ICCJ. Decizia nr. 1849/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 1849/2010
Dosar nr. 4687/306/2010
Şedinţa publică din 18 noiembrie 2010
Asupra plângerilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 360 din 2 iunie 2010, pronunţată de Judecătoria Sibiu în Dosarul nr. 4687/306/2010, s-a admis excepţia de necompetenţă după calitatea persoanei, a Judecătoriei Sibiu.
În baza art. 42 C. proc. pen. raportat la art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. şi cu aplicarea art. 29 pct. 1 lit. f) C. proc. pen., s-a declinat competenţa de soluţionare a plângerii formulate de către petiţionarii T.D., cu domiciliul în satul Bungard , judeţul Sibiu, T.G., cu domiciliul în satul Bungard, judeţul Sibiu şi T.I., cu domiciliul în Sibiu, str. Gorjului, judeţul Sibiu, împotriva ordonanţei procurorului din data de 04 februarie 2010 emisă în Dosarul nr. 183/P/2009 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba Iulia, în favoarea înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
În motivarea sentinţei, Judecătoria a reţinut că, prin plângerea înregistrată la data de 12 aprilie 2010, petiţionarii T.D., T.G. şi T.I. au solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună infirmarea ordonanţei procurorului din 04 februarie 2010 emisă în Dosarul nr. 183/P/2009 al D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba Iulia.
La termenul de judecată din data de 2 iunie 2010, instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia de necompetenţă după calitatea persoanei a Judecătoriei Sibiu şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a concluziona în sensul celor de mai sus, Judecătoria a pornit de la constatarea faptului că unul dintre intimaţi (B.E.) are calitatea de judecător cu grad de curte de apel, în cadrul Tribunalului Sibiu.
Având în vedere dispoziţiile art. 29 pct. 1 lit. f) C. proc. pen. şi ale art. 2781 alin. (1) din acelaşi cod care reglementează competenţa în primă instanţă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi, respectiv, stabilesc instanţa competentă să soluţioneze plângerea împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată adoptate de procuror, judecătoria a dispus declinarea competenţei de soluţionare a plângerii formulate de petiţionarii T.D., T.G. şi T.I., în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Din actele şi lucrările de la dosar rezultă că la data de 30 martie 2010, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - a fost înregistrată plângerea formulată de petiţionarii T.D., T.G. şi T.I. în conformitate cu art. 2781 C. proc. pen. împotriva rezoluţiei nr. 208/II-2/2010 din 3 martie 2010 a D.N.A., prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorii A.I., B.E. şi N.M.C. pentru infracţiunile prevăzute şi pedepsite de art. 132 din Legea nr. 78/2000, art. 246 şi art. 289 C. pen.
Având în vedere dispoziţiile art. 2781 alin. (13) C. proc. pen., plângerile petiţionarilor au fost trimise de către parchet spre competentă soluţionare Judecătoriei Sibiu, instanţă care s-a declarat necompetentă şi a înaintat cauza spre soluţionare Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, conform celor dispuse prin sentinţa penală nr. 360 din 2 iunie 2010 mai sus amintită.
În motivarea plângerilor, petiţionarii au susţinut, în esenţă că soluţia de netrimitere în judecată se bazează pe o analiză superficială, fără o studiere amănunţită a probelor administrate în cauză şi care dovedesc că intimaţii se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor reclamate.
Examinând actele şi lucrările de la dosar, Înalta Curte reţine că prin ordonanţa nr. 183/P/2009 din 4 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba Iulia, s-a dispus în conformitate cu dispoziţiile art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. b), art. 38, art. 42 raportat la art. 45, art. 25, art. 30 C. proc. pen. şi art. 13 C. pen.; neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorii A.I., B.E. şi N.C.M., pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen., disjungerea cauzei şi declinarea competenţei soluţionării acesteia în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu pentru continuarea cercetărilor faţă de făptuitorul Tatu Ioan şi ceilalţi membri ai Comisiei locale de aplicare a Legii fondului funciar Şelimbăr sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 246 şi de art. 290 C. pen., precum şi faţă de reprezentanţii legali ai SC H. u. srl Sibiu, sub aspectul comiterii infracţiunii de tulburare de posesie, prevăzută şi pedepsită de art. 220 C. pen.
