa de apel a apreciat că pedeapsa rezultantă de 25 de ani închisoare aplicată inculpatului pentru infracţiunile de tâlhărie şi omor deosebit de grav, este prea blândă în raport cu faptele acestuia, chiar dacă circumstanţele personale îi sunt favorabile inculpatului, (nu are antecedente penale şi a recunoscut comiterea faptelor).

Prin urmare, a apreciat că, faţă de celelalte criterii de individualizare prev.de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul ridicat de pericol social al faptelor, fiind vorba de o infracţiune contra vieţii persoanei, violenţa deosebită manifestată de inculpat, care, în public, a urmărit victima şi a omorât-o, aplicându-i 21 de lovituri cu cuţitul, după care i-a luat bunurile de valoare ce le avea asupra sa, dar şi vârsta victimei, de numai 15 ani, ca şi rezonanţa deosebită pe care faptele inculpatului le-au avut în rândul comunităţii din care părţile fac parte, pedeapsa cea mai grea de 25 de ani închisoare este neîndestulătoare, motiv pentru care a aplicat un spor de 3 ani la aceasta, inculpatul urmând să execute 28 de ani închisoare.

Totodată, instanţa de apel a considerat că nu se impune aplicarea pedepsei detenţiunii pe viaţă, (astfel cum s-a solicitat prin motivele de apel formulate de parchet în defavoarea inculpatului), considerându-se că, raportat Ia gravitatea faptelor, pedeapsa de 28 de ani închisoare este suficientă şi în măsură să asigure realizarea scopului său preventiv, educativ şi sancţionator, în sensul disp. art. 52 C. pen.

În ceea ce priveşte motivul de apel formulat de inculpat, s-a apreciat că acesta este nefondat, din probele administrate nerezultând că acesta ar fi săvârşit faptele, fiind provocat de victimă (de altfel inculpatul nu a prezentat pe corp urme de violenţă sau leziuni, deşi a afirmat că la rândul său ar fi fost lovit cu pumnii şi cu picioarele), iar pentru considerentele expuse mai sus s-a apreciat că este neîntemeiată şi solicitarea de reindividualizare a pedepsei în sensul reducerii acesteia.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, s-a apreciat că în cauză sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale prev.de art. 998, 999 C. civ., prin fapta inculpatului cauzându-se părţilor civile un prejudiciu de ordin nepatrimonial, constând în suferinţa psihică produsă ca urmare a decesului fiului lor, în vârstă de 15 ani, instanţa considerând că suma de 250.000 RON cu titlu de daune morale pentru fiecare parte civilă, astfel cum acestea au solicitat, este justificată şi poate fi în măsură să repare acest prejudiciu.

Pentru considerentele anterior prezentate, instanţa de apel a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt şi de părţile civile C.M.T. şi C.C. împotriva Sentinţei penale nr. 31 din 9 martie 2010, pronunţată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 5024/1 04/2008, a desfiinţat, în parte, sentinţa penală atacată, iar în baza art. 33 lit. a) C. pen. şi a art. 34 lit. b), C. pen., a aplicat un spor de 3 ani la pedeapsa rezultantă de 25 de ani închisoare, inculpatul urmând să execute 28 de ani închisoare, iar în latură civilă, inculpatul a fost obligat la plata sumei de câte 250.000 RON daune morale către fiecare dintre părţile civile C.M.T. şi C.C., menţinându-se celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

Împotriva aceste hotărâri, în termen legal, au declarat recurs inculpatul B.F. şi părţile civile C.M.T. şi C.C.

În motivele de recurs dezvoltate în memoriu şi susţinute oral de apărătorul acestora la termenul de dezbateri din 18 august 2010, recurentele părţi civile au reiterat criticile privind latura penală, invocate în faţa instanţei de apel, solicitând admiterea recursurilor, casarea deciziei atacate, precum şi a Sentinţei penale nr. 31 din 9 martie 2010 a Tribunalului Olt şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, motivat de faptul că în cauză este incident cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen., deoarece instanţa a omis să se pronunţe asupra unei cereri esenţiale, respectiv solicitarea de sesizare a organelor de urmărire penală pentru efectuarea de cercetări cu privire la alte persoane, formulată în temeiul art. 337 C. proc. pen., rap. la art. 336 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

Al doilea motiv de casare invocat de recurentele părţi civile se substituie cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. şi vizează reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului, în sensul majorării acesteia.

