ICCJ. Decizia nr. 579/2010. Penal. Infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 579/2010
Dosar nr.1138/1/2010
Şedinţa publică din 15 februarie 2010
Deliberând asupra recursului penal de faţă, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 3 februarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 210/322/2008, Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a art. 416 alin. (1) pct. 1 şi 2 C. proc. pen. invocată de inculpatul N.G.
În motivarea soluţiei s-a reţinut, în esenţă, că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 416 alin. (1) pct. 1 şi 2 C. proc. pen. este inadmisibilă, având în vedere că nu are legătură cu cauza în care inculpatul a fost trimis în judecată şi condamnat, în primă instanţă, iar prin invocarea excepţiei se tinde la abrogarea dispoziţiilor privind termenul unei căi de atac.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a formulat recurs inculpatul N.G.
În motivele de recurs inculpatul susţine că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 416 pct. 1 şi 2 C. proc. pen., are legătură cu soluţionarea cauzei în care este judecat, întrucât instanţa de recurs urmează să aprecieze dacă se impune să facă aplicarea dispoziţiilor art. 83 C. pen., şi să analizeze dacă infracţiunea pentru care este judecat a fost săvârşită în termenul de încercare ori după împlinirea acestuia, urmând să se stabilească data la care a rămas definitivă prima sentinţă de condamnare.
Examinând hotărârea pronunţată sub aspectele invocate de inculpat, cât şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat.
Din actele şi lucrările dosarului, rezultă că prin sentinţa penală nr. 62/2008 a Judecătoriei Tg. Secuiesc, modificată prin Decizia penală nr. 88/A/2008 a Tribunalului Covasna, inculpatul N.G. a fost condamnat la 1 an şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 87 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
De asemenea, s-a dispus, în temeiul art. 83 C. pen., revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 120/2004 a Judecătoriei Sf. Gheorghe, care se va executa alături de pedeapsa aplicată în cauză.
Inculpatul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 416 alin. (1) pct. 1 şi 2 C. proc. pen., texte care reglementează momentul la care rămâne definitivă hotărârea pronunţată în materie penală de către prima instanţă, în ipoteza în care împotriva acesteia nu s-a exercitat vreo cale de atac de către participanţii la proces.
Inculpatul susţine că textul de lege citat este neconstituţional în raport cu dispoziţiile art. 16 alin. (1), art. 21, art. 53, art. 11, art. 20 din Constituţia României şi art. 6 paragraful 1 şi art. 14 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.
Pentru a fi admisibilă o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate, potrivit art. 29 alin. (1) – (3) din Legea nr. 47/1992, trebuia să fie îndeplinite, cumulativ, următoarele condiţii:
1) să privească un act normativ sau o dispoziţie dintr-un act normativ în vigoare;
2) să aibă legătură cu soluţionarea cauzei;
3) să fie invocată de oricare din părţi, de procuror sau, din oficiu, de către instanţa de judecată;
4) textul de lege să nu fi fost declarat neconstituţional printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
Se constată că, în mod corect, a apreciat Curtea de Apel Braşov că excepţia invocată cu privire la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 416 C. proc. pen. nu are legătură cu soluţionarea cauzei în care inculpatul a fost trimis în judecată şi condamnat în primă instanţă, ceea ce conduce la inadmisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de o persoană având în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală, prevăzută de art. 87 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Înalta Curte constată că prin invocarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 416 C. proc. pen., inculpatul N.G., practic a formulat motivele de recurs împotriva hotărârilor pronunţate în cauza aflată pe rolul Curţii de Apel Braşov, motive privind momentul la care rămâne definitivă hotărârea primei instanţe, moment în raport de care se calculează termenul de încercare astfel cum este stabilit de art. 82 C. pen.
De altfel, se apreciază că prin demersul său inculpatul încearcă să înlăture, în cauza dedusă judecăţii, incidenţa dispoziţiilor art. 83 C. pen., referitor la revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei închisorii, suspendare de care a beneficiat prin sentinţa penală nr. 120/2004 a Judecătoriei Sf. Gheorghe.
În consecinţă, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte constată că recursul formulat este nefondat şi va fi respins ca atare conform art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.G. împotriva încheierii din 3 februarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 210/322/2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 574/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2934/2010. Penal. Contestaţie la executare... → |
|---|
