ICCJ. Decizia nr. 1504/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1504/2010
Dosar nr. 5961/1/2010
Şedinţa publică din 8 octombrie 2010
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 5 iulie 2010, petiţionarul C.A., domiciliat în mun. Cluj-Napoca, str. Paris, a adresat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu plângere împotriva rezoluţiei nr. 4567/2477/VIII/1/2010 din 11 iunie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, susţinând că soluţia dispusă nu se întemeiază pe probe, pe o cercetare penală efectivă care să demonstreze vinovăţia persoanelor reclamate.
Din oficiu, Înalta Curte a dispus ataşarea lucrării nr. 4567/2477/VIII/1/2010, precum şi a dosarului care a stat la baza acestei soluţii, constatând următoarele:
La data de 1 februarie 2010, petiţionarul C.A. a formulat o plângere împotriva magistratului P.D.V. (judecător la Judecătoria Cluj), prim-ministrului B.E. şi a lui I.V. şi I.F., susţinând, în mod generic, că aceştia se fac vinovaţi de săvârşirea de infracţiuni, printre care şi falsuri.
Prin rezoluţia nr. 1049/695/VIII/1/2010 din 16 martie 2010 a Secţiei de urmărire penală şi criminalistică s-a dispus respingerea plângerii petentului şi închiderea lucrării, întrucât „nu întruneşte disp. art. 222 C. proc. pen., nu descrie o faptă de natură penală, referitoare la o vătămare cauzată petentului prin săvârşirea vreunei infracţiuni şi nici nu cuprinde mijloacele de probă în acest sens”.
Plângerea petentului formulată împotriva soluţiei sus-menţionate a fost respinsă, ca neîntemeiată, în temeiul art. 278 alin. (1) C. proc. pen., de către procurorul şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin rezoluţia nr. 6348/1629/VIII/1/2010 din 14 aprilie 2010.
O nouă plângere a petiţionarului având ca obiect modul de soluţionare a lucrării nr. 6348/1629/VIII/1/2010 a fost examinată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi respinsă ca inadmisibilă prin rezoluţia nr. 4567/2477/VIII/1/2010 din 11 iunie 2010.
În considerentele acesteia s-a arătat că, potrivit dispoziţiilor art. 278 alin. (1) C. proc. pen., plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta se rezolvă de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel ori de procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că „în cazul când măsurile şi actele sunt ale prim-procurorului ori ale procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel sau ale procurorului şef de secţie al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori au fost luate sau efectuate pe baza dispoziţiilor date de către aceştia, plângerea se rezolvă de procurorul ierarhic superior”.
Din punct de vedere al autonomiei decizionale, procurorul ierarhic superior soluţionează definitiv plângerile contra actelor şi măsurilor dispuse de procurorul de caz.
Actul procurorului ierarhic superior este un act de control ce nu mai poate fi contestat, întrucât dispoziţiile procesual penale nu reglementează această posibilitate.
Împotriva acestei din urmă rezoluţii, petiţionarul a formulat plângere la instanţa de judecată, plângere ce este examinată, potrivit disp. art. 2781 C. proc. pen., în prezenta cauză.
Înalta Curte constată că plângerea petiţionarului este inadmisibilă.
Procedura instituită de legiuitor prin adoptarea instituţiei plângerii împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată date de procuror este restrictivă; textul de lege al articolului 2781 C. proc. pen. prevede expres şi limitativ felul soluţiilor date de procuror care sunt supuse controlului instanţei.
Judecătorul poate verifica şi dispune, în conformitate cu disp. art. 2781 şi urm. C. proc. pen. numai asupra rezoluţiilor ori, după caz, ordonanţelor procurorului de neîncepere a urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală, încetare a urmăririi penale şi clasare. Rezultă, deci, că obiectul acestei examinări îl pot constitui doar soluţiile care se referă la disp. art. 228, 242, 249, 262 C. proc. pen. şi, care se dispun în urma efectuării unor cercetări penale, fiind înregistrate şi rezolvate ca atare de către procuror.
Or, în cauză, rezoluţia atacată nr. 4567/2477/VIII/1/2010 din 11 iunie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu face parte dintre soluţiile supuse controlului judecătoresc, neavând caracterul vreuneia dintre acele soluţii la care se referă legea.
În aceste condiţii, investirea Înaltei Curţi cu soluţionarea unei plângeri având un astfel de obiect nu este prevăzută şi permisă de lege, fiind inadmisibilă recurgerea la o atare cale de atac în justiţie.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă plângerea petiţionarului, dispunând obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Văzând dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. a) rap. la art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiţionarul C.A..
Obligă petiţionarul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1513/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1486/2010. Penal. Abuz în serviciu contra... → |
|---|