Recurentul inculpat nu a motivat în scris calea de atac, conform dispoziţiilor art. 385¹⁰ C. proc. pen., iar la termenul de judecată din 18 august 2010, apărătorul acestuia a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea deciziei atacate, precum şi a Sentinţei penale nr. 31 din 9 martie 2010 a Tribunalului Olt şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, arătând că în cauză este incident cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen., deoarece instanţa a omis să se pronunţe asupra unei cereri esenţiale, respectiv solicitarea de sesizare a organelor de urmărire penală pentru efectuarea de cercetări cu privire la alte persoane, formulată în temeiul art. 337 C. proc. pen., rap. la art. 336 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.; în susbsidiar, apărătorul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi în rejudecare, să se reducă pedeapsa aplicată inculpatului.

În ultimul cuvânt, recurentul inculpat a solicitat reindividualizarea pedepsei prin reducerea acesteia, cu reţinerea stării de provocare din partea victimei.

Examinând decizia recurată în raport de motivele de casare invocate de recurentele părţi civile şi de recurentul inculpat, prin apărători, dar şi din oficiu, conform prevederilor art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385⁶ alin. (1) şi art. 385⁷ din acelaşi cod Înalta Curte constată că recursurile declarate de inculpatul B.F. şi de părţile civile C.M.T. şi C.C. împotriva Deciziei penale nr. 135 din 2 iunie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, sunt nefondate pentru următoarele considerente:

În ce priveşte primul motiv de recurs invocat de recurentele părţi civile şi susţinut şi de apărătorul recurentului inculpat, se constată că motivul de casare prevăzut în art. 385⁹ alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. - cunoscut în jurisprudenţă şi în doctrină sub noţiunea de „omisiune esenţială"; - presupune fie ignorarea unei cereri esenţiale pentru parte, de natură să garanteze drepturile acesteia, fie respingerea cererii fără o motivare a cauzei de respingere, iar omisiunea instanţei trebuie să fie de natură să influenţeze soluţia procesului, în sensul că în loc de condamnare, prin evaluarea cererii, să se fi putut ajunge la achitare sau la încetarea procesului penal, la aplicarea altei pedepse sau la o soluţie esenţial diferită faţă de cea atacată în recurs.

În cauză, însă, condiţiile impuse de acest motiv de casare nu sunt îndeplinite pentru că prin hotărârea instanţei de fond, aşa cum corect a constatat şi instanţa de apel, a fost soluţionată cererea formulată de părţile civile C.M.T. şi C.C., prin care solicitau, în temeiul art 337 C. proc. pen., rap. la art 336 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., sesizarea organelor de urmărire penală pentru efectuarea de cercetări cu privire la alte persoane. Astfel, prin Sentinţa penală nr. 31 din 9 martie 2010, (completată prin încheierile de îndreptare a erorii materiale din 22 martie 2010 şi 25 martie 2010), pronunţată de Tribunalul Olt în Dosarul nr. 5024/104/2008, s-a respins cererea formulată de părţile civile C.M.T. şi C.C., în temeiul art. 337 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. pen., ca inadmisibilă, iar în considerentele hotărârii soluţia a fost adecvat argumentată.

Astfel, potrivit art. 337 C. proc. pen., extinderea procesului penal cu privire la alte persoane se poate dispune de instanţă numai la cererea procurorului şi doar atunci când, în cursul judecăţii, se descoperă date cu privire la participarea şi a unei alte persoane la comiterea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, sau date cu privire la săvârşirea unei infracţiuni de către o altă persoană, dar în legătură cu fapta inculpatului.

Or, în cauză, nu au fost identificate împrejurări din care să rezulte participarea şi a altor persoane la infracţiunile comise de inculpat. În plus, inculpatul, în toate declaraţiile date în faţa organelor judiciare, a susţinut că a comis singur faptele, iar procurorul, atât prin concluziile scrise dezvoltate în memoriu, cât şi în concluziile orale redate în practicaua încheierii de dezbateri din 2 martie 2010, a declarat expres că „nu înţelege să declare că îşi extinde învinuirea şi cu privire la alte persoane „motivat de faptul că sunt suficiente probe la dosar din care rezultă că inculpatul B.F. este singurul autor al crimei";.

