ICCJ. Decizia nr. 1040/2011. Penal

Decizii penale ICCJ 2011

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1040/2011

Dosar nr. 2050/62/2010

Şedinţa publică din 17 martie 2011

Asupra recursului penal de faţă:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 80/Ap din 15 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Braşov, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Braşov împotriva sentinţei penale din 28 iulie 2010 a Tribunalului Braşov, pe care a desfiinţat-o în ce priveşte omisiunea pronunţării asupra măsurilor asiguratorii şi greşita constatare a prevenţiei inculpatului H.I.R. şi rejudecând:

S-a constatat că inculpatul H.I.R. a fost arestat preventiv în perioada 8 februarie 2010-10 mai 2010.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul B.R.O. a sumelor de 50 euro şi respectiv de 450 euro consemnate la C.E.C. cu recipisele, sume ce au făcut obiectul măsurii de siguranţă a sechestrului asigurator.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

S-a dispus ca statul să suporte cheltuielile judiciare.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea, a reţinut că prin sentinţa penală nr. 332/S din 28 iulie 2010 a Tribunalului Braşov s-a dispus:

Condamnarea în baza art. 2 alin. (1) Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c), alin. (2) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen. a inculpatului H.I.R. la două pedepse a câte 2 ani şi 3 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen. pentru comiterea a două infracţiuni de trafic de droguri.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 3 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen.

A fost aplicată pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului H.I.R. pe durata unui termen de încercare de 6 ani.

În temeiul art. 86³ C. pen. inculpatul a fost obligat ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

să se prezinte la serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov, conform programului ce va fi stabilit de aceasta instituţie;

să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, locuinţa sau reşedinţa, şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

să comunice şi să justifice schimbarea locului de munca;

să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În temeiul art. 86³ pct. 3 C. pen. inculpatul a fost obligat ca pe durata termenului de încercare să nu frecventeze localuri şi locuri unde s-ar fi consumat droguri de orice natură.

A pus în vedere inculpatului H.I.R. dispoziţiile art. 86⁴ C. pen.

În temeiul art 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii.

S-a constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv în perioada 09 februarie 2010 la 10 mai 2010.

În baza art. 350 C. proc. pen. a fost revocată măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu dispusă faţă de inculpatul H.I.R. prin încheierea de şedinţă din data de 6 mai 2010.

2. În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul N.A.G. la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen. pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri de risc.

În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. e) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de deţinere de droguri de risc în vederea consumului propriu.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen.

Cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei şi s-a stabilit termen de încercare de 4 ani.

S-a atras atenţia inculpatului N.A.G. asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.

3. În baza art. 29 alin. (1)din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat inculpatul B.R.O. la trei pedepse a câte 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen. pentru săvârşirea a trei infracţiuni de trafic de droguri.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen.

Cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza II, lit. b) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului B.R.O. pe durata unui termen de încercare de 8 ani.

În temeiul art. 86³ C. pen. pe durata termenului de încercare inculpatul B.R.O. a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

să se prezinte la serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov, conform programului ce va fi stabilit de aceasta instituţie;

să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, locuinţa sau reşedinţa, şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

să comunice şi să justifice schimbarea locului de munca;

să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În temeiul art. 86³ pct. 3 C. pen. i-a impus inculpatului B.R.O. ca pe durata termenului de încercare să nu frecventeze localuri şi locuri unde se consumă droguri de orice natură.

Au fost puse în vedere inculpatului dispoziţiile art. 86⁴ C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.

În temeiul art. 17 din Legea nr. 43/2000 s-a dispus confiscarea în folosul statului de la inculpatul N.A.G. a sumei de 360 RON, de la inculpatul B.R.O. a sumei de 100 euro.

În temeiul art. 17,18 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus:

confiscarea de la inculpatul N.A.G. a cantităţii de 3,57 grame rezină de cannabis rămasă din probele puse la dispoziţie după efectuarea analizelor de laborator, substanţa aflată la camera de corpuri delicte a I.G.P.R.- Serviciul cazier Judiciar şi Evidenţă Operativă şi a pipei metalice în care s-a pus în evidenţă T.H.C., obiect aflat la camera de corpuri delicte a I.G.P.R.- Serviciul Cazier Judiciar şi Evidenţă Operativă;

confiscarea de la inculpatul B.R.O. a cantităţii de 84,38 grame rezină de cannabis rămasă din probele puse la dispoziţie după efectuarea analizelor de laborator, substanţa aflată la camera de corpuri delicte a I.G.P.R.- Serviciul Cazier Judiciar şi Evidenţă Operativă;

confiscarea de la inculpatul B.R.O. a cantităţii de 6,66 grame rezină de cannabis rămasă din probele puse la dispoziţie după efectuarea analizelor de laborator, substanţa aflată la camera de corpuri delicte a I.G.PR.- Serviciul Cazier Judiciar şi Evidenţă Operativă.

