ICCJ. Decizia nr. 1281/2011. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs

Comentarii

0

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1281/2011

Dosar nr. 4724/98/2009

Şedinţa publica din 31 martie 2011

Asupra recursului de faţă:

În baza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 287 din 8 octombrie 2010 pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, secţia penală în Dosarul nr. 4724/98/2009 s-au dispus următoarele:

În baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunile de luare de mită, prevăzute şi pedepsite fiecare de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în infracţiunile de luare de mită, prevăzute şi pedepsite fiecare de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, două infracţiuni pentru inculpatul Z.P. şi câte o infracţiune pentru inculpaţii G.R.C. şi E.C.

În baza art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, a condamnat pe fiecare dintre inculpaţii Z.P., născut la data de 20 februarie 1977 în U., judeţul Ialomiţa, cu acelaşi domiciliu, şi G.R.C., născut la data de 22 februarie 1977 în M., judeţul Constanţa, domiciliat în C., judeţul Constanţa, la câte 3 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită.

În baza art. 254 alin. (1) C. pen. raportat Ia art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, a condamnat pe fiecare dintre inculpaţii Z.P., născut Ia data de 20 februarie 1977 în U., judeţul Ialomiţa, cu acelaşi domiciliu, şi E.C., născut Ia data de 27 septembrie 1980 în U., judeţul Ialomiţa, domiciliat în oraşul F.T., sat F.S., judeţul Ialomiţa, Ia câte 3 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită (fapta din 4 mai 2009).

În baza art. 33 lit. a)-art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen., urmează ca inculpatul Z.P. să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

A făcut în cauză, cu privire la toţi inculpaţii, aplicarea dispoziţiilor art. 71-64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

În baza art. 86¹-art. 86² C. pen., s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepselor aplicate inculpaţilor G.R.C. şi E.C., pe perioada unui termen de încercare de câte 6 ani pentru fiecare inculpat.

A fost încredinţată supravegherea inculpaţilor G.R.C. şi E.C., Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Ialomiţa.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpaţii G.R.C. şi E.C., trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Ialomiţa;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

-să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existenţă.

În baza art. 86³ alin. (3) lit. b) C. pen., a impus inculpaţilor G.R.C. şi E.C., respectarea obligaţiei de a nu-şi schimba domiciliul sau reşedinţa şi de a nu depăşi graniţele României, decât în condiţiile fixate de instanţă.

A făcut în cauză, referitor la inculpaţii G.R.C. şi E.C., aplicarea art. 359 C. proc. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate inculpaţilor G.R.C. şi E.C., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepselor principale.

În baza art. 255 alin. (5) C. pen., cu referire la art. 6¹ alin. (4) din Legea nr. 78/2000, a obligat pe fiecare dintre inculpaţii Z.P. şi E.C., la restituirea sumei de 300 RON, către martorul denunţător, C.I.

În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat pe fiecare dintre inculpaţii Z.P., G.R.C. şi E.C., la câte 3.350 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care ½ onorariile pentru avocaţii desemnaţi din oficiu, câte 150 RON pentru fiecare inculpat, avansate din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În perioada mai 2008-mai 2009, inculpaţii Z.P., G.R.C. şi E.C., îşi desfăşurau activitatea în cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor, Direcţia Judeţeană de Accize şi Operaţiuni Vamale (D.J.A.O.V.) Ialomiţa, în calitate de inspectori vamali.

Autoritatea Naţională a Vămilor (A.N.V.) funcţionează ca organ de specialitate al Administraţiei Publice Centrale, cu personalitate juridică, buget şi patrimoniu propriu, în subordinea Ministerului Finanţelor Publice şi în cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală (A.N.A.F.).

A.N.V. asigură, verifică şi controlează aplicarea dispoziţiilor legale în domeniul vamal şi pentru accize.

Din punct de vedere al structurii teritoriale, A.N.V. funcţionează cu Direcţii Regionale de Accize şi Operaţiuni Vamale şi D.J.A.O.V.

D.J.A.O.V. Ialomiţa funcţionează în cadrul Direcţiei Regionale de Accize şi Operaţiuni Vamale Constanţa.

Potrivit Ordinului de control/misiune nr. 115 din 13 mai 2008, înregistrat Ia D.J.A.O.V. Ialomiţa, Compartiment Brigăzi Mobile, inculpaţii G.R.C. şi Z.P. au fost desemnaţi să efectueze supraveghere fiscală, conform Titlului VIII din Legea nr. 571/2003-Codul Fiscal al României şi în temeiul ordinului Ministerului Economiei şi Finanţelor nr. 980/2007 pentru activitatea de supraveghere a circulaţiei de produse accizabile Ia comercianţii din zona rurală, acţiunea urmând a se desfăşura în localităţile adiacente DN 2A Slobozia-Urziceni, judeţul Ialomiţa, începând cu data de 14 mai 2008.

