ICCJ. Decizia nr. 1063/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1063/2011
Dosar nr.3105/113/2009
Şedinţa publică din 18 martie 2011
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 118, pronunţată la data de 25 iunie 2010, în Dosarul nr. 3105/113/2009 al Tribunalului Brăila, secţia penală, inculpatul B.O. a fost condamnat, în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de droguri de risc şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe timp de 2 (doi) ani.
În baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
Prin aceeaşi hotărâre, în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, instanţa de fond a condamnat pe inculpatul P.C.G. la 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc.
A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe timp de 6 (şase) luni.
A făcut aplicarea art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea cantităţii de 468,80 gr. cannabis.
A respins cererea D.I.I.C.O.T. privind luarea măsurii confiscării speciale a autoturismului proprietatea inculpatului P.C.G. şi a dispus ridicarea sechestrului asigurător.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt, susţinută de probatoriul administrat în cauză:
În primăvara anului 2009, inculpatul B.O. a procurat o cantitate de aproximativ 500 gr. rezină de cannabis, cu intenţia vânzării pe raza municipiului Brăila, pe care a îngropat-o în curtea casei sale, de unde urma a fi scoasă în momentul în care va identifica cumpărători.
Cu privire la deţinerea cantităţii menţionate de droguri şi a modalităţii de ascundere inculpatul B.O. la informat pe inculpatul P.C.G., vecin şi prieten, căruia i-a cerut sprijinul în vederea vânzării drogurilor, urmând ca la realizarea tranzacţiei să-i remită acestuia suma de 500 euro.
Demarând acţiunea racolării de eventuali clienţi, inculpatul B.O. a apelat la un cunoscut al sau căruia, în data de 20 iulie 2009, în jurul orelor 1830, în zona benzinăriei X situată în municipiul Brăila, pe şoseaua Buzăului, la intersecţia cu şoseaua de centură, i-a vândut contra sumei de 60 RON cantitatea de 2,1 gr. rezină de cannabis.
La întâlnirea programată în locaţia menţionată, inculpatul a venit împreună cu un tânăr, cu autoturismul nr. înmatriculare X, pe care îl conducea.
La data de 22 iulie 2009, inculpatul B.O., însoţit de acelaşi tânăr, s-a întâlnit la o terasă situată la intrarea parcului "M.", în municipiul Brăila, cu colaboratorul "E.A." şi investigatorul acoperit "D.R.".
Cu această ocazie, inculpatul B.O. a adus întreaga cantitate de haşiş, pentru a o vinde investigatorului acoperit.
Tranzacţia nu a avut loc, ca urmare a unei neînţelegeri asupra preţului comunicat anterior, "25 de sute" care reprezenta nu 2.500 RON ci 2.500 euro, sumă pe care investigatorul acoperit nu o avea asupra sa.
Inculpatul B.O. i-a comunicat investigatorului numărul telefonului pe care îl folosea, stabilind ca acesta din urma să îl contacteze când va dispune de întreaga sumă.
În aceeaşi zi a avut loc o nouă întâlnire între aceştia, în staţia de carburant din comuna Viziru, prilej cu care inculpatul B.O. le-a înmânat o cantitate de 1,6 gr. rezină de cannabis.
La data de 26 august 2009, investigatorul acoperit "D.R." l-a contactat pe inculpatul B.O., aducându-i la cunoştinţă că are suma de 2.500 RON. S-a stabilit ca loc al tranzacţiei aceeaşi staţie de carburant din localitatea Viziru, unde urmau să se întâlnească la ora 1200.
În jurul orelor 1130 inculpatul s-a deplasat la locul de întâlnire, dar a plecat în jurul orelor 1150, întrucât în zonă patrulau lucrători din cadrul Postului de Poliţie Viziru.
În după amiaza aceleiaşi zile, investigatorul sub acoperire a fost contactat telefonic de către inculpatul P.C.G., acesta propunându-i să se întâlnească pentru a-i vinde haşişul.
După mai multe convorbiri telefonice s-a stabilit ca loc al întâlnirii zona complexului "P.M.", pentru ora 2000.
În jurul orelor 2000, în parcarea complexului a sosit inculpatul B.O., conducând acelaşi autoturism, însoţit de inculpatul P.C.G..
Inculpatul P.C.G. l-a sunat din nou pe investigatorul acoperit, căruia i-a spus să se întâlnească în magazinul "C.", aflat în aceeaşi zonă comercială.
P.C. s-a îndreptat spre locul de întâlnire, iar inculpatul B.O. a rămas în parcare, supraveghind zona.
La locul fixat, inculpatul Preda s-a întâlnit cu investigatorii acoperiţi "D.R." şi "E.I.", a verificat dacă aceştia au asupra lor suma de 2.500 euro şi, după ce a constatat existenţa sumei solicitate, a stabilit locul şi modalitatea de realizare a tranzacţiei.
După înmânarea pachetului cu haşiş şi preluarea sumei de bani, inculpatul P.C.G. a ieşit din clădirea staţiei de carburanţi "P." situată la intrarea în staţiunea Lacu Sărat şi a fost prins de organele de poliţie.
În acest timp, inculpatul B.O. se afla ascuns în vegetaţia din zonă.
Coroborând probele administrate în cauză, instanţa de fond a apreciat că faptele inculpatului B.O., care în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale a procurat şi deţinut în vederea comercializării, în perioada mai - august 2009, cantitatea de 500 gr. cannabis şi a vândut în mod repetat diferite cantităţi, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de risc, în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Fapta inculpatului P.C.G., care la data de 26 august 2009, împreună cu inculpatul B.O. a vândut cantitatea de circa 500 gr. rezină de cannabis, contra sumei de 2.500 euro, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
La individualizarea pedepselor instanţa de fond a avut în vedere că inculpatul B.O. nu se află la primul impact cu legea penală, fără a fi însă aplicabile prevederile referitoare la starea de recidivă, atitudinea nesinceră pe parcursul procesului penal şi a aplicat acestuia o pedeapsă corelativă pericolului social ridicat al faptei.