S-a dispus distrugerea, cu păstrarea de contraprobă a drogurilor confiscate de la inculpaţi.

Inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că:

1. La data de 29 iulie 2008 investigatorul R. a primit de la organele de cercetare penală suma de 360 RON, în vederea cumpărării unei cantităţi de droguri; investigatorul a fost supravegheat, constatându-se că pe durata supravegherii acesta nu a intrat în legătură decât cu inculpatul N.A.G. care i-a vândut cantitatea de 3,77 grame rezină de cannabis. Tranzacţia dintre investigator şi inculpatul N.A.G. s-a desfăşurat în zona Galeriilor Comerciale O. din Braşov.

A doua zi, în 30 iulie 2008 s-a dispus de către organele de cercetare penală expertizarea substanţei vândută de inculpatul N.; potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică numărul din data de 04 august 2008, proba înaintată este constituită din 3,77 grame Rezină de Cannabis, fiind pusă în evidenţă în proba analizată Tetrahidrocannabinol (T.H.C.), substanţă psihotropă biosintetizată de planta Cannabis.

Inculpatul N.A. a declarat în timpul urmăririi penale că referitor la această faptă nu şi-a mai amintit ceea ce s-a întâmplat, însă a recunoscut că a consumat droguri împreună cu inculpatul B.O. şi că a dorit să intre într-un program de consiliere a consumatorilor de droguri. Inculpatul N.A. a afirmat că l-a cunoscut şi pe inculpatul H.I.R. însă, nu a cunoscut preocupările acestuia legate de consumul de droguri.

2. În luna ianuarie 2010 organele judiciare au autorizat ca investigatorul sub acoperire B. să procure droguri pe care le-a oferit spre vânzare inculpatul H.I.R.. Astfel, la data de 21 ianuarie 2010 inculpatul H. a vândut investigatorului sub acoperire cantitatea de aproximativ 7,57 grame rezină de cannabis (haşiş), contra sumei de 100 euro (raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 25 ianuarie 2010).

Cu prilejul întâlnirii celor doi, inculpatul H.I.R. a învederat investigatorului sub acoperire că a avut posibilitatea să procure şi alte cantităţi de droguri, indicându-i un număr de telefon la care poate fi contactat.

În perioada ce a urmat, organele judiciare au interceptat şi înregistrat convorbirile telefonice purtate de la numărul de telefon aparţinând inculpatului H.I.; din cuprinsul convorbirilor telefonice purtate de acesta, instanţa a constatat că inculpatul H.I. a luat legătura telefonic şi s-a întâlnit cu inculpatul B., persoana care i-a procurat drogurile.

Potrivit notelor întocmite de S.J.I.P.I. Braşov, la data de 27 ianuarie 2010 inculpatul H.I. s-a deplasat la locuinţa situată în imobilul din Braşov, unde a domiciliat furnizorul drogurilor, respectiv inculpatul B.R.O.

În cauză s-a dispus interceptarea convorbirilor efectuate de la următoarele posturi telefonice: utilizat de către H.I.R., utilizate de furnizorul drogurilor B.R.O.

Inculpatul B.R. nu s-a prezentat în cursul urmăririi penale şi nici în faza judecaţii pentru a da declaraţii în cauză; s-a constatat din cuprinsul convorbirilor telefonice că inculpatul B.R. a fost persoana care a procurat droguri pentru a fi vândute mai departe de inculpatul H.R.I.; în acest sens convorbirile telefonice din 28 ianuarie 2010, 2 februarie 2010, 7 februarie 2010, 8 februarie 2010, convorbiri telefonice în care inculpatul B. s-a prezentat interlocutorului său.

Înregistrarea convorbirilor telefonice purtate de inculpatul B. cu alte persoane sau cu inculpatul H.I. a relevat faptul că inculpatul B.R. l-a cunoscut şi pe inculpatul N.A. căruia îi spunea „H.

De altfel, conţinutul convorbirilor telefonice purtate de inculpatul B.R. cu o persoană cunoscută sub numele de C. a confirmat declaraţia data de inculpatul N. la urmărire penală, potrivit cu care inculpatul B.R. a consumat droguri şi a oferit astfel de substanţe şi altor persoane: „ (B.) fuma o ţigara cu haşiş şi mai avea pe masă o bucata de haşiş în stare solidă de aproximativ 3 grame. Am fumat şi eu din ţigara şi i-am cerut să-mi dea şi mie o bucată din haşiş (..) mi-a dat o bucată de aproximativ 1,5 grame pe care a pus-o într-o folie de nailon”.

