ICCJ. Decizia nr. 64/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 64/2010
Dosar nr. 7070/1/2011
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin rezoluţia nr. 635/P/2011 din 29 iulie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) şi art. 192 alin. (1)1 C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de I.M., Prim Procuror Adjunct al Procurorului General de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în referire la art. 246, art. 264, art. 271 şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
În considerentele rezoluţiei susmenţionate, procurorul de caz a reţinut următoarele:
La data de 30 martie 2011 s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie plângerea formulată de A.I., potrivit art. 278 raportat la art. 275 C. proc. pen., împotriva rezoluţiei nr. 231/P/2011 din 14 martie 2011, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de P.R.A. şi alţi magistraţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, denunţaţi de către petent pentru comiterea mai multor infracţiuni de fals şi în legătură cu serviciul.
Prin rezoluţia nr. 2887/899/II/2/2011 din 14 aprilie 2011, procurorul şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, I.M. a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii.
Pentru a dispune astfel, procurorul şef a reţinut că susţinerile persoanei vătămate au fost analizate şi înlăturate punctual şi pertinent, iar materialul probator dovedeşte îndeplinirea corectă a atribuţiilor de serviciu de către magistraţi.
La data de 12 aprilie 2011 a fost înregistrată plângerea formulată de A.I., potrivit art. 278 raportat la art. 275 şi următoarele C. proc. pen., împotriva rezoluţiei nr. 245/P/2011 din 22 martie 2011, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul O.O., denunţat de către petent pentru săvârşirea unor infracţiuni de serviciu şi fals.
Prin rezoluţia nr. 1696/II/2/2011 din 31 august 2011, procurorul şef al Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 278 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 20 alin. (4) lit. c) din Regulamentul de ordine interioară a parchetelor, a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulate de numitul A.I. împotriva rezoluţiei nr. 635/P/2011 din 31 august 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică.
Pentru a adopta rezoluţia susmenţionată, procurorul şef a reţinut următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la 12 mai 2011, numitul A.I. a solicitat efectuarea de cercetări penală faţă de M.I., Prim Adjunct al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 264 C. pen., art. 271 C. pen. şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
În susţinerea plângerii formulate petentul a invocat faptul că M.I., în calitate de procuror şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică, i-a respins plângerile formulate împotriva soluţiilor adoptate în dosarele nr. 1064/P/2009 şi 245/P/2011 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, în scopul favorizării făptuitorilor şi având totodată ca rezultat o îngrădire a drepturilor sale. A mai susţinut că magistratul a ignorat probele existente şi unele hotărâri judecătoreşti ale Tribunalului Arad şi Judecătoriei Arad, refuzând să cerceteze tentativele la infracţiunea de omor, ce ar fi fost consemnate în motivarea sentinţei penale nr. 1362/2007 a Judecătoriei Arad şi în sesizarea adresată Poliţiei Municipiului Arad la data de 09 octombrie 2007.
Autorul sesizării consideră că neconcordanţele existente între datele menţionate în rezoluţiile de respingere a plângerilor sale şi cele din adresele de comunicare â, denotă încălcare prevederilor art. 187 C. proc. pen.
În temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., prin rezoluţia nr. 635/P/2011, din 20 iulie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistratul vizat, pentru infracţiunile sub aspectul cărora s-a solicitat efectuarea de cercetări.
Soluţia a fost contestată de petent conform dispoziţiilor art. 278 C. proc. pen.
Examinarea actelor efectuate a relevat că în dosarul înregistrat sub nr. 231/P/2011 la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, numitul A.I. a solicitat antrenarea răspunderii penale a magistraţilor R.A.P., G.I., N.A., ş.a., judecători la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi M.C., procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 264 C. pen., art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 291 C. pen., art. 271 C. pen., fapte ce ar fi fost comise prin pronunţarea deciziilor nr. 840 din 06 decembrie 2010, 841 din 06 decembrie 2010, 842 din 06 decembrie 2010, 843 din 06 decembrie 2010, 844 din 06 decembrie 2010, 853 din 06 decembrie 2010, 855 din 06 decembrie 2010, 870 din 06decembrie 2010.
Cauza a fost soluţionată cu neînceperea urmăririi penale prin rezoluţia nr. 231/P/2011 din 14 martie 2011, reţinându-se incidenţa dispoziţiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen.
S-a constatat de către procuror că activitatea desfăşurată de către magistraţii reclamaţi s-a supus cerinţelor de legalitate, neconturându-se săvârşirea acestuia adresate instanţei de judecată.
Numitul A.I. a criticat, ca nelegală şi netemeinică, soluţia de neurmărire penală, plângerea acestuia fiind respinsă ca neîntemeiată, prin rezoluţia nr. 2887/899/II/2011 din 14 aprilie 2011 a Procurorului şef al Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică, M.I.
S-a apreciat că rezoluţia criticată a fost fundamentată pe materialul probator existent, nerezultând indicii în sensul încălcării atribuţiilor de serviciu de către magistraţi.
La Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de urmărire penală şi criminalistică a fost înregistrat şi dosarul nr. 245/P/2011, vizând plângerea numitului A.I. împotriva magistratului O.O., pentru pretinse infracţiuni în legătură cu serviciul şi de fals, soluţionat cu neînceperea urmăririi penale, în raport de aplicabilitate a prevederilor art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Soluţia a fost menţinută în urma controlului ierarhic exercitat în cadrul procedurii prevăzute de art. 278 C. proc. pen., prin rezoluţia nr. 3257/997/II/2/2011, din 28 aprilie 2011, a procurorului şef M.I., fiind respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de A.I.
S-a motivat că actele dosarului nu au relevat elemente care să susţină aspectele sesizate, acuzele petentului fiind de fapt critici aduse soluţiei nefavorabile acestuia.
Faţă de cele expuse, apreciez ca legală şi temeinică soluţia dispusă în dosarul nr. 635/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, neimpunându-se infirmarea acesteia şi reluarea cercetărilor.
Analizând plângerea petiţionarului se constată că nu au fost invocate încălcări concrete ale atribuţiilor de serviciu sau ale legii de către magistratul M.I., aspectele sesizate ţinând exclusiv de legalitatea şi temeinicia rezoluţiilor la care s-a făcut referire.
Dispoziţiile codului de procedură penală (art. 275-278 C. proc. pen.) reglementează în mod expres modalitatea de exercitare a controlului asupra actelor legale menţionate, s-a făcut o corectă aplicare a legii, neexistând indicii care să contureze săvârşirea vreunei infracţiuni.
Este de menţionat totodată că, răspunderea magistraţilor, penală sau de orice altă natură, nu poate fi angajată pentru opinia exprimată în soluţiile date, acestea fiind consecinţa activităţii lor de interpretare a probelor administrate şi a dispoziţiilor legale incidente.
Faţă de argumentele expuse, procurorul şef a apreciat ca legală şi temeinică rezoluţia dispusă în dosarul nr. 635/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, din actele premergătoare efectuate în cauză nerezultând aspecte care să impună infirmarea acesteia şi reluarea cercetărilor.
S-a concluzionat că activitatea desfăşurată de magistratul reclamat s-a circumscris cadrului legal, soluţiile adoptate fiind fundamentate pe probatoriile administrate în cauzele respective, cu aplicarea dispoziţiilor legale în materie.
Împotriva soluţiei de netrimitere în judecată dispusă de procuror, petentul A.I. a formulat plângere în faţa judecătorului întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen.
Examinând rezoluţia de netrimitere în judecată adoptată de procuror, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a înscrisurilor prezentate de petent, aşa cum cer dispoziţiile art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., Înalta Curte constată că plângerea formulată nu este fondată.
Între soluţiile pe care le pronunţă judecătorul investit cu soluţionarea unei plângeri formulată în procedura reglementată de art. 2781 C. proc. pen. este cea de la alin. (8) lit. b) al acestui text de lege potrivit căruia judecătorul „admite plângerea, prin sentinţă desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi trimite cauza procurorului în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale a trimis cauza procurorului, indicând totodată faptele şi împrejurările ce urmează a fi constatate şi prin care anume mijloace de probă.”
Potrivit art. 228 alin. (1) C. proc. pen., organul de urmărire penală, sesizat prin vreunul din modurile prevăzute în art. 221 dispune prin rezoluţie începerea urmăririi penale când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute în art. 10 cu excepţia celui de la lit. b)1.
Din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă indicii care să ducă la presupunerea rezonabilă că în cauză s-au comis infracţiunile reclamate de petentă, ceea ce duce la concluzia incidenţei prevederilor art. 10 lit. a) C. proc. pen., corect reţinute de procuror.
Magistratul care îndeplineşte cu bună credinţă actul jurisdicţional beneficiază de protecţia legii, iar prezumţia de nevinovăţie care operează în materie penală impune obligaţia dovedirii prin probe certe, nu prin simple afirmaţii, a săvârşirii infracţiunii reclamate, nefiind suficiente pentru a se dispune începerea urmăririi penale, criticile aduse hotărârilor pronunţate de judecător sau soluţiilor adoptate de procuror.
Nemulţumirea petentului cu privire la soluţiile pronunţate în cauză, în condiţiile în care acestea sunt fundamentate pe probatoriile administrate şi analizate de magistratul împotriva căruia petentul a formulat plângere penală, în conformitate cu dispoziţiile legale în materie, nu poate constitui temei pentru angajarea răspunderii penale a intimatului pentru infracţiunile reclamate.
În consecinţă, reţinând că rezoluţia de netrimitere în judecată din data de 29 iulie 2011 adoptată de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică, în dosarul nr. 635/P/2011, menţinută prin rezoluţia nr. 1969/II/2/2011 din 31 august 2011 a Procurorului şef al Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul aceleiaşi unităţi de parchet este legală şi temeinică, plângerea formulată de petentul A.I. se va respinge ca nefondată, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A.I., împotriva rezoluţiei nr. 635/P/2011 din 29 iulie 2011 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică.
Menţine rezoluţia atacată.
Obligă petentul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 579/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 652/2010. Penal. Strămutare (art. 55 şi... → |
|---|
