ICCJ. Decizia nr. 1386/2010. Penal. Strămutare (art. 55 şi următoarele C.p.p.). Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1386/2010
Dosar nr. 4193/1/2010
Şedinţa publică din 8 septembrie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prin încheierea nr. 823 din 12 mai 2010 pronunţată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, - în Dosarul nr. 2425/1/2010, s-a respins, ca nefondată, cererea formulată de petenta G.A. pentru strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 1402/36/2009, al Curţii de Apel Constanţa, fiind obligată petiţionara la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
2. Împotriva acestei încheierii, în temeiul art. 386 C. proc. pen., petenta G.A. a formulat contestaţie în anulare la data de 12 mai 2010, solicitând desfiinţarea încheierii abuzive şi trimiterea spre rejudecarea fondului la prima instanţă.
Examinând contestaţia în anulare în raport cu lucrările şi materialul din dosarul cauzei, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 386 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedeşte că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre această împiedicare;
c) când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. f)-i)1, cu privire la care existau probe în dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă;
e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (1)1 ori art. 38516 alin. (1).
În speţă, examinând cererea şi actele Dosarului nr. 2425/1/2010 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, Curtea constată nu sunt întrunite condiţiile susmenţionate, întrucât cererea de strămutare ce făcea obiectul Dosarului nr. 2425/1/2010 a fost soluţionată nu de către o instanţă de recurs, ci de Secţia penală a I.C.C.J., în primă şi ultimă instanţă, conform dispoziţiilor art. 29 pct. 5 lit. c) C. proc. pen.
Ca atare, Înalta Curte constată că cererea de contestaţia în anulare este formulată împotriva unei încheieri dată în primă instanţă şi ultimă instanţă - aspect specific competenţei funcţionale a instanţei supreme -, iar nu împotriva unei hotărâri pronunţată ca instanţă de recurs, astfel că văzând şi dispoziţiile art. 391 din acelaşi cod, va respinge contestaţia în anulare şi o va obliga pe contestatoare la plata cheltuielilor judiciare către stat, în conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea petiţionară G.A. împotriva încheierii nr. 823 din 12 mai 2010 pronunţată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, - în Dosarul nr. 2425/1/2010.
Obligă contestatoarea petiţionară la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 08 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1419/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 1415/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