3. Cum la data de 21 ianuarie 2010 inculpatul H.I. a menţionat că mai poate face rost de droguri, la data de 3 februarie 2010, acesta s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire B. căruia i-a spus: „Duminică să ai cântarul şi banii” (duminica fiind data de 7 februarie). La aceeaşi dată inculpatul H.I.R. trimite un mesaj sms investigatorului sub acoperire B. căruia îi comunică: „numai duminik k ce e acum nu e bun şi nu o sa fi multumit…şi nu vreau sa ma stric”. În cadrul discuţiilor ce s-au purtat între investigator şi inculpatul H.I.R., acesta din urma a întrebat de câţi bani a dispus pentru a cumpăra droguri, iar investigatorul a menţionat suma de 1.000 euro.

În 7 februarie 2010 inculpatul H.I.R. l-a contactat pe investigatorul sub acoperire B. şi a stabilit să se întâlnească în data de 8 februarie pentru a-i transmite cantitatea de 100 grame de rezina de cannabis, contra sumei de 1.000 euro.

A doua zi, în data de 8 februarie, inculpatul H.I. şi investigatorul B. s-au întâlnit pe şoseaua de centură în zona podului Z. şi de acolo s-au deplasat până în apropierea locuinţei inculpatului B.R.O. cu autoturismul condus de investigator. După ce autoturismul a fost parcat, inculpatul a coborât din maşină, s-a deplasat la locuinţa inculpatului B.R. de unde a revenit la autoturismul în care s-a aflat investigatorul şi i-a vândut 100 grame dintr-o substanţă ce părea a fi drog. Inculpatul a fost surprins în flagrant de către organele judiciare în momentul realizării tranzacţiei.

Potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 09 februarie 2010 al I.G.P.R. – Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor, substanţa comercializată de inculpatul H.I.R. a reprezentat 90,64 grame rezină de cannabis.

4. La data de 8 februarie 2010 s-a efectuat o percheziţie la domiciliile inculpaţilor H.I.R., B.R.O. şi N.A.G. precum şi la domiciliul martorei M.C.

Fiind percheziţionat, asupra inculpatului N.A.G. s-a descoperit o bucată de substanţă solidă, de culoare brun-maronie, de dimensiuni 0,5 X 1 cm, învelită în folie din plastic transparent; în domiciliul acestuia s-a descoperit o pipă metalică ce a prezentat urme de ardere cu substanţă de culoare brun-maronie.

Aşa cum s-a precizat, inculpatul N. a recunoscut că are drogurile de la inculpatul B.R.O., iar pipa artizanală a deţinut-o de mai mult timp fiind adusă din Anglia. Potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 09 februarie 2010 al I.G.P.R. – Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor, substanţa solidă găsită asupra învinuitului N.A.G. cu prilejul efectuării percheziţiei constituia 1,48 grame rezină de cannabis, iar în pipa metalică s-a pus în evidenţă tetrahidrocannabinol (T.H.C.).

Inculpatul H.I.R. a recunoscut cu sinceritate faptele ce au fost reţinute în sarcina sa prin actul de inculpare, precizând că furnizorul drogurilor a fost inculpatul B.R.O.. Totodată, inculpatul H.I.R. a recunoscut că a consumat droguri în mai multe ocazii.

Inculpatul N.A.G. a recunoscut că a deţinut în locuinţa sa droguri ce i-au fost necesare pentru consum, în opinia sa, pentru tratarea unor afecţiuni medicale. În ceea ce a privit vânzarea în anul 2008 a unor droguri către investigatorul sub acoperire R., inculpatul N.A.G. a precizat că nu a vândut niciodată droguri altor persoane.

