ICCJ. Decizia nr. 289/2010. Penal. Abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art.246 C.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 289/2010
Dosar nr. 195/1/2010
Şedinţa publică din 24 februarie 2010
Asupra plângerii de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin plângerea penală înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 6 ianuarie 2010, sub nr. 195/1/2010, petiţionarul C.A., deţinut în Penitenciarul Jilava, a solicitat tragerea la răspundere penală a numiţilor : I.R. - fost ministru M.A.I., Ş.A. - şef I.P.J. Iaşi, P.G. - şef I.P.J. Iaşi, Serviciul Român de Informaţii şi Serviciul Independent de Informaţii şi Protecţie pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu, complicitate la favorizarea infractorului, delapidare, înşelăciune, încălcarea drepturilor omului şi altele.
Prin susţinerea orală a plângerii, petentul a solicitat tragerea la răspundere penală şi a magistraţilor J.C. şi S.N., precum şi a numiţilor: C.R. - prefect de Iaşi în 2001-2004, G.M. - director general S.R.I., C.P. - director general A.D.S. Bucureşti în 2001-2004.
Înalta Curte, verificând regularitatea actului de sesizare, conform art. 300 alin. (1) C. proc. pen., examinând plângerea scrisă formulată de petiţionarul A.I., precum şi dispoziţiile art. 222 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. (ce vizează modul de sesizare a organelor de urmărire penală) constată următoarele:
Procesul penal se desfăşoară, ca regulă, în două faze: urmărirea penală şi judecata.
În ceea ce priveşte dreptul de a pune în mişcare acţiunea penală şi de a sesiza instanţa, regula este că ele aparţin procurorului.
Pentru anumite infracţiuni, legiuitorul, cu titlu de excepţie, condiţionează punerea în mişcare a acţiunii penale de manifestarea de voinţă a persoanei vătămate, exprimată prin introducerea unei plângeri prealabile la organele judiciare competente a dispune începerea procesului penal.
Investirea organelor judiciare - organe de urmărire penală sau instanţa de judecată - nu se poate face în lipsa unei sesizări legale, care constituie temeiul şi punctul de plecare al desfăşurării procesului penal.
Sesizarea reprezintă actul procesual prin care subiectul îndreptăţit se adresează organului judiciar competent, cu solicitarea desfăşurării activităţilor pe care legea i-l conferă ca atribuţii funcţionale.
Pentru determinarea organelor judiciare competente să efectueze urmărirea penală ori judecata, Codul de procedură penală cuprinde dispoziţii privitoare la competenţa acestora de a efectua acte valabile, cu eficienţă legală în desfăşurarea procesului penal, distingând între competenţa după materie, competenţa după calitatea persoanei, competenţa funcţională şi competenţa teritorială.
Din ansamblul normelor privitoare la competenţă, mai exact din prevederile art. 209 alin. (3) şi (4) C. proc. pen. raportat la art. 29 pct. 1 lit. f) C. proc. pen. rezultă că, în cazul infracţiunilor despre care se susţine că ar fi săvârşite de judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori de procurorii de la parchetul de pe lângă această instanţă, este obligatorie efectuarea urmăririi penale de către parchetul corespunzător instanţei care urmează să judece cauza în primă instanţă, respectiv de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, calitatea acestora atrăgând competenţa procurorului în efectuarea cercetărilor.
Aceeaşi competenţă este atrasă şi de calitatea numitului I.R. (aceea de ministru) conform art. 29 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Ca atare, organul competent să efectueze cercetări în cauză este Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Întrucât plângerea a fost greşit adresată de petiţionarul C.A. direct Înaltei Curţi, competenţa de cercetare în cauză aparţinând parchetului ca organ de urmărire penală, doar acesta având posibilitatea conferită de lege de a investi instanţa, în măsura în care probele administrate converg spre vinovăţia celui cercetat, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 222 alin. (7) C. proc. pen., va trimite plângerea spre competentă soluţionare Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
În baza art. 222 alin. (7) C. proc. pen., trimite plângerea formulată de petiţionarul C.A. la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, spre competentă soluţionare.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 288/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 30/2010. Penal. Abuz în serviciu contra... → |
|---|
