ICCJ. Decizia nr. 94/2010. Penal -
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
- SECŢIA PENALĂ -
Decizia nr. 94/2010
Dosar nr. 932/44/200.
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 181/F din 12 octombrie 2009, Curtea de Apel Galaţi a respins, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de petentul B.C. împotriva sentinţei penale nr. 14/F din 28 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Galaţi.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că prin sentinţa penală nr. 14/F/2009 a aceleiaşi Curţi de apel, sentinţă rămasă definitivă în baza art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., s-a respins ca nefondată plângerea formulată de acelaşi petent împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale nr. 217/P/2008 din 27 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
În prezenta cauză, petentul a formulat contestaţie la executare a sentinţei nr. 14/F/2009, urmând ca intimaţii să prezinte în original acte de proprietate asupra unui imobil ce face obiectul unui litigiu în care petentul este parte.
Instanţa a motivat că potrivit art. 461 C. proc. pen. contestaţia la executare este o cale de atac extraordinară îndreptată împotriva executării hotărârii penale.
Or, reglementarea de la art. 2781 C. proc. pen. referitor la plângerile împotriva rezoluţiei procurorului, de netrimitere în judecată nu se finalizează cu o soluţie susceptibilă de a fi supusă prevederilor de executare, prin urmare, în astfel de cauze, contestaţia la executare este inadmisibilă.
Împotriva sentinţei nr. 181/F din 12 octombrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi a formulat recurs petentul care cere casarea hotărârii şi admiterea contestaţiei aşa cum a fost formulată.
Recursul nu este fondat.
Contestaţia la executare nu mai este o cale extraordinară de atac (începând cu Codul de Procedură penală din 1968) ci un mijloc procesual cu caracter jurisdicţional menit să asigure punerea în executare a hotărârii penale conform legii prin aplicarea dispoziţiilor legale ce se referă la executare.
Fiind o dispoziţie de procedură penală este strict reglementată de lege pentru cazurile limitative prevăzute în art. 461 C. proc. pen.
Motivul de contestaţie la executare invocat de contestator nu se regăseşte printre cazurile de contestaţie la executare prevăzute de art. 461 C. proc. pen.
Or, pentru a fi admisibil un demers judiciar trebuie în primul rând să fie prevăzut de legi.
Aşa fiind, pentru acest motiv hotărârea atacată este legală.
Văzând şi prevederile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Curtea va respinge recursul şi-l va obliga pe recurent la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul B.C. împotriva sentinţei penale nr. 181 F din 12 octombrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurentul contestator la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 927/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1150/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