În ceea ce priveşte această faptă, Tribunalul, a constatat că probatoriul administrat în cauză, respectiv depoziţia investigatorului sub acoperire, procese-verbale întocmite de investigatorul R., procese-verbale de control corporal asupra investigatorului R., proces-verbal din 29 iulie 2008 de predare către investigatorul R. a sumei de 360 RON, în vederea cumpărării unei cantităţi de droguri de la inculpatul N.A.G.; proces-verbal din 29 iulie 2008 de supraveghere a investigatorului R., proces-verbal de supraveghere a inculpatului N.A.G. din 29 iulie 2008 şi planşa fotografică aferentă, proces-verbal din 29 iulie 2008 de predare de către investigatorul R. a unei bucăţi de substanţă solidă de culoare maro, cumpărată de acesta în data de 29 iulie 2008 de la inculpatul N.A.G., proces-verbal din 29 iulie 2008 de sigilare a substanţei solide de culoare maro, cumpărată de investigatorul R. în data de 29 iulie 2008 de la inculpatul N.A.G. şi planşa fotografică aferentă au dovedit pe deplin vinovăţia inculpatului N.A.G. Instanţa, având în vedere atitudinea procesuală sinceră adoptată de inculpatul N., nu a apreciat depoziţia acestuia de negare a faptei din 29 iulie 2008 ca fiind una nesinceră, întrucât inculpatul a menţionat că a consumat o bună perioada de timp substanţe interzise sau plante etnobotanice, că a urmat tratamente pentru dezintoxicare. Această situaţie a putut conduce la o pierdere temporară de memorie a inculpatului, cu atât mai mult cu cât audierea sa referitor la această faptă a avut loc la aproape doi ani de la momentul comiterii infracţiunii.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce s-au aplicat inculpaţilor instanţa a avut în vedere pericolul social generic şi concret al faptelor comise, persoana inculpaţilor, posibilitatea acestora de a relua un comportament prosocial.

Astfel, instanţa a avut în vedere atitudinea procesuală sinceră manifestată de inculpatul H.R.I. faţă de care instanţa a reţinut comiterea a două infracţiuni de trafic de droguri de risc, droguri procurate de la aceeaşi persoană; totodată instanţa a avut în vedere faptul că infracţiunile s-au produs în loc public, că prima dată s-a vândut o cantitate mai mică de droguri, cantitate ce a crescut apoi la a doua tranzacţie. Instanţa a avut în vedere şi numărul în creştere a fenomenului traficului de droguri, dar şi împrejurarea că inculpatul a conştientizat gravitatea faptelor sale. Prin declaraţiile date, inculpatul a dat informaţii care au condus la stabilirea vinovăţiei şi a inculpatului B.O., chiar dacă în cauză nu au fost întrunite condiţiile pentru a se reţine şi dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000. Inculpatul H.I.R. a fost la prima confruntare cu legea penală, a avut vârsta de 21 ani şi a avut un nivel bun de integrare familială chiar dacă mediul familial nu a fost caracterizat prin stabilitate. S-a constatat în acelaşi timp că inculpatul H.I.R. a urmat cursurile şcolare şi a obţinut o calificare profesională, iar faţă de declaraţiile inculpatului şi natura infracţiunilor comise instanţa a evaluat corectă opinia exprimată în cuprinsul referatului de evaluare potrivit cu care evoluţia comportamentală a inculpatului a putut fi una dezirabil socială.

În ceea ce l-a privit pe inculpatul N.A.G. s-a constatat că acesta a comis două infracţiuni – prevăzute de art. 2 şi 4 din Legea nr. 143/2000, una dintre acestea fiind săvârşita în anul 2008. Instanţa a avut în vedere la individualizarea judiciară a pedepselor ce s-au reţinut în sarcina acestui inculpat atât modalitatea concretă de comitere a acestora, data săvârşirii, cât şi persoana inculpatului şi posibilitatea de reiterare a comportamentului infracţional.

Astfel, în ceea ce l-a privit pe inculpatul N.A., instanţa a reţinut că faptele ce au format obiectul cercetării au fost comise la intervale mari de timp, deşi au existat indicii ale unei activităţi infracţionale constante; inculpatul a avut vârsta de 28 ani, a fost la primul conflict cu legea penală. Fapta din 29 iulie 2010 s-a produs în loc public, iar cantitatea de substanţe interzise vândută a lăsat să se înţeleagă faptul că inculpatul a avut posibilitatea de a obţine şi alte cantităţi de droguri. Dat fiind momentul comiterii faptei – iulie 2008, instanţa nu a apreciat defavorabil declaraţia inculpatului de nerecunoaştere a faptei, aceasta, întrucât N.A. susţinând, implicit, că a fost consumator de droguri – a urmat tratamente de dezintoxicare, e posibil să fi uitat acele momente. În ceea ce priveşte fapta reţinută în sarcina inculpatului N. comisă la data de 8 februarie 2010, s-a constatat că inculpatul a adoptat o atitudine procesuală sinceră, învederând în acelaşi timp că drogurile le-a deţinut de la inculpatul B.R.O.

Potrivit referatului de evaluare, inculpatul N.A. a experimentat consumul de droguri atât datorită anturajului, cât şi datorită faptului că a practicat jocuri sportive, are un nivel bun de integrare familială şi socială, apreciindu-se că riscul reiterării unui comportament infracţional a fost scăzut.

