ICCJ. Decizia nr. 90/2010. Penal

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 90/2010

Dosar nr. 1101/36/2009

Şedinţa publică din 15 ianuarie 2010

Asupra recursului de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 174 din 14 aprilie 2006 a Tribunalului Constanţa, secţia penală, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 în infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (modificată), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), texte de lege în baza cărora inculpatul M.C.M. (fiul lui V. şi A., născut la data de 8 noiembrie 1976, în Suceava, domiciliat în oraşul Constanţa, ap. 46, judeţul Constanţa, fără antecedente penale, necăsătorit, stagiul militar satisfăcut, studii superiore, fără loc de muncă), a fost condamnat la:

- plata amenzii penale în sumă de 2.000 RON (20.000.000. ROL).

Inculpatului I-a fost atrasă atenţia asupra dispoziţiilor art. 631 C. pen.

S-a constatat că inculpatul a fost reţinut 24 ore, cu începere de la 8 noiembrie 2004, orele 1924 şi a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele .

La 8 decembrie 2004, inculpatul M.C.M., în timp ce se deplasa cu autoturismul proprietate către Mangalia, în dreptul localităţii Cumpăna, lângă un canal de irigaţii, s-a oprit cu intenţia de a consuma din canabisul pe care îl avea în autoturism. Deoarece a fost depistat de organele de poliţie din cadrul C.Z.C.C.O.A. Constanţa, inculpatul nu şi-a mai finalizat intenţia, indicându-Ie lucrătorilor de poliţie locurile de depozitare, aflate relativ la vedere, respectiv pe bancheta dreapta faţă a autoturismului.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul, solicitândachitarea în baza art. 10 lit. b)1 C. proc. pen., cu aplicarea art. 181 C. pen., avându-se în vedere că a absolvit Academia de Marină, că are un loc de muncă şi că a trecut o mare perioadă de timp de la data săvârşirii faptei.

Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 84/P din 8 octombrie 2009, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, cu motivarea că în mod temeinic şi legal prima instanţă a apreciat că fapta inculpatului prezintă gradul de pericol social al infracţiunii pentru care a fost condamnat; nereţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului a fost motivată de faptul că acesta nu a dezvăluit organelor de anchetă sursa de procurare a drogului găsit asupra sa şi a continuat să consume canabis şi după 8 noiembrie 2004.

Împotriva acestei din urmă decizii a declarat, în termen legal, recursul de faţă inculpatul M.C.M., care, invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. 1 pct. 18 C. proc. pen., a solicitatachitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen., raportat la art. 181 C. pen., şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea întregului dosar al cauzei şi a considerentelor hotărârilor pronunţate (la fond şi apel), Înalta Curte constată că starea de fapt, încadrarea juridică şi vinovăţia inculpatului au fost corect stabilite.

La individualizarea, în modul arătat, a pedepsei stabilite instanţa de fond a avut în vedere circumstanţele personale ale inculpatului - lipsa antecedentelor penale, conduita sa anterior comiterii faptei, faptul că este absolvent al Academiei Militare Navale M.B., precum şi conţinutul referatuluide evaluare întocmit de Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Constanţa.

Cererea inculpatului (reiterată şi în apel) de achitare pe considerentul că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrative nu poate fi primită.

Fapta reţinută în sarcina inculpatului - deţinerea fără drept de droguri de risc pentru consum propriu - prezintă un grad ridicat de perisol social iar pedeapsa aplicată acestuia – amendă penală în sumă de 2000 RON - este legală şi temeinică.

Aşa fiind şi neconstatându-se incidenţa vreunui caz de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu, urmează ca, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpatul M.C.M. să fie respins ca nefondat, cu obligarea recurentului inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.C.M. împotriva Deciziei penale nr. 84/P din 8 octombrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 ianuarie 2010.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 90/2010. Penal