ICCJ. Decizia nr. 731/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 731/2010
Dosar nr. 1579/44/2009
Şedinţa publică din 25 februarie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă; în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 92/ F din 11 mai 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta SC P.F. SRL Galaţi, prin administrator U.P., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 420/P/2007 din 25 martie 2008 şi a rezoluţiei de respingere a plângerii nr. 521/11/2/2008 din 20 mai 2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
Împotriva acestei sentinţe, în termen lega! a declarat recurs petenta SC P.F. SRL, care a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 2891 din 1 septembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Prin Decizia penală nr. 804/ R din 11 decembrie 2009, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, având în vedere dispoziţiile art. 389 alin. (2) C. proc. pen., a declinat în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie competenţa de soluţionare a contestaţiei în anulare formulată de SC P.F. SRL împotriva sentinţei penale nr. 92/ F din 11 mai 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, în baza art. 386 lit. d) C. proc. pen.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi sub nr. 1579/44/2009.
Examinând admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare cu care a fost sesizată, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru considerentele următoare:
Conform dispoziţiilor art. 391 alin. (2) C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a cerinţelor privind respectarea termenului de exercitare prevăzut de legea procesual-penală, arătarea de motive prevăzute în art. 386 C. proc. pen., precum şi invocarea de dovezi în sprijinul căii extraordinare de atac exercitate, care se depun sau se află la dosarul cauzei.
Prin urmare, examinarea temeiniciei contestaţiei nu poate avea loc decât ulterior procedurii admisibilităţii în principiu.
Potrivit dispoziţiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştiinţa instanţa de această împiedicare;
c) când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i) cu privire la care existau probe la dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă;
e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (1)1 ori art. 38516 alin. (1).
În prezenta cauză, deşi contestatoarea şi-a întemeiat contestaţia în anulare pe dispoziţiile art. 386 lit. d) C. proc. pen. - în mod formal, fără a aduce argumente în acest sens - la dosarul cauzei nu există dovezi în sprijinul cazului de contestaţie invocat, din care să rezulte că împotriva acesteia s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.
În consecinţă, nefiind îndeplinită una din cerinţele de a căror îndeplinire cumulativă este condiţionată admiterea în principiu a contestaţiei în anulare, se va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC P.F. SRL împotriva Deciziei penale nr. 2891 din 1 septembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatoarea va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC P.F. SRL împotriva Deciziei penale nr. 2891 din 1 septembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Obligă contestatoarea la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 716/2010. Penal. Cerere de liberare provizorie... | ICCJ. Decizia nr. 1442/2010. Penal. Abuz în serviciu contra... → |
|---|