Aşa fiind, constatând că săvârşirea faptelor s-a datorat în mare măsură unei greşite înţelegeri a drepturilor şi libertăţilor sale, instanţa, reţinând dispoziţiile art. 74 alin. (2) C. pen., a dispus condamnarea inculpatului N.A.G. la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit a) teza II, lit. b) C. pen. pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri de risc şi la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de deţinere de droguri în vederea consumului propriu.

Cu privire la inculpatul B.R.O. instanţa a avut în vedere numărul actelor materiale ce s-au reţinut în sarcina sa, dar şi de comportamentul procesual pe care a înţeles să îl adopte prin neprezentare în nici una din fazele procedurii. Instanţa a avut în vedere în acelaşi timp că inculpatul B. a fost furnizorul drogurilor pentru fiecare dintre ceilalţi doi inculpaţi trimişi în judecată, iar potrivit probelor de la dosar a desfăşurat o bogată activitate în domeniul traficului şi consumului de droguri, probate fiind însă doar cele trei infracţiuni ce au format obiectul trimiterii sale în judecată.

Instanţa a constatat că inculpatul B.R.O. deşi a cunoscut despre procedura penală de faţă, nu a înţeles să se prezinte în instanţă; inculpatul a avut vârsta de 28 ani şi a fost la prima confruntare cu legea penală. În cauză, instanţa nu a apreciat ca fiind necesar efectuarea unui referat de evaluare, ţinând seama de comportamentul procesual adoptat, referat care a trebuit să se sprijine pe discuţiile cu inculpatul.

Deşi inculpatul nu a înţeles să participe la judecată, instanţa a apreciat neprezentarea sa ca o reacţie firească în condiţiile în care în cauză a existat dispusă o măsură preventivă dispusă faţă de un coinculpat. Prezenţa inculpatului la judecată, deşi ar fi fost importantă, lipsa acestuia de la procedura pendinte nu a întârziat soluţionarea cu celeritate şi în bune condiţii a cauzei. Instanţa a avut în vedere în acelaşi timp faptul că deşi inculpatul B. a fost trimis în judecată pentru comiterea a trei infracţiuni de trafic de droguri de risc, faptele sale au trebuit privite prin raportare şi la celelalte fapte deduse judecaţii cu privire la ceilalţi inculpaţi. Constatând că sancţiunea dispusă a putut conduce la revizuirea comportamentală a inculpatului, instanţa a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare maxim, de 8 ani.

Pe durata termenului de încercare inculpatul a fost obligat să se prezinte la serviciul de reintegrare socială potrivit programului de supraveghere ce va fi întocmit de această instituţie, să anunţe orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea, să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă şi să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă. Totodată, s-a impus inculpatului ca pe durata termenului de încercare să nu frecventeze localuri şi locuri unde s-ar fi consumat droguri de orice natură.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Braşov care a criticat soluţia pentru inculpaţii H.I.R. şi B.O., pentru nelegalitate în ceea ce a privit lipsa pronunţării de către instanţă asupra măsurii asiguratorii a sechestrului aplicate în cursul urmăririi penale asupra unor sume de bani ridicate din locuinţa inculpatului B.O. şi la greşita deducere a prevenţiei inculpatului H.I.R. care a fost reţinut 24 de ore, în data de 8 februarie 2010.

Ministerul Public a criticat sentinţa penală şi pentru netemeinicie, relativ la suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate celor doi inculpaţi pe care i-a vizat apelul promovat, arătând că faţă de circumstanţele reale ale faptelor, ce au indicat un grad sporit de pericol social, au procurat droguri de risc pe care le-au pus în vânzare în cantităţi importante, fără a neglija că inculpatul B.R. s-a sustras urmăririi penale şi nu s-a prezentat în faţa instanţei de fond, ceea ce a atras o mai mare fermitate în aplicarea pedepselor.

Cu privire la motivele de nelegalitate, s-a susţinut că în cursul urmăririi penale, prin ordonanţa din data de 25 februarie 2010 s-a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra sumelor de 450 RON şi 50 euro ce a aparţinut inculpatului B.R. şi care au fost consemnate la CEC, astfel că instanţa a fost obligată să se pronunţe şi asupra acestei măsurii asiguratorii.

De asemenea, s-a arătat că inculpatul H.I.R. a fost reţinut 24 de ore, în data de 8 februarie 2010, dar această perioadă nu a fost reţinută de instanţă şi a trebuit dedusă.

Verificând hotărârea atacată în raport cu motivele de apel şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, potrivit art. 371 C. proc. pen. s-a constatat că apelul a fost fondat, în ceea ce a privit motivele de nelegalitate invocate, pentru următoarele considerente:

Prima instanţă a reţinut în mod corect starea de fapt, în deplină concordanţă cu probele administrate în cauză şi a atribuit faptelor caracterizarea juridică legală.