Cu privire la inculpatul P.C.G., prima instanţa a avut în vedere că acesta nu are antecedente penale, nu este căsătorit şi că pe parcursul procesului a avut o atitudine relativ sinceră.
Împotriva hotărârii primei instanţe au declarat apel inculpaţii B.O. şi P.C.G., solicitând reindividualizarea pedepselor aplicate, în sensul reducerii cuantumului, prin reţinerea circumstanţelor atenuante.
Prin Decizia penală nr. 174/A din 10 decembrie 2010, Curtea de Apel Galaţi, secţia penală a admis apelul declarat de inculpatul B.O., a desfiinţat în parte sentinţa atacată şi a redus pedeapsa aplicată acestuia de la 5 ani închisoare la 4 ani închisoare.
Prin aceeaşi hotărâre, apelul declarat de către inculpatul P.C.G. a fost respins, ca nefondat.
În motivarea acestei hotărâri, instanţa de apel a reţinut că prima instanţă a stabilit corect starea de fapt, corespunzătoare probatoriului administrat în cauză, precum şi vinovăţia inculpaţilor şi a făcut o justă încadrare juridică a faptelor.
În apel, inculpatul B.O. a recunoscut comiterea faptelor şi le-a regretat sincer, această atitudine fiind un indiciu că inculpatul a conştientizat gravitatea faptelor săvârşite.
Această atitudine sinceră a fost avută în vedere de către instanţa de apel şi, în consecinţă, a dispus reducerea pedepsei aplicate acestuia de prima instanţă.
Cu privire la inculpatul P.C.G., instanţa de apel a apreciat că pedeapsa aplicată acestuia este temeinic individualizată de către prima instanţă, aşa încât nu se impune reducerea ei.
Împotriva acestei din urma hotărâri a declarat recurs inculpatul B.O., criticile privind greşita individualizare judiciară a pedepsei, urmare nereţinerii circumstanţelor atenuante.
Examinând legalitatea hotărârii atacate prin prisma motivului de recurs invocat şi a dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) din C. proc. pen., Curtea constată următoarele:
Potrivit art. 52 alin. (1) C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul pedepsei constând în prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 72 alin. (1) C. pen., la stabilirea şi aplicarea pedepselor trebuie să se ţină seama de dispoziţiile părţii generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în norma incriminatoare, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Aşadar, înfăptuirea justiţiei penale impune stabilirea de pedepse care, concomitent, sunt rezultatul proporţionalizării în raport de aplicarea, cumulat, a criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi asigură realizarea scopului prevăzut de art. 52 din acelaşi cod.
Administrând probe, prima instanţă a stabilit corect starea de fapt.
În raport de starea de fapt astfel stabilită, prima instanţă a reţinut că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
La individualizarea pedepsei prima instanţă a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) referitoare la gradul de pericol social concret al faptei săvârşite, la limitele de pedeapsă fixate în norma incriminatoare, circumstanţele personale ale inculpatului şi poziţia procesuală a acestuia.
Instanţa de apel, având în vedere atitudinea inculpatului în acea etapă procesuală şi, fără a reţine circumstanţe atenuante în favoarea acestuia, a reindividualizat pedeapsa în sensul reducerii cuantumului pedepsei, orientat spre minimul normei incriminatoare.
Inculpatul a criticat Decizia pronunţată în apel, sub aspectul nereţinerii dispoziţiilor art. 74 - 76 C. pen.
Or, cu referire la individualizarea pedepsei ca unul dintre principiile de bază ale procesului penal, temeinicia şi legalitatea hotărârilor judecătoreşti de condamnare este dată de existenţa proporţiei juste dintre riposta socială determinată în procesul de stabilire şi aplicare a pedepsei şi culpabilitatea şi periculozitatea relevate de probatoriul administrat în cauză.
Examinând hotărârea sub aspectul acestei critici se constatată că pedeapsa, redusă de instanţa de apel, reflectă pericolul social concret al infracţiunii săvârşite de către inculpatul B.O. şi apare ca fiind just proporţionalizată, răspunzând criteriilor referitoare la persoana inculpatului şi atitudinea acestuia faţă de fapta comisă, astfel cum rezultă din actele şi lucrările dosarului.
Pe de altă parte, existenţa uneia din împrejurările enumerate exemplificativ în art. 74 C. pen. nu obligă instanţa să o considere circumstanţa atenuantă judiciară, recunoaşterea acesteia fiind lăsată la latitudinea instanţei de judecată.
Or, probele administrate exclud concluzia ca săvârşirea faptelor de către inculpat este o situaţie cu caracter accidental, aşa încât atitudinea sinceră, de recunoaştere a faptelor comise, de altfel ulterior dovedirii incontestabile a acestora prin alte mijloace de probă, nu justifică aplicarea art. 74, 76 C. pen.
Ca atare, pedeapsa de 4 ani închisoare apare ca fiind just individualizată, hotărârea atacată nefiind supusă cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Totodată, examinând cauza în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nici alte cazuri de casare susceptibile a fi invocate din oficiu nu se constată.
În consecinţă, pentru motivele expuse, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B.O. împotriva Deciziei penale nr. 1063 din 10 decembrie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, va deduce din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive şi îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.O. împotriva Deciziei penale nr. 174/A din 10 decembrie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 27 august 2009 la 18 martie 2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 martie 2011.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 990/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1134/2011. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