La data de 14 mai 2008, în jurul orelor 10:00 inculpaţii G.R.C. şi Z.P. au oprit autoturismul de serviciu marca V.B., pe partea dreaptă a DN 2A, în comuna Perieţi, sat M., pe platforma betonată destinată parcării autovehiculelor, în faţa magazinului SC A. SRL Misleanu.

Autoturismul a fost parcat cu faţa spre Urziceni, direcţie spre care se deplasau inspectorii vamali în exercitarea atribuţiilor de serviciu conferite de Ordinul de control/misiune nr. 115 din 13 mai 2008.

Inculpaţii Z.P. şi G.R.C., au intrat în magazinul SC A. SRL unde se afla administratorul acestei societăţi comerciale, A.C.I., în calitate de vânzător şi martorul C.F., ca şi client.

Martorul denunţător A.C.I. se afla în spatele tejghelei, iar clientul C.F. se afla în apropierea uşii de acces, consumând bere.

După ce s-au legitimat inspectorii vamali Z.P. şi G.R.C. l-au încunoştinţat pe martorul denunţător A.C.I. de obiectul misiunii de control, respectiv verificarea produselor accizabile (ţigări şi băuturi alcoolice).

În acest scop inculpaţii Z.P. şi G.R.C. au procedat la inspectarea produselor expuse pe rafturile magazinului, precum şi în spaţiul de depozitare al acestuia.

Au constatat că pe tejghea, în spaţiul destinat vânzătorului, se află două pachete de ţigări de mărci diferite desfăcute, precum şi existenţa unei sticle de coniac P. cu banderolă dezlipită.

Cele două pachete de ţigări desfăcute au fost remarcate de inculpatul Z.P., care a concluzionat că în unitate se comercializează ţigări la bucată, aspect negat de martorul denunţător A.C.I., acesta motivând că cele două pachete de ţigări îi aparţin ca persoană fizică, situaţie considerată necredibilă de către cei doi inspectori vamali dat fiind faptul că cele două pachete de ţigări aveau mărci diferite.

Auzind şi această afirmaţie a inspectorilor vamali, martorul C.F. a intervenit afirmând că un pachet este al martorului denunţător A.C.I., iar celălalt al soţiei acestuia.

Inculpatul Z.P. l-a întrebat pe martorul C.F. dacă lucrează la magazin, iar după ce acesta a răspuns negativ, i-a pus în vedere să părăsească incinta magazinului, martorul C.F. conformându-se.

În continuare, cei doi inspectori vamali, Z.P. şi G.R.C., i-au solicitat martorului denunţător A.C.I. prezentarea Registrului de NIR-uri (Note de intrare- recepţie) pe care martorul denunţător le-a pus la dispoziţie, iar inculpatul Z.P. a verificat NIR-urile, aşezându-se pe un scaun din plastic, la masa din spetele tejghelei.

În timp ce inculpatul, Z.P., verifica registrul de NIR-uri, inculpatul G.R.C. se afla lângă acesta, ca de altfel şi martorul denunţător A.C.I.. Alte acte ale magazinului nu au fost solicitate şi nici nu s-a procedat la completarea registrului unic de control.

După verificarea registrului de NIR-uri, inculpatul Z.P. i-a făcut cunoscut martorului denunţător A.C.I. faptul că pentru neregulile constatate este pasibil de amendă în sumă de 10.000 RON, adăugând, însă, că există posibilitatea unei înţelegeri.

Conform prevederilor art. 220 pct. 1 lit. c) C. fisc. constituie contravenţie „.... deţinerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării potrivit Titlului VII C. fisc., fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false” şi se sancţionează cu amendă de la 20.000 RON la 100.000 RON, contribuabilul având posibilitatea achitării în termen de 48 ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute (respectiv 10.000 RON).

La întrebarea martorului denunţător A.C.I. despre modalitatea în care se pot înţelege, inculpatul Z.P. i-a solicitat suma de zece milioane şi sticla de whisky; referindu-se la singura sticlă de whisky expusă la vânzare în magazin, respectiv o sticlă de 750 ml marca T., inculpatul G.R.C., exprimându-şi acordul referitor la cele precizate de colegul său.

Martorul denunţător A.C.I. le-a spus inculpaţilor, Z.P. şi G.R.C., că nu dispune momentan de suma de 1.000 RON şi le-a propus să revină în după amiaza acelei zile pentru a primi atât suma de bani, cât şi sticla de whisky.

Cei doi inculpaţi, Z.P. şi G.R.C., au fost de acord, precizându-i martorului vă vor reveni în jurul orei 16:00.

