ICCJ. Decizia nr. 914/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 914/2010
Dosar nr. 961/40/2009
Şedinţa publică din 10 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 348 din 7 iulie 2009 a Tribunalului Botoşani, inculpatul R.M. (fiul lui P. şi N., născut în comuna Santa Mare, judeţul Botoşani, domiciliat în judeţul Botoşani, deţinut în Penitenciarul Botoşani) a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prev. de art. 174 raportat la art. 175 lit. c) C. pen. la pedeapsa de 18 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) şi e) C. pen. pe o durată de 5 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b), d), e) C. pen.
S-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa de executat, durata reţinerii şi arestării preventive de la 18 decembrie 2008 la zi.
S-a constatat că partea vătămată V.P. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În temeiul art. 17 alin. (1) şi (3) raportat la art. 346 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească celor trei părţi civile minore, R.F.S., R.M.C. şi R.F.G., câte 60 RON lunar, pentru fiecare, reprezentând prestaţie periodică începând cu data de 19 decembrie 2008 şi până la majorat şi câte 20.000 RON pentru fiecare cu titlu de daune morale.
A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile Serviciul Judeţean de Ambulanţă Botoşani, suma de 317,2 RON cheltuieli ocazionate cu transportul şi asistenţa sanitară acordată victimei.
În temeiul art. 118 lit. b) C. proc. pen., s-a confiscat de la inculpat în folosul statului corpul delict reprezentând un cuţit de uz gospodăresc, tip vânătoresc, cu plăsele de culoare maro, cu două nituri metalice, având lungimea de 28 cm şi lama cu un singur tăiş, de 17,5 cm, lăţime de 3 cm, înregistrat în registrul de corpuri delicte al Tribunalului Botoşani la nr. 31/2009.
A fost obligat inculpatul să plătească statului cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarea situaţia de fapt:
În ziua de 18 decembrie 2008, fiind în stare de ebrietate, pe fondul unui conflict spontan, inculpatul i-a aplicat soţiei sale, R.C., în vârstă de 43 de ani, o lovitură de cuţit în zona toracică dreaptă, la baza gâtului, orientată clavicular care i-a cauzat decesul.
Din actele de constatare medico-legală întocmite în cauză a rezultat că moartea victimei R.C. a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei interne, consecinţa unei plăgi înjunghiate toraco-aortice. Leziunea penetrantă s-a putut produce prin lovire cu corp tăietor-înţepător (cuţit) cu o lamă în lungime minimă de 14 cm şi o lăţime maximă de 3 cm. Celelalte leziuni constatate pe corpul victimei s-au putut produce prin lovire cu corp dur şi comprimare cu degetele. Poziţia victimă-agresor a fost faţă în faţă, posibil şi cu victima în decubit dorsal (raport de constatare medico-legală de necropsie din 14 ianuarie 2009 întocmit de Serviciul de medicină legală al judeţului Botoşani).
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de sesizare din oficiu, proces-verbal de cercetare a locului faptei, planşe fotografice, acte medico-legale, declaraţiile martorilor M.C., C.P., L.D., R.F.S., V.I., R.M., P.T., Ţ.D., declaraţiile părţii vătămate V.P., declaraţiile inculpatului.
Curtea de Apel Suceava, prin Decizia penală nr. 2 din 13 ianuarie 2010, a admis apelul inculpatului şi a redus pedeapsa aplicată acestuia de la 18 ani închisoare la 15 ani închisoare, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Starea de arest preventiv a inculpatului a fost menţinută, iar durata acesteia a fost dedusă la zi.
Împotriva acestei decizii penale, în termen legal, a declarat recurs inculpatul R.M., invocând cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
Recurentul inculpat a susţinut că probele administrate în cauză cu privire la stabilirea vinovăţiei sale sunt incerte. A solicitat reaudierea fiicei sale minore a cărei declaraţie a fost influenţată de bunică, susţinând că în locuinţă, împreună cu victima, se afla fratele acesteia.
A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea completării probatoriului.
Examinând recursul prin prisma cazului de casare invocat, cât şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta nu este fondat.
Din analiza actelor premergătoare efectuate în cauză, Înalta Curte constată că instanţele au reţinut în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului R.M.
În încăperea în care s-a derulat conflictul dintre inculpat şi victimă nu s-au aflat decât aceştia doi. R.M. şi R.C. au avut o discuţie contradictorie, urmată de o îmbrânceală uşoară din partea victimei care s-a deplasat spre inculpat, moment în care inculpatul - care tranşa carnea - s-a întors către soţia sa şi i-a aplicat lovitura de cuţit. Victima a căzut pe pardoseală, iar din gât a început să-i curgă sânge, moment văzut de martorul V.I. (fratele victimei) care a fugit la vecina P.P., unde se afla minora R.S., şi mai apoi la V.F., anunţându-le decesul victimei.
Martora R.F.S., în vârstă de 15 ani, a confirmat aceste aspecte, relatând cum, împreună cu tatăl său, au aşezat victima pe pat, inculpatul spunându-i că mama sa a făcut infarct.
Inculpatul însuşi a recunoscut săvârşirea infracţiunii şi modul de comitere a agresiunii, atât în declaraţiile date la urmărirea penală, cât şi în faţa primei instanţe, precum şi cu ocazia audierii sale la momentul dispunerii măsurii arestării preventive şi al examinării sale psihiatrice.
Aceste probe se coroborează cu constatările organelor de urmărire penală făcute cu ocazia cercetării locului faptei şi cu concluziile raportului medico-legal de necropsie, stabilind o situaţie de fapt, coerentă şi convingătoare sub aspectul împrejurărilor comiterii infracţiunii, a motivului acesteia şi a persoanei vinovate de uciderea victimei R.C.
În cauză nu există temeiuri pentru rejudecarea cauzei în vederea completării probatoriului şi nici pentru achitarea inculpatului.
Împrejurarea că inculpatul formulează apărări care au conotaţii familiale, dar care nu au suport în realitatea faptelor, nu este natură să conducă la o altă soluţie decât cea care rezultă din materialul probator administrat şi interpretat în mod corect şi logic, aceea a condamnării sale întemeiate pentru uciderea soţiei sale, R.C.
Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul inculpatului, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din durata pedepsei aplicate inculpatului, perioada reţinerii şi arestării preventive de la 18 decembrie 2008 la 10 martie 2010.
În baza art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.M. împotriva Deciziei penale nr. 2 din 13 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Suceava - secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 18 decembrie 2008 la 10 martie 2010.
Obligă recurentul inculpat la 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2203/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 2239/2010. Penal → |
|---|