Astfel, a fost de observat că prima instanţă a procedat corect la stabilirea stării de fapt, pe baza analizei minuţioase a materialului probatoriu administrat, din care s-a desprins că inculpaţii s-au făcut vinovaţi de comiterea infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi de prima instanţă.

Este de observat că în procesul individualizării judiciare a pedepselor aplicate celor doi inculpaţi, Tribunalul Braşov nu a acordat eficienţa cuvenită criteriilor instituite de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), referitoare la gradul de pericol social al faptelor, modalitatea concretă de comitere a acestora, persoana fiecărui inculpat; astfel, s-a constatat că inculpaţii au hotărât să vândă o cantitate mai mare de cannabis, astfel că au vândut cantitatea de drog investigatorului sub acoperire, aşa cum probele administrate au confirmat.

Cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, prima instanţă a valorificat eficient toate criteriile instituite de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) referitoare atât la circumstanţele reale ale faptelor, dar şi la cele personale ale inculpaţilor: în speţă nu s-a putut reţine, aşa cum a solicitat Ministerul Public, că neprezentarea inculpatului B.R. a determinat aplicarea unei pedepse cu executare în regim privativ de libertate, deoarece potrivit art. 70 C. proc. pen. inculpatul a avut dreptul să dea sau să nu dea nici o declaraţie, ceea ce a reprezentat concretizarea dreptului la tăcere, de a nu se autoincrimina, drept garantat de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale şi care s-a regăsit în dispoziţiile C. proc. pen. şi prevalarea inculpatului de acest drept nu a trebuit să fie de natură a conduce la îngreunarea situaţiei sale, cu atât mai mult cu cât în procesul individualizării tratamentului penal, instanţa a trebuit să aibă în vedere toate împrejurările şi circumstanţele reale şi personale ale cauzei şi ale inculpatului.

Ca modalitate de executare a acestor pedepse, s-a constatat că faţă de persoana inculpaţilor nu s-a impus executarea acestora în regim privativ de libertate; astfel, nici unul nu a fost cunoscut cu antecedente penale şi aşa cum judicios a reţinut şi prima instanţă, lăsând la o parte inadvertenţele dintre declaraţiile acestora.

Inculpatul H.I.R. a recunoscut cu sinceritate faptele ce au fost reţinute în sarcina sa prin actul de inculpare, precizând că furnizorul drogurilor a fost inculpatul B.R.O. Totodată, inculpatul H.I.R. a recunoscut că a consumat droguri în mai multe ocazii.

Astfel, instanţa a avut în vedere atitudinea procesuală sinceră manifestată de inculpatul H.R.I. faţă de care instanţa a reţinut comiterea a două infracţiuni de trafic de droguri de risc, droguri procurate de la aceeaşi persoană; totodată instanţa a avut în vedere faptul că infracţiunile s-au produs în loc public, că prima dată s-a vândut o cantitate mai mică de droguri, cantitate ce a crescut apoi la a doua tranzacţie. Instanţa a avut în vedere şi numărul în creştere a fenomenului traficului de droguri, dar şi împrejurarea că inculpatul a conştientizat gravitatea faptelor sale. Prin declaraţiile date, inculpatul a dat informaţii care au condus la stabilirea vinovăţei şi a inculpatului B.O., chiar dacă în cauză nu au fost întrunite condiţiile pentru a se reţine şi dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000. Inculpatul H.I.R. a fost la prima confruntare cu legea penală, a avut vârsta de 21 ani şi a avut un nivel bun de integrare familială chiar dacă mediul familial nu a fost caracterizat prin stabilitate. S-a constatat în acelaşi timp că inculpatul H.I.R. a urmat cursurile şcolare şi a obţinut o calificare profesională, iar faţă de declaraţiile inculpatului şi natura infracţiunilor comise instanţa a evaluat corectă opinia exprimată în cuprinsul referatului de evaluare potrivit cu care evoluţia comportamentală a inculpatului a putut fi una dezirabil socială.