Prin urmare, în mod corect a fost respinsă cererea părţilor civile de extindere a procesului penal cu privire la alte persoane, ca inadmisibilă.

În aceste condiţii, nu se poate susţine că instanţa de fond a ignorat o cerere esenţială pentru părţile civile, ci, dimpotrivă a analizat-o şi justificat a respins-o.

În ceea ce priveşte critica privind greşita individualizare judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, Înalta Curte constată că instanţa de apel a stabilit în mod corect situaţia de fapt şi încadrarea juridică, în raport de materialul probator administrat în cursul urmăririi penale şi în mod nemijlocit în faţa instanţei, dispunând adăugarea unui spor de trei ani la pedeapsa rezultantă de 25 de ani stabilită de prima instanţă.

Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale ale codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pe de altă parte, art. 52 C. pen. prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.

Ca măsură de constrângere pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv şi o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală şi judiciară, atât în ceea ce priveşte fapta penală săvârşită, cât şi în ce priveşte comportamentul făptuitorului.

Ca atare, pedeapsa şi modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizate în aşa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi să evite în viitor săvârşirea de fapte penale.

Înalta Curte constată că în raport de modul de concepere a activităţii infracţionale, de împrejurările comiterii faptelor şi de gravitatea deosebită a faptelor săvârşite, instanţa de apel a efectuat o justă individualizare a pedepsei, aplicând un spor de 3 ani la pedeapsa rezultantă.

În procesul de cuantificare a pedepsei, în mod corect, instanţa de apel a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârşite, fiind vorba de o infracţiune contra vieţii persoanei şi o infracţiune de tâlhărie, violenţa deosebită manifestată de inculpat, care, în public, a urmărit victima şi a omorât-o, aplicându-i 21 de lovituri cu cuţitul, după care i-a luat bunurile de valoare ce le avea asupra sa, dar şi vârsta victimei, de numai 15 ani, rezonanţa deosebită pe care faptele inculpatului le-au avut în rândul comunităţii, dar şi profilul psihologic al inculpatului.

În ceea ce priveşte invocarea de către inculpat a circumstanţei atenuante legale a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., ca urmare a faptului că victima i-ar fi spus ";ţigan"; Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată, nefiind întrunite cerinţele textului de lege.

Aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen., pentru existenţa provocării este necesară îndeplinirea a trei condiţii: infracţiunea să fie comisă sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii; această stare sufletească să fi fost determinată de o provocare din partea persoanei vătămate (victimei); provocarea să se fi produs prin violenţă ori prin atingerea gravă a demnităţii persoanei sau printr-o altă acţiune ilicită gravă.

În cauză, nu sunt întrunite cerinţele textului de lege, întrucât, chiar dacă anterior săvârşirii faptei, victima s-ar fi adresat inculpatului cu apelativul ";ţigan";, fapt nedovedit, această împrejurare nu justifică în niciun mod reacţia extrem de violentă a inculpatului faţă de victimă.

Din împrejurările comiterii faptei şi din modul în care a acţionat inculpatul, nu se poate desprinde concluzia că, în momentul săvârşirii faptei, acesta se afla într-o puternică stare de tulburare, victima neexercitând asupra sa niciuna din acţiunile arătate în textul de lege citat.

Dimpotrivă, probele administrate în cauză relevă că inculpatul a fost acela care a urmărit-o pe victimă, şi, prin surprindere, a atacat-o şi lovit-o, inclusiv după ce căzuse la pământ.

Pentru toate aceste considerente, constatând că hotărârile atacate sunt temeinice şi legale, Înalta Curte, în temeiul art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul B.F. şi de părţile civile C.M.T. şi C.C. împotriva Deciziei penale nr. 135 din 2 iunie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, iar potrivit art. 385¹⁷ alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) şi art. 381 C. proc. pen., va computa din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 14 iulie 2008 la 18 august 2010.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul B.F. şi de părţile civile C.M.T. şi C.C. împotriva Deciziei penale nr. 135 din 2 iunie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 14 iulie 2008 la 18 august 2010.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentele părţi civile la plata sumelor de câte 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 august 2010.

← ICCJ. Decizia nr. 4/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare...		ICCJ. Decizia nr. 57/2010. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 2872/2010. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2872/2010. Penal