ICCJ. Decizia nr. 1671/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1671/2010
Dosar nr. 7079 /1/2010
Şedinţa publică din 3 noiembrie 2010
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prin ordonanţa nr. 119/II/2/2010 din 7 aprilie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, s-a dispus admiterea plângerii petentului I.R. sub aspectul netemeiniciei soluţiei de neîncepere a urmăririi penale, întrucât procurorul de caz nu s-a pronunţat cu privire la toate infracţiunile pentru care petentul a solicitat efectuarea de cercetări penale.
S-a respins cererea petentului I.R. de trecerea dosarului la Parchetul de lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca fiind inadmisibilă.
S-a infirmat soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispuse faţă de notarii publici G.D. şi S.M., ca fiind neîntemeiată.
S-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitoarele G.D. şi S.M. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen., întrucât fapta nu a fost săvârşită în materialitatea ei; faţă de făptuitoarele G.D. şi S.M., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (2) C. pen., atât în calitate de autoare fiecare pentru activitatea sa, cât şi în calitate de coautoare în susţinerea argumentelor invocate de petent, conform cărora între făptuitore ar fi existat o înţelegere întrucât faptele nu au fost săvârşite în materialitatea lor; faţă de făptuitoarele G.D. şi S.M. pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen., fapta fiind săvârşită fără vinovăţie, ca urmare a erorii de fapt în care s-au aflat făptuitoarele cu privire la calitatea moştenitoarei; faţă de făptuitoarele G.D. şi S.M. şi făptuitoarea I.G. pentru săvârşirea infracţiunii de abuz de încredere, prev. de art. 213 alin. (1) C. pen., întrucât fapta nu a fost săvârşită în materialitatea ei.
S-a infirmat dispoziţia de disjungere a cauzei ca fiind neîntemeiată, dispunându-se totodată disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor penale faţă de făptuitoarea I.G., pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., fals în declaraţii, prev. de art. 292 din Codul penai, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., fals intelectual sub forma participaţiei improprii, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen., în referire la art. 289 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi faţă de angajaţii Primăriei comunei Istria şi ai Oficiului de cadastru de Publicitate Imobiliară Constanţa, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen.
S-a mai dispus declinarea competenţei de efectuarea urmăririi penale în sensul celor dispuse la punctul 6), în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa.
2. Prin rezoluţia nr. 487572389/II/2/2010 din 16 iunie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a respins plângerea formulată împotriva ordonanţei menţionate la pct. 1.
3. La data de 21 iulie 2010, în baza art. 2781 C. proc. pen., petentul I.R. a formulat plângere împotriva soluţiei procurorului, plângere ce a fost adresată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Verificându-şi, din oficiu, competenţa de soluţionare a plângerii în raport cu calitatea intimaţilor şi natura infracţiunilor pentru care aceştia au fost cercetaţi, Înalta Curte constată că intimaţii au calitatea de notari publici şi au fost cercetaţi pentru infracţiunile de: abuz în serviciu, prev. de art. 246 C. pen.; complicitate la înşelăciune, prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (2) C. pen.; fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen. şi abuz de încredere, prev. de art. 213 alin. (1) C. pen.
Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 29 Cod alin. (1) lit. a)-g) C. proc. pen., Înalta Curte judecă în primă instanţă infracţiunile săvârşite de senatori, deputaţi şi europarlamentari, de membrii Guvernului, de judecătorii Curţii Constituţionale, de membrii Consiliului Superior al Magistraturii, de judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi de procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; de mareşali, amirali, generali şi chestori, precum şi alte cauze date prin lege în competenţa sa.
Pe de altă parte, infracţiunile săvârşite de notarii publici sunt judecate în primă instanţă de curtea de apel, potrivit dispoziţiilor art. 281 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.
Ca atare, din corelarea dispoziţiile legale menţionate, Înalta Curte constată că nu este competentă să soluţioneze prezenta plângere în fond, astfel că văzând şi prevederile art. 42 procedură penală, va trimite cauza la instanţa competentă, Curtea de Apel Constanţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Trimite plângerea formulată de petiţionarul I.R. împotriva ordonanţei nr. 119/II/2/2010 din 07 aprilie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, la Curtea de Apel Constanţa spre competentă soluţionare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 03 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1667/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1849/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
