ICCJ. Decizia nr. 578/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 578/2010
Dosar nr. 742/64/2010
Şedinţa publică din 15 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 86 F din 28 octombrie 2010, Curtea de Apel Braşov, secţia penală, a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul S.M. împotriva rezoluţiei Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov emisă la data de 12 iulie 2010 în dosarul penal nr. 57/P/2010.
Pentru a dispune în acest sens, judecătorul primei instanţe a reţinut următoarele:
Prin plângerea formulată la data de 16 septembrie 2010, şi adresată instanţei, petentul S.M. a solicitat desfiinţarea rezoluţiei procurorului emisă la data de 12 iulie 2010 si trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale întrucât, în opinia sa, faptele reclamate constituie infracţiuni.
Prin rezoluţia atacată, procurorul a dispus, potrivit art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii C.J., K.J.G. şi H.H. sub aspectul comiterii infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 26 raportat la art. 290 alin. (1) C. pen., art. 291 C. pen. întrucât faptele reclamate nu există, constatându-se următoarele aspecte de fapt şi de drept în urma efectuării actelor premergătoare:
Prin sentinţa nr. 710 din 16 aprilie 2004 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, primarul municipiului Sfăntu Gheorghe a fost obligat să execute Hotărârea nr. 32/1998 a Consiliului Local al Municipiului Sfăntu Gheorghe, să rectifice cartea funciară nr. 105 Simeria, categoria de folosinţă din curte, în drum public, a parcelei cu nr. top 23/1/1/2, să determine, să identifice şi să pună la dispoziţia lui S.M. un drum de acces cu lăţime de 6 metri pe tronsonul cu nr. top 23/1/1/2 până la locuinţa acestuia. în executarea acestei sentinţe, Biroul Executorului Judecătoresc K.J.G. a somat Primăria Sfântu Gheorghe să execute Hotărârea nr. 32/ 1998 a Consiliului Local Sfântu Gheorghe. Prin consilierul juridic H.H., Primăria Municipiului Sfântu Gheorghe au solicitat instanţei anularea somaţiei nr. 93/2008 emisă de Biroul Executorului Judecătoresc K.J.G., întrucât au fost obligaţi să asigure acces pe un teren care nu este proprietatea municipiului Sfântu Gheorghe.
Prin sentinţa civilă nr. 2096 din 27 octombrie 2008, judecătorul C.J. a admis contestaţia la executare formulată de către contestatoarea Municipiul Sfântu Gheorghe, prin Primar, împotriva somaţiei nr. 93 din 11 august 2008, emisă de către Biroul Executorului Judecătoresc K.J.G., în contradictoriu cu intimatul S.M., şi a anulat această somaţie.
Audiat în cauză, K.J.G. a declarat că nu a pus în executare dispoziţiile sentinţei nr. 710 din 16 aprilie 2004, întrucât urmare celor dispuse prin sentinţa civilă nr. 2096 din 27 octombrie 2008, executarea a rămas fără obiect.
S-a constatat astfel că petentul este nemulţumit de modul în care se desfăşoară procesele în faţa instanţelor de judecată, fiind contrariat de soluţiile pronunţate în cauză. Din dosarul cauzei nu rezultă însă niciun fel de indicii în sensul că persoanele reclamate ar fi comis vreo infracţiune în îndeplinirea atribuţiilor lor de serviciu. Magistratul C.J. a pronunţat sentinţa civilă nr. 2096/ 2008 a Tribunalului Covasna în urma analizării probelor din dosarul cauzei şi a pronunţat o soluţie pe baza interpretării materialului probatoriu, soluţia adoptată fiind motivată. Aceasta a fost supusă controlului instanţei superioare care a menţinut-o. în ce priveşte pe consilierul juridic H.H., acesta a formulat contestaţia la executare în virtutea atribuţiilor de serviciu pe care le avea, pentru a apăra interesele părţii pe care o reprezenta. executorul judecătoresc K.J.G. nu mai avea posibilitatea legală de a trece la executare întrucât, prin sentinţa civilă nr. 2096/2008, s-a admis contestaţia la executare şi s-a anulat somaţia, executorul menţionând că nu a pus în executare hotărârea în discuţie, deoarece executarea a rămas fără obiect. Chiar dacă petentul este nemulţumit de soluţiile pronunţate în cauză, acesta are posibilităţi legale de a-şi apăra dreptul, putând solicita consultaţii juridice unei persoane specializate care îl poate îndruma spre căile legale potrivit dreptului român sau celui european.