În motivarea ordonanţei, procurorul de caz a reţinut că urmare plângerilor formulate de petiţionarii T.G., T.D. şi T.I., în cauză s-au efectuat acte premergătoare începerii urmăririi penale sub aspectul infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută şi pedepsită de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen., întrucât potrivit susţinerii petiţionarilor, A.I., în calitate de director la O.C.P.I. Sibiu, B.E., judecător la Judecătoria Sibiu, delegat la Cartea Funciară şi N.C.M., notar public, ar fi efectuat înscrieri nereale în Cartea funciară Bungard, comuna Şelimbăr, judeţul Sibiu, de natură să prejudicieze interesele patrimoniale ale acestora.
Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că persoanele vătămate T.D., T.I. şi T.G., deţin în proprietate comună pe cote părţi, suprafaţa de 2900 mp, înscrisă în C.F. Bungard, comuna Șelimbăr, judeţul Sibiu, cu nr. topo 1048/3, parcelă pe care SC H. u. srl Sibiu a ocupat-o în întregime şi a efectuat edificii pe aceasta, deşi proprietarii nu au înstrăinat niciodată terenul în cauză.
La data de 3 iunie 1996, Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Sibiu a emis Titlul de proprietate prin care a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 3 ha şi 4.197 m.p. în favoarea numitului T.T., din care cu suprafaţa de 14.000 m.p. acesta a fost pus în posesie în locul numit „L.D.” sau „Î.D.”, deşi în registrul agricol din anul 1962, figura ca având în proprietate în punctul respectiv doar suprafaţa de 2.900 mp.
Urmare dezbaterii succesiunii după defunctul T.T., potrivit certificatului de moştenitor din 1 iulie 1996, soţia supravieţuitoare T.E. a moştenit, inclusiv terenurile înscrise în titlul de proprietate nr. x/1996.
La solicitarea numitului R.M., expertul autorizat V.A. a întocmit o lucrare de specialitate prin care, după efectuarea operaţiunilor de comasare şi dezmembrare a stabilit că terenul înscris în C.F. Bungard cu nr. topo 658/1 arabil de 14.000 m.p. este identic cu terenul înscris în Titlul de proprietate nr. x/1996 având nr. topo cadastral 1048/3/1.
După dezbaterea succesiunii, soţia defunctului T.T. a încheiat contractul de donaţie autentificat la Biroul Notarului Public - N.C.M. sub nr. 1333 din 5 iulie 1996, prin care a donat numitului R.M. dreptul de nudă proprietate, iar numitului S.W., uzufructul viager asupra terenului dobândit de către donatoare cu titlu de moştenire în baza certificatului de moştenitor nr. x/1996, având următoarele indicative: teren arabil, tarla 60, parcela 1048/3/1 în suprafaţă de 1 ha şi 4000 m.p.
În baza cererii numitului R.M., a titlului de proprietate nr. x/1996, a contractului de donaţie autentificat de N.C.M. nr. 1333/1996 şi a schiţelor aferente, B.E., judecător delegat la Judecătoria Sibiu, Cartea funciară, prin Încheierea de intabulare din 13 decembrie 1996 a dispus printre altele: dezmembrarea imobilului înscris în C.F. Bungard cu nr. topo 658, în două corpuri funciare distincte, respectiv, primul cu nr. topo nou 658/1 arabil, de 14.000 mp şi al doilea cu nr. topo nou 658/2 arabil, de 2607 mp; intabularea dreptului de proprietate asupra imobilului înscris în C.F. Bungard cu nr. topo 658/1 arabil în suprafaţă de 14.000 mp cu transcriere în C.F. Bungard în favoarea numitului Tatu Traian; intabularea dreptului de proprietate asupra întregului imobil înscris în C.F. Bungard cu nr. topo 658/1 arabil de 1400 mp, în favoarea numitului R.M. şi intabularea dreptului de uzufruct viager asupra întregului imobil înscris în C.F. Bungard cu nr. topo 658/1, în favoarea numitului S.W.
