ICCJ. Decizia nr. 603/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 603/2010
Dosar nr. 1185/1/2010
Şedinţa publică din 16 februarie 2010
Deliberând asupra recursului de faţă pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei constată următoarele:
1- Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia încheierea de şedinţă nr. 973/116/2009 din 01 februarie 2010, a amânat judecarea apelului procurorului, din motive de ordin procedural, la data de 22 februarie 2010, interval de timp în care a menţinut arestarea preventivă în cauză a intimatului-inculpat minor A.D., în conformitate cu dispoziţiile art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen.
Dispunând astfel, instanţa de apel a constatat că motivele de bănuială legitimă prin săvârşirea de către învinuitul A.D. a infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen. – la data de 21 noiembrie 2008 a ucis victima V.G. aplicându-i lovituri cu o cazma în cap/ iar apoi i-a secţionat gâtul cu un cuţit – ce au impus arestarea preventivă a acestuia în cursul urmăririi penale din chiar momentul comiterii faptei în baza art. 143 raportat la art. 148 lit. f) C. proc. pen. se menţin nemodificate prin trimiterea sa în judecată şi condamnarea în primă instanţă prin sentinţa penală nr.127 din 16 noiembrie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, conform art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) la pedeapsa de 5 ani închisoare.
2. Recursul împotriva încheierii amintite declarat de intimatul inculpat minor A.D., cu solicitarea de a i se aprecia situaţia procesuală actuală în sensul revocării arestării preventive/punerii în libertate de îndată prin aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 160b alin. (2) C. proc. pen. este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.
Conform art. 160b alin. (3) C. proc. pen. „când (.) constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheierea motivată, menţinerea arestării preventive" (soluţia contrară şi de revocare a arestării preventive / punere de îndată în libertate prevăzută de art. 160b alin. (2) C. proc. pen. – cerută şi de intimatul–inculpat-recurent – putând fi adoptată numai dacă instanţa constată că „arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate") .
În speţă, dată fiind condamnarea în primă instanţă a inculpatului în cadrul unui proces penal desfăşurat cu garantarea dreptului la o apărare şi a principialităţii prevăzute de art. 288, art. 291 C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor la pedeapsa de 5 ani închisoare, sunt incidente prevederile art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen. (iar nu acelea în sens contrar prevăzute de art. 160b alin. (2) C. proc. pen. solicitate de recurent).
În plus condamnarea în primă instanţă chiar nedefinitivă justifică menţinerea arestării preventive în cauză a intimatului-inculpat şi pentru temeiul juridic nou prevăzut de art. 160b alin. (3) teza a II-a C. proc. pen. raportat la art. 5 paragraf 1 lit. a) din CEDO „dacă este deţinut legal pe baza condamnării pronunţate de către un tribunal competent".
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.D. împotriva încheierii din 1 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 973/116/2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 16 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 925/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 966/2010. Penal → |
|---|
