ICCJ. Decizia nr. 575/2010. SECŢIA PENALA. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Sentinţa nr. 575/2010
Dosar nr. 39/1/2010
Şedinţa publică din 6 aprilie 2010
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:
Prin rezoluţia nr. 1068/P/2009 din 3 decembrie 2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, a dispus în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de intimatul P.I.A. - procuror în cadrul Parchetului Curţii de Apel Oradea - pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât fapta nu există.
Pentru a dispune astfel, procurorul pe baza actelor premergătoare efectuate a reţinut următoarele:
Petentul A.F. a formulat plângere împotriva intimatului P.I.A. solicitând cercetarea acestuia sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu, întrucât cu prilejul instrumentării Dosarului nr. 354/P/2008 al Parchetului Curţii de Apel Oradea l-a împiedicat să-şi exercite prerogativele de apărător al clientului său, V.P.
S-a reţinut că nu au rezultat date şi indicii temeinice cu privire la săvârşirea vreunei fapte penale de către procurorul Popovici Ion Adrian, motiv pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de acest magistrat.
Împotriva acestei rezoluţii, petentul a formulat plângere adresată Procurorului şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care, în baza art. 278 C. proc. pen., a respins-o ca neîntemeiată prin rezoluţia 31/225/II/2/2010 din 3 februarie 2010, reţinându-se, în esenţă, că magistratul şi-a îndeplinit în mod corect atribuţiile de serviciu, fără a cauza vreo vătămare a intereselor legale ale petentului sau altei persoane.
Nemulţumit de soluţia procurorului, petentul A.F. s-a adresat cu plângere, în condiţiile art. 2781 C. proc. pen. instanţei competente să judece infracţiunea reclamantă, respectiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Petentul nu a motivat în scris plângerea şi, deşi a fost legal citat, nu s-a prezentat în instanţă pentru a o susţine.
Examinând actele premergătoare efectuate în cauză Înalta Curte constată că soluţia de neurmărire penală dată de parchet faţă de intimat este legală şi temeinică, întrucât nu a rezultat nici un element care să conducă la concluzia că măsurile procesuale din Dosar nr. 354/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, au fost dispuse, prin încălcarea legii, în detrimentul petentului sau al persoanei căreia acesta îi acorda asistenţă juridică.
Împrejurarea că petentul este nemulţumit de măsurile dispuse în cauza instrumentată de intimat nu poate conduce la concluzia existenţei infracţiunii reclamate, în condiţiile în care persoanele care îndeplinesc o activitate de jurisdicţie îşi desfăşoară întreaga activitate în temeiul legii, fiind obligat să-şi îndeplinească atribuţiile care le revin pentru rezolvarea problemelor contencioase sau necontencioase, prin pronunţarea unor soluţii prin care le apreciază legale şi temeinice în raport cu probele administrate, soluţii care pot fi verificate şi, eventual, desfiinţate prin intermediul căilor de atac, căi de atac care nu pot fi îndreptate direct împotriva magistraţilor ci împotriva actelor emise de aceştia.
În cauză, se constată că procurorul P.I.A. şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu în deplină concordanţă cu legea şi nu a emis vreo faptă care să atragă răspunderea penală a acestuia.
În consecinţă, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul A.F. împotriva rezoluţiei procurorului rezoluţie care va fi menţinută.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul A.F. împotriva rezoluţiei nr. 1068/P/2009 din 3 decembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, pe care o menţine.
Obligă petiţionarul să plătească suma de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 6 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 564/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 591/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