Ulterior, prin contractul de donaţie autentificat la Biroul aceluiaşi notar public, N.C.M. sub nr. 391 din 12 martie 1997, R.M. şi S.W. au transmis SC H. u. srl Sibiu, terenul arabil în suprafaţă de 14.000 mp, situat administrativ pe raza comunei Şelimbăr, sat Bungard, înscris în C.F. Bungard, cu nr. topo 658/1.
Audiat fiind, A.I., director O.C.P.I. Sibiu în perioada aprilie 2005 - iulie 2009, a declarat că au existat probleme în procesul de punere în posesie a titularilor dreptului de proprietate asupra terenurilor situate în satul Bungard, comuna Şelimbăr, judeţul Sibiu, în sensul că s-au regăsit situaţii în care au fost eliberate câte două titluri de proprietate pentru aceeaşi suprafaţă de teren. De asemenea, făptuitorul A.I. a menţionat că în virtutea funcţiei deţinute are cunoştinţă despre împrejurarea că parcelele părţilor vătămate T.D., T.I. şi T.G. au fost ocupate, în tot sau în parte de către SC H. u. srl Sibiu, însă cu certitudine nu a fost implicat în emiterea vreunui titlu de proprietate pentru suprafeţele de teren în cauză.
Tot astfel, din adresele O.C.P.I. Sibiu, comunicate persoanei vătămate T.D. a rezultat că parcelele de teren deţinute în proprietate şi în coproprietate de către acesta, T.I. şi T.G., se suprapun în evidenţele cadastrale cu parcelele rezultate în urma operaţiunilor de comasare şi dezmembrare din lucrarea topografică de specialitate întocmită de către V.A., şi care a stat la baza, atât a actelor notariale încheiate şi autentificate de către notarul public N.C.M., cât şi a încheierii de intabulare întocmită de către judecătoarea B.E.
Întrucât prin raportul de expertiză tehnică topografică întocmit de expertul tehnic judiciar B.P. s-a constatat că titlul de proprietate din 3 iunie 1996 care cuprinde parcela cadastrală nr. 1048/3/1 - arabil, a fost emis cu încălcarea dispoziţiilor legale în domeniu, s-a dispus disjungerea cauzei şi trimiterea acesteia la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu pentru continuarea cercetărilor faţă de Tatu Ioan, fost preşedinte al Comisiei locale de aplicare a Legii fondului Funciar Şelimbăr şi faţă de ceilalţi membri ai comisiei sub aspectul comiterii infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 246 şi de art. 290 C. pen., iar faţă de reprezentanţii legali ai SC H. u. srl Sibiu, sub aspectul comiterii infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 220 C. pen.
În ce priveşte infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută şi pedepsită de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen., faptă penală pentru săvârşirea căreia au fost cercetaţi făptuitorii A.I., B.E. şi N.C.M., procurorul din cadrul D.N.A. a făcut aplicarea prevederilor art. 10 lit. b) C. proc. pen., motivat de împrejurarea că infracţiunea menţionată a fost comisă înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 78/2000, că prejudiciul reclamat de persoanele vătămate şi cel estimat, este sub 200.000 euro şi că nu sunt aplicabile prevederile art. 41 alin. (2) C. pen. referitoare la infracţiunea continuată.
Prin rezoluţia nr. 208/II-2/2010 din 3 martie 2010, procurorul şef al Secţiei de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie din D.N.A., în conformitate cu dispoziţiile art. 275-278 C. proc. pen. şi art. 222 din O.U.G. nr. 43/2002, a dispus respingerea, ca neîntemeiată a plângerii formulate de petiţionarii T.I., T.G. şi T.D. împotriva ordonanţei emisă la data de 4 februarie 2010 în Dosarul nr. 183/P/2009 al Serviciului Teritorial Alba Iulia din cadrul D.N.A.