Pentru considerentele mai sus expuse, ţinând seama şi de concluziile referatului de evaluare, instanţa a constatat că executarea în regim privativ de libertate nu a putut conduce la realizarea scopului educativ al pedepsei. Aşa fiind, văzând că există perspective de reintegrare socială, că sunt şanse minime de reiterare a unui comportament infracţional, că s-a impus totuşi verificarea comportamentului viitor al inculpatului, instanţa a făcut aplicarea art. 86¹ C. pen. şi a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului H.I.R. pe durata unui termen de încercare de 6 ani. Pe durata termenului de încercare inculpatul a fost obligat să se prezinte la serviciul de reintegrare socială potrivit programului de supraveghere ce a fost întocmit de această instituţie, să anunţe orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea, să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă şi să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă. Totodată, s-a impus inculpatului ca pe durata termenului de încercare să nu frecventeze localuri şi locuri unde s-ar fi consumat droguri de orice natură, ceea ce a fost de natură a garanta că scopul pedepsei care a putut fi atins şi în această modalitate de executare, iar sprijinul familiei şi perioada petrecută în stare de arest preventiv au fost aspecte ce au condus în mod obiectiv la concluzia că s-a integrat în societate şi a avut o conduită conformă cu normele sociale, inclusiv penale şi preceptele morale, astfel că s-a constatat că scopul pedepselor a putut fi atins fără executarea acestora, modalitatea indicată fiind aceea a suspendării sub supraveghere a executării pedepselor, iar obligaţiile impuse acestora pe parcursul termenului de încercare, alăturate celorlalte împrejurări, vor fi de natură să conducă la reeducarea lor.

Deşi inculpatul nu a înţeles să participe la judecată, instanţa a apreciat neprezentarea sa ca o reacţie firească în condiţiile în care în cauză a existat dispusă o măsură preventivă dispusă faţă de un coinculpat. Prezenţa inculpatului la judecată, deşi ar fi fost importantă, lipsa acestuia de la procedura pendinte nu a întârziat soluţionarea cu celeritate şi în bune condiţii a cauzei. Instanţa a avut în vedere în acelaşi timp faptul că deşi inculpatul B. a fost trimis în judecată pentru comiterea a trei infracţiuni de trafic de droguri de risc, faptele sale au trebuit privite prin raportare şi la celelalte fapte deduse judecăţii cu privire la ceilalţi inculpaţi. Constatând că sancţiunea dispusă nu a putut conduce la revizuirea comportamentală a inculpatului, instanţa a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare maxim, de 8 ani.

Pe durata termenului de încercare inculpatul a fost obligat să se prezinte la serviciul de reintegrare socială potrivit programului de supraveghere ce a fost întocmit de această instituţie, să anunţe orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea, să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă şi să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă. Totodată, s-a impus inculpatului ca pe durata termenului de încercare să nu frecventeze localuri şi locuri unde s-ar fi consumat droguri de orice natură, iar sprijinul familiei şi perioada petrecută în stare de arest preventiv au fost aspecte ce au condus în mod obiectiv la concluzia că s-a integrat în societate şi a avut o conduită conformă cu normele sociale, inclusiv penale şi preceptele morale, astfel că s-a constatat că scopul pedepselor a putut fi atins fără executarea acestora, modalitatea indicată fiind aceea a suspendării sub supraveghere a executării pedepselor, iar obligaţiile impuse acestora pe parcursul termenului de încercare, alăturate celorlalte împrejurări, au fost de natură să conducă la reeducarea sa.

A fost corectă susţinerea că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra măsurii asiguratorii instituită prin ordonanţa din data 25 februarie 2010 prin care s-a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurător asupra sumelor de 450 euro şi 50 euro ce aparţin inculpatului B.R. şi care au fost consemnate la C.E.C., cu recipisele, sume ce au făcut obiectul măsurii de siguranţă a sechestrului asigurător, aceste sume trebuiau confiscate conform dispoziţiilor art. 118 lit. e) C. pen.

A fost corectă, de asemenea, susţinerea formulată în motivele de apel, că inculpatul H.I.R. a fost reţinut 24 de ore, în data de 8 februarie, perioadă ce s-a impus a fi constatată de către prima instanţă, ambele critici fiind de natură să conducă la soluţia admiterii apelului.

Pentru considerentele mai sus expuse, potrivit art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Braşov, s-a desfiinţat hotărârea atacată sub aspectul celor mai sus criticate şi s-a constatat că inculpatul H.I.R. a fost arestat preventiv în perioada 8 februarie 2010-10 mai 2010.

Împotriva acestei decizii penale a formulat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Braşov, criticând soluţia ca netemeinică şi nelegală pentru:

- greşita aplicare a legii în ceea ce priveşte măsura asigurătorie a sechestrului aplicată în faza de urmărire penală asupra sumelor de 50 euro şi 450 RON, ridicate din locuinţa inculpatului B.R.O.;

-nelegala aplicare a dispoziţiilor art. 118 lit. e) C. pen. pentru suma de 450 euro, sumă ce nu a făcut obiectul sechestrului asigurător;

- greşita individualizare a pedepsei aplicată inculpatului B.R.O.

Au fost invocate cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² şi 14 C. proc. pen.

