ICCJ. Decizia nr. 510/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 510/2010
Dosar nr. 5511/1/2009
Şedinţa publică din 26 martie 2010
Asupra plângerii de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 19 noiembrie 2008 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi plângerea formulată de Ţ.V. faţă de magistratul S.G., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de represiune nedreaptă, cu ocazia soluţionării Dosarului nr. 58/D/P/2007 al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Vrancea. Având în vedere calitatea persoanei reclamate, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a dispus declinarea în favoarea Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, unde a fost înregistrat sub nr. 1508/P/2008.
O plângere similară ca formă şi conţinut a fost depusă de petent şi la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Galaţi, care prin adresa nr. 45/D/VIII/1/2008 a fost trimisă spre competentă soluţionare Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţiei de urmărire penală şi criminalistică, unde s-a înregistrat sub acelaşi număr.
Efectuându-se verificări în cauză, s-a constatat că prin rechizitoriul nr. 58/D/P/2007, din 18 decembrie 2008, al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Vrancea s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului Ţ. V. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi art. 215 alin. (1), (2), (3), (4), (5) C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen. Prin acelaşi rechizitoriu au fost trimişi în judecată şi alţi doi inculpaţi.
În fapt, s-a reţinut în sarcina acestora că în perioada august 2007 - iulie 2008, inculpatul Ţ.V. împreună cu inculpaţii G.C.C. şi Y.Y., au constituit un grup infracţional organizat în scopul săvârşirii de infracţiuni grave şi în baza unei hotărâri infracţionale unice, în mod repetat au indus în eroare reprezentanţii mai multor societăţi comerciale cu prilejul încheierii şi executării unor contracte pricinuind o pagubă de 1.648.941,27 lei.
Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Vrancea sub nr. 4685/91/2008.
Fiind nemulţumit de modul în care s-a desfăşurat ancheta, Ţ. V. a sesizat mai multe aspecte referitoare la activitatea desfăşurată de procurorul S.G., în Dosarul nr. 58/D/P/2007 al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Vrancea şi anume:
- faptul că la data de 03 iulie 2008, în intervalul 605 - 1100, la domiciliul său a fost efectuată o percheziţie, deşi urmărirea penală nu era începută în cauză; din dispoziţia aceluiaşi procuror a fost efectuată, la aceeaşi dată o percheziţie şi la un imobil aparţinând SC T.T. SRL Tulnici, în condiţiile în care autorizaţia de percheziţie era emisă pentru SC L.C. SRL;
- faptul că magistratul respectiv a dispus reţinerea sa fără sa existe probe care să-i dovedească vinovăţia, iar în cuprinsul propunerii de arestare preventivă a prezentat evaziv şi în termeni generali faptele pentru care era cercetat;
- faptul că din dispoziţia aceluiaşi magistrat s-a aplicat în mod nelegal sechestru asigurător pe mai multe bunuri aparţinând SC L.C. SRL Focşani, împiedicând societatea să-şi continue activitatea şi creând premisele stării de insolvenţă.
Prin rezoluţia nr. 1508/P/2008 din 7 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, s-a dispus, în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de S.G. - procuror şef birou la D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vrancea, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 246 şi art. 268 C. pen., apreciindu-se că nu există indicii pentru săvârşirea infracţiunilor reclamate de petiţionar.
La plângerea petiţionarului Ţ.V., în conformitate cu art. 278 alin. (1) C. proc. pen., rezoluţia a fost verificată de procurorul ierarhic superior, care a menţinut-o ca legală şi temeinică. Astfel, prin rezoluţia nr. 4821/2369/II/2/2009 din 18 mai 2009 a procurorului şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a dispus respingerea plângerii.
Împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale, în termen legal, în conformitate cu disp. art. 2781 C. proc. pen., a formulat plângere petiţionarul Ţ.V., reiterând susţinerile din plângerea penală iniţială şi solicitând tragerea la răspundere penală a intimatului pentru infracţiunile reclamate.
Plângerea este neîntemeiată.
Înalta Curte, analizând rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procurorul de caz, apreciază că aceasta este legală şi temeinică, întrucât infracţiunile reclamate de petiţionar nu există.
Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că susţinerile petiţionarului nu sunt fondate.
1. Astfel petiţionarul a afirmat că din dispoziţia intimatului, procuror de caz în Dosarul nr. 58/P/2007 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Vrancea, s-a efectuat la domiciliul său, în data de 3 iulie 2008, în intervalul 605-1100 o percheziţie, deşi urmărirea penală nu era începută în cauză.
Din actele dosarului a rezultat că, deşi, faţă de petiţionar s-a dispus începerea urmăririi penale la data de 3 iulie 2008, ora 1320, în momentul solicitării şi, respectiv, a emiterii autorizaţiei de percheziţie, urmărirea penală era începută in rem, încă din data de 4 decembrie 2007.
2. Susţinerea că nu a existat autorizaţia de percheziţie pentru un imobil aparţinând SC T.T. SRL Tulnici, de asemenea, s-a dovedit nefondată, existând la dosar o încheiere de îndreptare a erorii materiale dispusă de instanţă la data de 3 iulie 2008, în baza căruia s-a emis o nouă autorizaţie de percheziţie valabilă, în care a fost inclus şi „punctul de lucru - Pensiunea Tulnici, discotecă, bar”, aparţinând SC T.T. SRL Tulnici.
3.Petiţionarul a mai reclamat că procurorul intimat a dispus reţinerea sa fără să existe probe, iar cuprinsul propunerii de arestare preventivă a fost evaziv.
Nu s-a probat că procurorul ar fi comis vreun abuz în îndeplinirea sarcinilor de serviciu, în legătură cu instrumentarea dosarului în care intimatul era cercetat ci, dimpotrivă, din datele dosarului rezultă că propunerea de arestare preventivă a fost admisă de instanţă, măsură ce a fost prelungită pe tot parcursul urmăririi penale, inculpaţii fiind trimişi în judecată în stare de arest preventiv.
4. Petiţionarul a mai reclamat că din dispoziţia aceluiaşi procuror s-a aplicat în mod nelegal sechestru asigurator pe mai multe bunuri, aparţinând SC L.C. SRL.
Nici acest act îndeplinit de procuror în cadrul atribuţiilor de serviciu nu poate constitui infracţiune, orice nemulţumire a petiţionarului legată de măsurile dispuse de procuror putând fi valorificată prin căile legale de atac prevăzute de lege şi nu prin plângerile penale formulate împotriva magistratului.
În consecinţă, Înalta Curte apreciază că soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de procurorul S.G. este legală şi temeinică, faptele penale reclamate nu există, astfel că plângerea petiţionarului va fi respinsă, cu menţinerea rezoluţiei atacate, conform art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiţionarul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul T.V. împotriva Rezoluţiei nr. 1508/P/2008 din 7 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Menţine rezoluţia atacată.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 503/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 519/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