Potrivit art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor este fapta funcţionarului public care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane. în opinia judecătorului instanţei de fond, acţiunile sau inacţiunile descrise în plângerea penala formulată de petent nu constituie acte îndeplinite defectuos sau neîndeplinite de persoanele reclamate, in exerciţiul atribuţiilor lor de serviciu. Dimpotrivă, fiecare are o justificare concreta si corecta pentru modul in care a acţionat, ceea ce înlătură caracterul intenţionat, cu rea-credinţă, condiţie ceruta de textul de lege. în final, apreciind că din actele premergătoare efectuate nu rezultă indicii privind comiterea vreunei fapte penale de către niciuna dintre persoanele reclamate, în urma analizei actelor dosarului, Curtea de Apel Braşov a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul S.M.
Împotriva sentinţei, în termen legal, petentul a declarat prezentul recurs, motivele fiind menţionate în partea introductivă a deciziei.
Recursul petentului va fi respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta.
În conformitate cu dispoziţiile art. 66 alin. (1) şi art. 5/2 C. proc. pen., precum şi cu cele ale art. 23 alin. (11) din Constituţia României, orice cetăţean beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, deschiderea unei proceduri judiciare penale (prin începerea urmăririi penale) nefiind posibilă decât în condiţiile prevăzute de lege. Astfel, potrivit art. 228 alin. (1) C. proc. pen., organul de urmărire penală sesizat în vreunul din modurile prevăzute de art. 221 C. proc. pen., dispune prin rezoluţie începerea urmăririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen. De altfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 224 alin. (1) C. proc. pen., în vederea începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare.
În respectarea acestor dispoziţii legale, procurorul a efectuat acte premergătoare, acte prevăzute de art. 224 alin. (2) C. proc. pen., fiind format dosarul penal menţionat care cuprinde toate înscrisurile cu relevanţă probatorie pentru legala şi completa soluţionare a plângerii penale.
În urma efectuării acestor acte premergătoare - necesare pentru soluţionarea plângerii penale formulată de petentă, dar şi pentru a se stabili eventuala incidenţă a vreunuia din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute de art. 10 C. proc. pen. - nu au fost relevate minime indicii temeinice - în sensul art. 68/1 C. proc. pen. - care să justifice presupunerea rezonabilă că persoanele faţă de care s-au efectuat acte premergătoare ar fi săvârşit, cu vinovăţia cerută de lege, faptele expuse în plângerea penală.
Din situaţia de fapt, expusă atât în actele de dispoziţie a procurorului, cât şi în sentinţa primei instanţe, situaţie rezultată în urma actelor premergătoare efectuate, s-a constatat că acţiunile sau inacţiunile descrise în plângerea penala formulată de petent nu constituie acte îndeplinite defectuos sau neîndeplinite de persoanele reclamate, in exerciţiul atribuţiilor lor de serviciu. Dimpotrivă, fiecare act are o justificare concreta si corecta pentru modul în care a acţionat, ceea ce înlătură caracterul intenţionat, cu rea-credinţă, condiţie ceruta de textul de lege pentru ca fapta să poată constitui infracţiune.
Aşa cum s-a menţionat, în realizarea unor drepturi şi obligaţii civile, părţile s-au adresat instanţelor civile de judecată care, prin sentinţe civile, s-au pronunţat asupra celor solicitate ori reclamate, după care părţile au exercitat - atunci când a apreciat - căile de atac specifice. Soluţionarea pe fond a unor cauze civile se poate realiza numai prin modalităţile prevăzute de lege, respectiv, accesul la justiţie în realizarea drepturilor şi exercitarea căilor de atac prevăzute de lege (art. 21, art. 126 şi art. 129 din Constituţia României).
Faţă de cele reţinute, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul petentului.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul S.M. împotriva sentinţei penale nr. 86/F din 28 octombrie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 15 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4639/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 601/2010. Penal. Contestaţie la executare... → |
|---|