Înalta Curte, analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate cât şi a cazurilor de casare care, conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., se pot lua în considerare din oficiu de către instanţă, constată că recursul formulat este fondat.

S-a reţinut prin sentinţa penală că, la 21 ianuarie 2010 inculpatul H.I.R. a vândut investigatorului sub acoperire B., cantitatea de 7,57 gr. de rezină de cannabis contra sumei de 100 de euro. Drogurile au fost procurate de inculpatul H.I.R. de la inculpatul B.R.O.

În faza de urmărire penală, prin ordonanţa din 25 februarie 2010, procurorul a dispus instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra sumelor de 450 RON şi 50 de euro, aparţinând inculpatului B.R.O., sumele fiind consemnate la C.E.C.-Sucursala Braşov, la dispoziţia Tribunalului Braşov, potrivit recipiselor din 26 februarie 2010.

Prin sentinţa penală s-a dispus confiscarea sumei de 100 euro de la inculpatul B.R.O., dar nu s-a dispus nimic în legătură cu sechestrul instituit prin ordonanţa din 25 februarie 2010 asupra sumelor provenind de la acelaşi inculpat.

Ca urmare a admiterii apelului formulat de Parchet, Curtea de Apel Braşov, a dispus în baza art. 118 lit. e) C. pen., confiscarea de la inculpatul B.R.O. a sumelor de 50 euro şi 450 euro consemnate la C.E.C., deşi la C.E.C. fuseseră consemnate sumele de 50 euro şi 450 RON.

De aceea, Înalta Curte, făcând aplicarea cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 17² va admite recursul declarat de Parchet, va casa în parte decizia penală recurată şi sentinţa penală nr. 332/S din 28 iulie 2010 a Tribunalului Braşov şi, rejudecând, în baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 va dispune confiscarea de la inculpatul B.R.O. a sumei de 100 euro, provenită din săvârşirea infracţiunii.

În vederea executării măsurii confiscării va menţine sechestrul instituit asupra sumei de 450 RON, consemnată la C.E.C. – sucursala Braşov cu recipisa de consemnare din 26 februarie 2010 şi, întrucât această sumă este echivalentă cu cea pentru care s-a dispus confiscarea, va dispune ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra sumei de 50 euro, consemnată la C.E.C. – sucursala Braşov cu recipisa de consemnare din 26 februarie 2010.

Înalta Curte constată că în cauză este incident şi cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., întrucât pedeapsa aplicată inculpatului B.R.O. este neadecvată gravităţii faptelor reţinute în sarcina sa şi atitudinii avute cu prilejul desfăşurării procesului penal.

Din situaţia de fapt reţinută rezultă că inculpatul se ocupa cu traficul de droguri de risc şi simplul fapt că nu are antecedente penale nu reprezintă o garanţie că a înţeles gravitatea faptelor săvârşite şi că va încerca pe viitor să evite să mai intre în conflict cu legea penală.

Inculpatul B.R.O. s-a sustras de la urmărirea penală şi nu s-a prezentat în faţa instanţelor de judecată, iar un asemenea comportament reprezintă un indiciu că aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere nu este în măsură să conducă la atingerea scopurilor fixate prin art. 52 C. pen. pentru sancţiunea penală.

Curtea apreciază că prin păstrarea cuantumului pedepsei fixat de prima instanţă, 3 ani închisoare şi schimbarea modalităţii de executare, în stare de detenţie, se pot asigura atât prevenţia generală cât şi cea specială.

De aceea va înlătura dispoziţiile art. 86¹, art. 86³, art. 86⁴ şi art. 71 alin. (5) C. pen., privind suspendarea sub supraveghere a pedepsei principale şi a celei accesorii.

Curtea va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Braşov împotriva deciziei penale nr. 80/A din 15 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul B.R.O.

Casează în parte decizia penală recurată şi sentinţa penală din 28 iulie 2010 a Tribunalului Braşov şi în rejudecare:

Înlătură dispoziţiile art. 86¹, art. 86³, art. 86⁴ şi art. 71 alin. (5) C. pen. privind pe inculpatul B.R.O.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 dispune confiscarea de la inculpatul B.R.O. a sumei de 100 euro.

Menţine sechestrul asigurator instituit asupra sumei de 450 RON consemnată la C.E.C. – sucursala Braşov cu recipisa de consemnare din 26 februarie 2010.

Dispune ridicarea sechestrului asigurator instituit asupra sumei de 50 euro consemnată la C.E.C. – Sucursala Braşov cu recipisa de consemnare din 26 februarie 2010.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B.R.O., în sumă de 300 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat H.I.R., în sumă de 75 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 martie 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 1146/2011. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3905/2011. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 1040/2011. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1040/2011. Penal