Înalta Curte, verificând ordonanţa din data de 4 februarie 2010 dată în Dosarul nr. 183/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba Iulia -, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., constată că este legală şi temeinică, iar plângerile formulate de petiţionarii T.G., T.D. şi T.I. în procedura reglementată de art. 2781 C. proc. pen. sunt nefondate.
Procurorul de caz, analizând actele premergătoare efectuate în cauză, a stabilit o situaţie de fapt completă, concluzionând în mod corect în raport de data comiterii faptei, şi anume, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 78/2000, şi de valoarea prejudiciului reclamat şi a celui estimat, că în cauză sunt incidente prevederile art. 10 lit. b) C. proc. pen., iar soluţia ce se impune a fi adoptată este aceea de a nu se începe urmărirea penală pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen. pentru care au fost cercetaţi făptuitorii A.I., B.E. şi N.C.M.
Pentru infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută şi pedepsită de art. 246 C. pen. şi, respectiv, de uz de fals, prevăzută şi pedepsită de art. 290 C. pen., posibil a fi fost comise de către fostul preşedinte al Comisiei locale de aplicare a Legii fondului funciar Şelimbăr şi de ceilalţi membri ai comisiei cu ocazia emiterii titlului de proprietate din 3 iunie 1996 în favoarea numitei T.M., cum de altfel şi pentru infracţiunea de tulburare de posesie prevăzută şi pedepsită de art. 220 C. pen., posibil a fi fost comisă de către reprezentanţii legali ai SC H. u. srl Sibiu, procurorul de caz a dispus declinarea competenţei soluţionării dosarului în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, organul competent să continue cercetările, atât din punct de vedere material, cât şi din punct de vedere al competenţei după calitatea persoanei.
Nu poate fi primită susţinerea petiţionarilor în sensul că soluţia pronunţată de procuror se bazează pe o analiză superficială a probelor deoarece, în privinţa infracţiunii de corupţie reclamate, aşa cum s-a arătat în cele ce preced, dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 78 intrată în vigoare în anul 2000 nu sunt aplicabile; posibila infracţiune de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor incriminată în dispoziţiile acestei legi speciale, pentru care au fost efectuate cercetări faţă de A.I., B.E. şi N.C.M. a fost săvârşită în anul 1996, deci anterior intrării în vigoare a actului normativ menţionat.
Referitor la celelalte infracţiuni cu privire la care procurorul de caz a reţinut că există indicii de săvârşire a lor, urmează să se pronunţe procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, iar în cazul în care petiţionarii sunt nemulţumiţi de soluţia ce se va pronunţa în cauză, vor putea uza de prevederile art. 278, respectiv, de cele ale art. 2781 C. proc. pen.
În consecinţă, reţinând că dispoziţia privind soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de făptuitorii A.I., B.E. şi N.C.M. pentru comiterea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 C. pen., cuprinsă în ordonanţa nr. 183/P/2009 din 4 februarie 2010 a Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Alba Iulia, menţinută prin rezoluţia nr. 208/II-2/2010 din 3 martie 2010 a procurorului şef al Secţiei de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie din D.N.A. este legală şi temeinică, plângerile petiţionarilor formulate împotriva ordonanţei susmenţionate se privesc ca nefondate şi se vor respinge ca atare în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen.
Potrivit art. 192 alin. (2) şi (4) şi art. 193 alin. (4) C. proc. pen., petiţionarii T.G., T.D. şi T.I., vor fi obligaţi, la plata sumelor de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, respectiv, de câte 133 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimaţii A.I. şi N.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondate, plângerile formulate de petiţionarii T.G., T.D. şi T.I. împotriva ordonanţei din 4 februarie 2010 dată în Dosarul nr. 183/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A., Serviciul Teritorial Alba-Iulia, ordonanţă pe care o menţine.
Obligă petiţionarii la plata sumei de câte 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat şi la câte 133 lei cu titlul de cheltuieli de judecată către intimaţii A.I. şi N.C.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1671/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1837/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