După cum avea să declare în faţa instanţei, martorul denunţător nu a intenţionat nici un moment să le dea banii, el le-a sugerat amânarea plăţii doar pentru a câştiga timp de gândire.

La ieşirea din magazin, inculpatul Z.P. l-a asigurat pe martorul C.F., care stătea în apropierea uşii de acces, că administratorului nu i se va întâmpla nimic, după care, împreună cu colegul său, inculpatul G.R.C., a urcat în autoturismul de serviciu şi s-a deplasat la Urziceni.

După plecarea inculpaţilor, Z.P. şi G.R.C., martorul C.F. a revenit în magazin.

În stare de nervozitate, martorul denunţător A.C.I., i-a precizat că cei doi îi ceruseră o sumă de bani pe care să o pregătească pentru când se vor întoarce.

La scurt timp în magazin şi-a făcut apariţia şi martorul S.I., fost cadru militar, chemat de martorul denunţător, A.C.I., acesta relatându-i aspectele în legătură cu verificările celor doi inspectori vamali, precum şi solicitarea acestora de a le fi dată suma de bani şi sticla de whisky în după amiaza aceleiaşi zile. S.I. l-a sfătuit să nu dea curs solicitării celor doi şi împreună au stabilit să contacteze organele de poliţie pentru a le sesiza fapta.

Întrucât martorul S.I. avea o cunoştinţă la Poliţia Municipiului Slobozia, în persoana comisarului şef O.N., şef Birou Investigaţii Criminale, l-a contactat telefonic pe acesta relatându-i situaţia de fapt, precizându-i numărul de înmatriculare al autoturismului cu care se deplasau cei doi inspectori vamali, aşa cum i-a fost comunicat din eroare de martorul denunţător A.C.I.

Comisarul şef O.N. a procedat de îndată la verificarea în baza de date a acestui număr de înmatriculare, constatând că nu aparţine A.N.V., existând astfel suspiciunea potrivit căreia cele două persoane ar fi falşi inspectori vamali, împrejurare pe care comisarul şef O.N. i-a comunicat-o martorului S.I., precizându-i acestuia ca în situaţia în care cei doi vor reveni la magazin să fie ţinuţi pe loc până la sosirea echipei. Totodată, comisarul şef O.N. i-a relatat situaţia comisarului M.G., şeful Biroului Poliţiei Rurale de la acea dată, precizându-i că cei doi „pretinşi vameşi” vor reveni la magazinul din Misleanu.

Cei doi ofiţeri de poliţie au convenit să-l instruiască pe martorul S.I. pentru ca la momentul revenirii inculpaţilor la magazinul SC A. SRL Misleanu să fie anunţată poliţia pentru a se dispune măsurile legale.

În acest sens martorul S.I. a stabilit cu martorul denunţător A.C.I. ca atunci când inspectorii vamali vor reveni pentru a primi suma de bani şi sticla de whisky, acesta să îl anunţe telefonic, iar la rândul său să anunţe poliţia (pe comisarul şef O.N.).

După orele 14:00, când martora A.L.Z., soţia martorului denunţător, a ajuns la magazin (după terminarea programului de lucru ca asistent medical), martorul denunţător A.C.I. i-a relatat în amănunt despre controlul inspectorilor vamali Z.P. şi G.R.C., precum şi despre faptul că aceştia urmează să revină în jurul orelor 16:00 pentru a primi suma de 1.000 RON şi sticla de whisky.

Localitatea Misleanu se află la 10 km distanţă de municipiul Slobozia.

În jurul orelor 15:30, dată fiind necesitatea prelungirii unui credit al SC A. SRL la Banca Transilvania, Sucursala Slobozia, martorul denunţător A.C.I. a plecat de la magazin spre Slobozia, lăsând-o ca vânzător pe martora A.L.Z. A stabilit cu aceasta ca atunci când vor veni inculpaţii la magazin, martora să îl anunţe telefonic.

Înainte de a pleca spre Slobozia, martorul denunţător A.C.I. s-a deplasat la magazinul SC B.C. SRL Andrăşeşti, punct de lucru Misleanu, unde a discutat cu martorul B.I., relatându-i despre modul în care a decurs controlul inspectorilor vamali la magazinul său şi despre înţelegerea cu aceştia pentru a nu fi sancţionat contravenţional şi anume că urmează ca inspectorii vamali să vină pentru a primi suma de bani şi sticla de whisky. Aceste amănunte ale discuţiei cu A.C.I., martorul le prezintă în special în declaraţia de la urmărirea penală.

Martorul B.I. i-a relatat martorului denunţător A.C.I. că doi vameşi au fost în control şi la magazinul lui, însă au stat foarte puţin şi nu au constatat nimic, martorul A.L.Z. exprimându-şi îndoiala privind veridicitatea calităţii celor două persoane. Cert este că B.I. l-a reţinut, drept unul dintre inspectorii vamali, pe Z.P., precum şi faptul necompletării R.U.C-ului.

