ICCJ. Decizia nr. 752/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 752/2010
Dosar nr. 7689/63/2009
Şedinţa publică din 26 februarie 2010
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 38 din 7 octombrie 2009 Tribunalul Dolj a condamnat-o pe inculpata P.C.N. (fiica lui M. şi J.) la 8 ani închisoare pentru infracţiunea de omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. c) şi d) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a), art. 76 C. pen. şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) şi e) C. pen. S-a făcut şi aplicarea art. 71-64 C. pen. S-a computat din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 10 martie 2009 la zi.
Inculpata a fost obligată la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că la 19 februarie 2009, martora S.O., medic în com. Bârca, a sesizat organele de poliţie cu privire la faptul că în ziua de 21 ianuarie 2009 la cabinetul său medical s-a prezentat inculpata P.C.N., diagnosticată ca fiind însărcinată în 30-31 săptămâni şi că i-a recomandat internarea în spital. Inculpata a refuzat susţinând că nu este gravidă.
În urma investigaţiilor efectuate de organele de poliţie au rezultat indicii că inculpata a născut la domiciliu şi a ucis fătul.
În ziua de 27 februarie 2009 la percheziţia domiciliară, organele de urmărire penală au găsit în latrina din curtea locuinţei cadavrul unui nou născut de sex bărbătesc. Din raportul medico-legal de necropsie avizat de Comisia de Control şi Avizare a Actelor Medicale de pe lângă I.M.L. Craiova, rezultă că fătul s-a născut la termen, având vârsta intrauterină de 280 de zile, a trăit şi a respirat după naştere, fiind viabil.
Moartea a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei interne, consecinţa unor plăgi tăiate înţepate penetrante în cavitatea toracică, transfixiante prin ambii plămâni, leziunile de violenţă constatate putând fi produse prin lovire cu corp tăietor-înţepător.
Se reţine că actul medico-legal a concluzionat în sensul că noul născut nu a primit îngrijiri medicale după naştere, iar naşterea şi decesul s-au putut produce în jurul datei de 10 februarie 2009.
Mai reţine instanţa că din raportul de constatare medico-legală al I.M.L. Craiova rezultă că inculpata a prezentat la examen semnele clinice ale unei naşteri recente ce putea data din 10 februarie 2009.
S-a mai constatat că după naştere inculpata a prezentat endometrită hemoragică, complicaţie posibilă în condiţiile unei naşteri neasistate de personal calificat.
În rezumat, instanţa reţine că potrivit probelor aflate la dosarul cauzei, inculpata P.C.N. a născut la domiciliu în jurul datei de 10 februarie 2009 după care şi-a ucis fătul cu un corp tăietor înţepător, iar ulterior l-a aruncat în latrina din curtea locuinţei.
S-a motivat că inculpata a comis fapta în mod conştient şi deliberat, concluzie ce se impune în raport de atitudinea manifestată în perioada stării de graviditate pe care a ascuns-o.
În acest sens este raportul de expertiză medico-legală psihiatrică al I.M.L. Craiova potrivit căruia inculpata P.C.N. are discernământul faptelor şi consecinţelor acestora, inclusiv la momentul comiterii faptei.
Instanţa fondului a mai motivat cu privire la situaţia de fapt că, potrivit declaraţiilor inculpatei, aceasta cunoştea că era însărcinată încă din luna a 4-a, motiv pentru care nu a putut să facă întrerupere de sarcină. Inculpata nu a spus altor persoane că este însărcinată, în acest sens fiind declaraţiile membrilor familiei P.J. şi P.F.; inculpata nu a mers la medicul de familie să înregistreze sarcina şi a ascuns starea de graviditate faţă de medic.
Instanţa fondului mai reţine că, după naştere, inculpata a încercat să se sinucidă, având remuşcări, incurgitând mai multe comprimate de L.
Instanţa fondului a motivat că cererea inculpatei de schimbare a încadrării juridice din actul de sesizare, din omor calificat în pruncucidere prev. de art. 176 C. pen. este netemeinică, întrucât aceasta, aşa cum se reţine şi în actul medico-legal, nu s-a aflat într-o stare de tulburare pricinuită de naştere.
Prin Decizia penală nr. 271 din 18 decembrie 2009 Curtea de Apel Craiova a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, a desfiinţat sentinţa şi a majorat pedeapsa principală aplicată inculpatei la 12 ani închisoare, menţinând restul dispoziţiilor.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpata P.C.N. care a criticat Decizia pentru modul de individualizare a pedepsei pe care o consideră prea severă, în raport de împrejurările că mama şi sora sa sunt bolnave, ea fiind singurul sprijin al familiei şi că regretă fapta săvârşită.
Motivul de casare invocat de inculpată este cel prev. de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Recursul inculpatei este fondat. Referitor la individualizarea pedepsei instanţa de apel a motivat generic modificarea pedepsei aplicate de instanţa fondului şi a apreciat, fără o motivare temeinică, că pedeapsa mai potrivită pentru atingerea scopului prev. de art. 52 C. pen. ar fi aceea de 12 ani închisoare.
Înalta Curte observă că instanţa fondului a făcut referiri largi cu privire la individualizarea pedepsei pe care a aplicat-o în final inculpatei, că aceasta a comis fapta pe fondul temerii de a fi marginalizată în comunitatea în care trăieşte, că este tânără, că a regretat sincer fapta comisă, încercând să se sinucidă.
Având în vedere toate aceste împrejurări, Curtea consideră că pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată de instanţa fondului este suficientă pentru atingerea scopului prev. de art. 52 C. proc. pen., respectiv, prevenirea comiterii altor infracţiuni şi reeducarea inculpatei.
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. va admite recursul inculpatei, va casa Decizia atacată şi va menţine sentinţa penală nr. 38 din 7 octombrie 2009 a Tribunalului Dolj.
Va computa din pedeapsă perioada arestării preventive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpata P.C.N. împotriva Deciziei penale nr. 271 din 18 decembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Casează Decizia penală recurată şi menţine sentinţa penală nr. 38 din 7 octombrie 2009 a Tribunalului Dolj, secţia pentru minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 10 martie 2009 la 26 februarie 2010.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 740/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 778/2010. Penal → |
|---|
