ICCJ. Decizia nr. 2203/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2203/2010
Dosar nr. 63/35/2010
Şedinţa publică din 4 iunie 2010
Asupra recursului penal de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 41/PI/2010 Curtea de Apel Oradea, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea petentului L.A.F. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmării penale nr. 482/P/2009 din 2 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, pe care a menţinut-o.
Pentru a hotărî astfel, instanţa fondului a reţinut că petentul, procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor a făcut o plângere pentru infracţiunile de insultă şi calomnie împotriva avocaţilor P.V. şi P.A. din cadrul Baroului Bihor.
În plângerea penală împotriva avocaţilor petentul a motivat că aceştia au susţinut, fără temei, într-o cauză aflată pe rolul Judecătoriei Oradea că el ar redacta acte juridice pentru alte persoane, ceea ce ar contraveni legii de organizare a profesiei de avocat şi statutului de magistrat al petentului. A mai arătat că cei doi intimaţi susţin despre el că este o persoană conflictuală.
Instanţa fondului, în esenţă, reţine că în rezoluţia de neurmărire penală dată de procuror, în mod corect s-a motivat că în cauză lipseşte latura subiectivă a infracţiunii de insultă, întrucât intimaţii nu au făcut altceva decât să-şi formuleze apărări la întâmpinarea depusă de pârâtul L.A. într-un dosar civil.
Împotriva sentinţei a declarat recurs petentul L.A.F. care nu l-a motivat şi care nu s-a prezentat în instanţă pentru a-l susţine.
Examinând din oficiu hotărârea atacată sub toate aspectele, Curtea constată că aceasta este legală şi temeinică. Nu există nici un motiv pentru a proceda potrivit art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen. la desfiinţarea rezoluţiei de neurmărire penală şi trimiterea cauzei la procuror pentru începerea urmăririi penale.
De altfel, art. 205-207 au fost abrogate expres prin art. 1 pct. 56 din Legea nr. 278/2006.
Este adevărat că prin Decizia nr. 62 din 18 ianuarie 2007 Curtea Constituţională a decis că dispoziţiile de abrogare sunt neconstituţionale.
Înalta Curte apreciază însă că prin această decizie Curtea Constituţională nu poate deveni legislator pozitiv, iar dispoziţiile abrogate de legiuitor nu reintră automat în vigoare odată cu adoptarea deciziei.
Pentru ca dispoziţiile legale referitoare la infracţiunile de insultă şi calomnie să reintre în vigoare este nevoie de acţiunea legiuitorului, singurul care poate stabili ce fapte intră în sfera penalului şi devin infracţiuni.
Aşa fiind, Curtea va respinge ca nefondat recursul petentului pe care-l va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul L.A.F. împotriva sentinţei penale nr. 41/PI din 17 martie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2199/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 914/2010. Penal → |
|---|
