ICCJ. Decizia nr. 990/2011. Penal. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.990/2011
Dosar nr.7883/2/2010
Şedinţa publică din 14 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 288 din 29 septembrie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 7883/2/2010 (2380/2010) Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis cererea înaintată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti formulată de M.J. al Regatului Spaniei privind transferarea persoanei condamnate R.F.D. (fiul lui D. şi al S.) pentru continuarea executării pedepsei aplicate de autorităţile judiciare spaniole într-un penitenciar din România.
Totodată, a fost recunoscută sentinţa penală nr. 36 din 31 martie 2009 pronunţată de Tribunalul Provincial din Madrid, rămasă definitivă conform mandatului de executare al pedepsei emis la data de 6 iulie 2009 privindu-l pe R.F.D. condamnat la o pedeapsă de 5 ani şi 3 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 368 C. pen. spaniol, cu aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii exercitării dreptului de vot pe perioada executării condamnării, fapta incriminată în legea penală română - art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000.
Prin aceeaşi sentinţă s-a dispus transferarea persoanei condamnate şi s-a computat perioada executată începând cu data de 2 octombrie 2008 la zi.
Pentru a pronunţa această sentinţa, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
M.J. din Regatul Spaniei a iniţiat procedura de transfer în România, în vederea continuării executării pedepsei, a cetăţeanului român R.F.D., condamnat prin sentinţa penală nr. 36/2009 a Judecătoriei de Instrucţie nr. 29 Madrid, rămasă definitivă conform ordinului executoriu nr. 87/2009 emis la 6 iulie 2009 de Tribunalul Provincial Madrid, la pedeapsa de 5 ani şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri, prevăzută de art. 368 C. pen. spaniol, constând în aceea că la data de 2 octombrie 2008 a fost depistat la controlul efectuat de lucrătorii Aeroportului Barojos -Madrid, având asupra sa cantitatea de 699,78 grame cocaină.
Prima instanţă a mai reţinut că este îndeplinită condiţia dublei incriminări prevăzută de art. 129 lit. e) din Legea nr. 302/2004, precum şi celelalte condiţii impuse de art. 129 lit. a) - d) din acelaşi act normativ.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, persoana condamnată a declarat recurs prin care a învederat că revine asupra acordului de transfer şi solicită să execute restul de pedeapsă într-un penitenciar din Spania.
Recursul nu este fondat.
Instanţa de fond, în baza actelor din dosar, în mod corect a admis cererea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, întrucât sunt îndeplinite cumulativ dispoziţiile art. 129 lit. a) - e) din Legea nr. 302/2004 modificată şi anume: persoana condamnată este cetăţean român şi are domiciliul în România, hotărârea de condamnare este definitivă, condamnatul şi-a exprimat acordul pentru a fi transferat în România, la data cererii de transfer condamnatul mai avea de executat din pedeapsă mai mult de 6 luni, iar fapta care a atras condamnarea (traficul de droguri) are corespondent în legislaţia penală română, respectiv în art. 2 din Legea nr. 143/2000.
Referitor la acordul de a fi transferat, aşa cum rezultă din declaraţia semnată personal de condamnat şi datată 2 februarie 2010, Înalta Curte constată că acceptul de transfer a fost dat în deplină cunoştinţă de cauză, a fost expresia voinţei nealterate a condamnatului, acesta fiind informat asupra consecinţelor juridice care decurg din transferarea sa în România.
Acest acord de transfer are caracter irevocabil, nu mai poate fi retractat şi pe cale de consecinţă asupra lui nu se mai poate reveni, indiferent de motivaţia ulterioară formulată de condamnat, nici dispoziţiile Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, nici cele de drept procesual penal nu prevăd posibilitatea retragerii consimţământului persoanei condamnate.
Ca atare, este îndeplinită condiţia prevăzută în art. 3 paragr. 1 lit. d) din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg şi art. 129 lit. d) din Legea nr. 302/2004, modificată şi completată, astfel că hotărârea atacată este temeinică şi legală, motiv pentru care recursul declarat va fi respins ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana transferabilă R.F.D. împotriva sentinţei penale nr. 288 din 29 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta persoană transferabilă la plata sumei de 520 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 717/2011. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 1075/2011. Penal → |
|---|
