ICCJ. Decizia nr. 889/2010. Penal. Strămutare (art. 55 şi următoarele C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 889/2010
Dosar nr. 2951/1/2012
Şedinţa publică din 6 iunie 2012
Asupra cererii de strămutare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, petiţionara D.S. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 1073/330/2012 al Judecătoriei Urziceni, motivând că nu se poate deplasa la Urziceni fiind bolnavă, în vârstă de 70 de ani şi este lipsită de mijloace materiale.
Potrivit art. 57 C. proc. pen. au fost solicitate informaţii de la Tribunalul Ialomiţa.
Din informarea transmisă de la Tribunalul Ialomiţa, instanţă ierarhic superioară Judecătoriei Sebeş, pe rolul căreia se află dosarul a cărui strămutare se solicită, are ca obiect trimiterea în judecată a inculpaţilor R.D. şi R.M. pentru săvârşirea infracţiunilor de furt calificat, prev. de art. 208, art. 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Urziceni la data de 12 aprilie 2012, primul termen de judecată fiind stabilit la data de 7 mai 2012, după care a fost acordat termen la data de 28 mai 2012.
În ce priveşte motivele invocate în cererea de strămutare s-a arătat că susţinerile petiţionarei nu sunt dovedite prin vreun act medical şi se consideră că aceasta poate fi reprezentată în instanţă de către un apărător ales.
S-a arătat că nu se impune strămutarea cauzei întrucât nu s-a administrat nici un act de procedură care să conducă la concluzia că imparţialitatea judecătorilor ar putea fi ştirbită datorită împrejurărilor cauzei şi duşmăniilor locale.
Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie strămută judecarea unei cauze de la o instanţă competentă la o altă instanţă egală în grad, în cazul în care imparţialitatea judecătorilor ar putea fi ştirbită datorită împrejurărilor cauzei, duşmăniilor locale sau calităţii părţilor, când există pericolul de tulburare a ordinii ori când una dintre părţi are o rudă sau afin până la gradul patru inclusiv printre judecători sau procurori, asistenţii judiciari sau grefierii instanţei.
În cauză, nici una dintre cerinţele art. 55 alin. (1) C. proc. pen. nu sunt întrunite.
În cazul unei cereri de strămutare, imparţialitatea instanţei trebuie analizată nu numai din perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparţial, dar şi din perspectiva celui interesat. La acest control, instanţa investită cu cererea de strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului, unele împrejurări sau fapte pot pune în discuţie imparţialitatea judecătorului şi justifică temerea celui interesat.
Curtea Europeană a hotărât că, în privinţa imparţialităţii obiective a judecătorului, aparenţele au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudenţa instanţei europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.
În cazul de faţă, Curtea, în raport de prevederile art. 55 alin. (2) C. proc. pen. şi de datele expuse, apreciază că temerile petiţionarei nu sunt justificate.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petiţionara D.S. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 1073/330/2012, al Judecătoriei Urziceni.
Obligă petiţionara la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 888/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 90/2010. Penal. Contestaţie la executare... → |
|---|
