ICCJ. Decizia nr. 72/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 72/2010
Dosar nr. 202/1/2010
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 22 decembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 40015/3/2007, Curtea de Apel Bucureşti, ca instanţă de apel, în baza art. 3002 raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., a menţinut starea de arest preventiv, printre alţii, a inculpatului I.C.
Instanţa a reţinut că inculpatul I.C. a fost arestat preventiv în baza mandatului din 9 august 2007 emis de Tribunalul Bucureşti pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc, deţinere de droguri de mare risc pentru consum propriu, ambele în formă continuată, precum şi pentru aderare la un grup infracţional organizat.
Temeiul arestării preventive avut în vedere este cel prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen.
Investită cu soluţionarea apelurilor inculpaţilor din cauză printre care şi cel al inculpatului I.C., Curtea de Apel Bucureşti a procedat în conformitate cu îndatoririle stabilite prin dispoziţiile art. 3002 C. proc. pen., verificând legalitatea şi temeinicia arestării preventive a inculpatului I.C.
Constatând că în cauză instanţa de fond a pronunţat o hotărâre de condamnare a inculpatului, că ulterior nu au apărut elemente probatorii care să contrazică probele administrate şi care susţin presupunerea rezonabilă a săvârşirii infracţiunilor, precum şi că sunt îndeplinite cumulativ şi în prezent cerinţele prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., instanţa a hotărât menţinerea arestării preventive a inculpatului I.C.
Împotriva acestei hotărâri inculpatul I.C. a declarat recurs, solicitând, personal şi prin apărătorul din oficiu, revocarea acesteia şi punerea în libertate, cu eventuala înlocuire a măsurii privative de libertate cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea.
Verificând hotărârea atacată pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Inculpatul I.C. a fost arestat preventiv la data de 9 august 2007 de către Tribunalul Bucureşti, în temeiul art. 148 lit. f) C. proc. pen., constatând că există indicii temeinice şi probe că acesta, împreună cu alţi 6 inculpaţi, s-au constituit într-un grup infracţional organizat în scopul traficării de droguri de mare risc şi a deţinerii acestora pentru consum propriu.
Ulterior, pe baza probelor administrate în cursul procesului penal, inculpatul I.C. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 882 din 30 octombrie 2009 a Tribunalului Bucureşti la pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare.
Examinând legalitatea şi temeinicia arestării preventive după investirea sa cu soluţionarea apelurilor declarate de inculpaţi, Curtea de Apel Bucureşti a procedat în conformitate cu legea.
Dispoziţia de menţinere a arestării preventive a inculpatului I.C. este legală şi temeinică.
În adevăr, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului se menţin şi în prezent şi, în plus, a intervenit şi o hotărâre de condamnare, nedefinitivă, care, fără a aduce atingere prezumţiei de nevinovăţie, susţine presupunerea rezonabilă a săvârşirii infracţiunilor de către inculpat.
Pericolul concret pentru ordinea publică ce ar rezulta dacă inculpatul ar fi lăsat în libertate, este, de asemenea, judicios relevat de către instanţă, decurgând, în esenţă, din natura şi gravitatea infracţiunilor, modul şi împrejurările de comitere, caracterul organizat al grupării infracţionale, consecinţele medicale şi sociale ale traficului şi consumului de droguri, la realizarea cărora a participat inculpatul şi nu în cele din urmă temerea reluării acestor activităţi infracţionale, însuşi inculpatul recunoscând că s-a implicat în astfel de acte pentru a face rost de bani.
Asemenea, durata arestării preventive se apreciază ca fiind rezonabilă faţă de complexitatea cauzei, care a impus o amplă cercetare judecătorească.
Faţă de cele ce preced, recursul inculpatului I.C. urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.C. împotriva încheierii din 22 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 40015/3/2007 (2992/2009).
Obligă recurentul inculpat la 260 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2882/2010. Penal. Contestaţie la executare... | ICCJ. Decizia nr. 2883/2010. Penal. Contestaţie la executare... → |
|---|
