ICCJ. Decizia nr. 4646/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4646/2010
Dosar nr.10573/1/2010
Şedinţa publică din 29 decembrie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele.
Prin încheierea din 13 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 14472.01/303/2010, s-a constatat legalitatea şi temeinicia stării de arest a inculpaţilor I.A., G.F. şi S.S.
Pentru a dispune astfel, instanţa investită cu soluţionarea recursurilor declarate de inculpaţii I.A., G.F. şi S.S. împotriva deciziei penale nr. 647/A din data de 13 octombrie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia l-a penală, a constatat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaţilor I.A., G.F. şi S.S. subzistă şi în prezent şi impun în continuare menţinerea măsurii arestării preventive a inculpaţilor.
Împotriva acestei încheieri, în termenul legal, au declarat recurs inculpaţii I.A. şi S.S.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit art. 3851 alin. (1) C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs hotărârile judecătoreşti, sentinţe sau decizii, după caz, nedefinitive.
Pe de altă parte, cu referire la încheierile pronunţate în cursul judecăţii, art. 3851 alin. (2) C. proc. pen. reglementează posibilitatea atacării acestora cu recurs numai odată cu sentinţa sau Decizia recurată, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs.
Cum dispoziţiile art. 141 C. proc. pen., reglementează posibilitatea atacării, separate, cu recurs numai a încheierilor date în primă instanţă şi în apel, privitoare la luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea de drept a unei măsuri preventive şi menţinerea măsurii arestării preventive, iar în cauză încheierea atacată s-a pronunţat în recurs, nu este incidenţă excepţia prevăzută de art. 3851 alin. (2) C. proc. pen.
Astfel, conform dispoziţiilor legale menţionate, încheierea atacată de inculpaţii I.A. şi S.S., pronunţată în cursul judecăţii, în recurs, nu este supusă căii de atac a recursului şi nu face parte dintre hotărârile care pot fi atacate cu recurs separat, fiind definitivă.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de inculpaţii I.A. şi S.S. împotriva încheierii din 13 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 14472.01/303/2010.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de inculpaţii I.A. şi S.S. împotriva încheierii din 13 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 14472.01/303/2010.
Obligă pe recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4564/2010. Penal. înlocuirea măsurii... | ICCJ. Decizia nr. 1512/2010. Penal → |
|---|
