ICCJ. Decizia nr. 999/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 999/2010
Dosar nr. 903/42/2009
Şedinţa publică din 16 martie 2010
Deliberând asupra recursului de faţă pe baza lucrărilor şi materialului aflate în dosarul cauzei constată următoarele:
1.Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze de minori şi de familie, prin sentinţa penală nr. 196 din 17 decembrie 2009 a respins ca inadmisibilă plângerea în baza art. 2781 C. proc. pen. formulată în calitate de persoana vătămată de petenta S.A. Inotești prin reprezentant legal D.M. împotriva Referatului nr. 757/VIII/1/2009 din 7 iulie 2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti [prin actul amintit adoptat de procuror a fost respinsă ca neîntemeiată întrucât nu îndeplineşte condiţiile de valabilitate ca act de sesizare nou potrivit art. 222 C. proc. pen. – faptele şi persoanele reclamate formând obiectul altor cauze penale anterioare definitiv rezolvate – plângerea penală înregistrată la data de 24 iunie 2009 privind tragerea la răspundere a lucrătorilor de poliţie judiciară ce au instrumentat Dosarul penal nr. 176/P/2006 al unităţii de parchet sus-menţionate].
Hotărând astfel, instanţa a motivat că referatul nr. 757/VIII/1 din 7 iulie 2009 prin care a fost adoptată soluţia administrativă de respingere a plângerii penale formulată de petentă în raportat cu dispoziţiile art. 222 C. proc. pen. privind condiţiile de valabilitate al actului de sesizare amintit, excede sferei actelor şi măsurilor de urmărire penală supuse controlului judecătoresc, reglementat de legiuitor prin dispoziţiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen.
2. Recursul declarat împotriva sentinţei amintite de către petenta S.A. Inoteşti prin reprezentant legal D.M. cu solicitarea de a-i fi acceptată efectuarea controlului judecătoresc în fond asupra criticilor de nelegalitate şi netemeinicie împotriva actului procurorului atacat este nefundat urmând a fi respins ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.
Conform art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. [având titlulm marginal „plângerea în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată"] „după respingerea plângerii făcute conform art. 275 – art. 278, împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi art. 278, la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă."
Din cele anterior expuse rezultă că prin voinţa legiuitorului din multitudinea actelor şi măsurilor de urmărire penală sunt supuse controlului judecătoresc prin procedura reglementată în art. 2781 C. proc. pen. doar rezoluţiile/ordonanţele procurorului prin care a fost adoptată o soluţie de netrimitere în judecată de „neîncepere a urmăririi penale (.) de clasare de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale"; ori prin referatul nr. 757/VIII/1/2009 din 7 iulie 2009 a fost adoptată soluţie de natură administrativă în raport cu dispoziţiile art. 222 C. proc. pen., ce nu este inclusă în sfera actelor şi măsurilor de urmărire penală limitativ indicate prin art. 2781 alin. (1) C. proc. pen.
În consecinţă soluţia respingerii ca inadmisibilă a plângerii petentei dispusă prin sentinţă este legală şi temeinică întrucât referatul atacat prin care a fost adoptată de procuror o soluţie de natură administrativă, nu este admis de legiuitor a fi supus controlului judecătoresc reglementat prin dispoziţiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. obligă recurenta petiţionară să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara S.A. Inoteşti prin reprezentant D.M. împotriva sentinţei penale nr. 196 din 17 decembrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta petiţionară să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 16 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3486/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3487/2010. Penal → |
|---|