Despre controale ale vămii, prin prezenţa lui Z.P., neînscrise în registrul unic de control, relatează şi martorele I.G. şi F.E., vânzătoare ale unor magazine mixte din Perieţi, dar şi martora U.C., asociat unic şi administrator al SC N.C. SRL Perieţi, aceasta din urmă reţinându-l şi pe inculpatul G.R.C.

Magazinul SC B.C. SRL din localitatea Misleanu se află poziţionat în continuarea direcţiei spre Urziceni de la magazinul SC A. SRL.

În jurul orelor 16:30, inculpaţii Z.P. şi G.R.C. au oprit în parcarea din faţa magazinului SC A. SRL, autoturismul V.B., fiind orientat spre Slobozia.

Inculpatul Z.P. a intrat în magazin unde se afla doar martora A.L.Z., în calitate de vânzătoare.

Faţă de aceasta, inculpatul Z.P. s-a exprimat în sensul că soţul său trebuia să-l aştepte în magazin deoarece aceasta le fusese înţelegerea. Martora şi-a apelat soţul telefonic şi la indicaţiile acestuia, a încercat să-l reţină pe vameş, oferindu-i o băutură răcoritoare, sau orice altceva, fiind însă refuzată.

Cei doi inspectori vamali au hotărât să aştepte în autoturismul parcat în faţa magazinului, între timp ajungând la magazin şi martorul S.I.

De fapt, din municipiul Slobozia, martorul denunţător A.C.I. îl contactase telefonic, relatându-i situaţia. Acesta s-a deplasat în zonă şi a constatat prezenţa celor doi inspectori vamali în autoturismul aflat în parcarea din faţa magazinului. I-a reproşat martorei A.L.Z. că nu a reuşit să-i reţină în magazin până la sosirea soţului său sau a organelor de poliţie, dar aceasta i-a explicat că nu a fost posibil.

Convingerea martorului fusese aceea că ar fi vorba de impostori, de falşi inspectori vamali, iar faptul că cei doi nu completaseră registrul unic de control îi întăriseră această convingere.

Acelaşi martor, S.I., a revenit cu telefon la comisarul O.N. şi i-a comunicat numărul de înmatriculare real al V.B. şi abia atunci s-a aflat că este vorba, într-adevăr, de angajaţi ai vămii.

Între timp, comisarul M.G. solicitase Postului de Poliţie Perieţi ca un poliţist să se deplaseze pentru a verifica pe „.. falşii inspectori vamali”.

Întrucât, şeful de post direct subordonat lui M.G. se afla în concediu de odihnă (în persoana martorului P.S.) a fost desemnat pentru a se prezenta la faţa locului, agentul de poliţie P.N.

Astfel, cu autoturismul proprietate personală dar echipat cu uniforma de serviciu, subofiţerul P.N. s-a deplasat la magazinul SC A. SRL unde i-a găsit pe inculpaţii Z.P. şi G.R.C. în autoturismul de serviciu V.B., le-a solicitat şi a primit legitimaţiile de serviciu, precum şi cartea de identitate a unuia dintre ei.

Misiunea subofiţerului era aceea de a-i reţine pe cei doi până la apariţia poliţiştilor din Slobozia, lucru care nu a fost posibil însă.

Astfel, agentul de poliţie P.N. a reuşit să comunice comisarului M.G. datele de identificare, însă inculpaţii Z.P. şi G.R.C. au devenit recalcitranţi şi au părăsit repede zona, lăsând legitimaţiile de serviciu şi cartea de identitate la poliţist.

Ulterior, în cursul aceleiaşi zile, numitul A.C.I. a formulat autodenunţ sesizând organele de urmărire penală pretinderea sumei de bani şi a unei sticle de whisky de către cei doi inspectori vamali.

De asemenea, în cursul aceleiaşi zile, legitimaţiile de serviciu au fost restituite directorului D.j.A.O.V. Ialomiţa, martorului S.I.A. de către martorul M.G., care însoţit de martorii P.N. şi F.G., a mers la sediul vămii.

În data de 15 mai 2008, în jurul orelor 10:00, cei doi inculpaţi Z.P. şi G.R.C., s-au deplasat la magazinul SC A. SRLMisleanu.

Inculpatul Z.P., i-a reproşat şi l-a atenţionat pe martorul denunţător A.C.I., spunându-i că nu a procedat bine şi că se vor mai întâlni vreodată, după care cei doi inspectori vamali au părăsit localul.

Cu ocazia declaraţiilor atât din faza cercetării penale cât şi a celei judecătoreşti, cei doi inculpaţi au negat comiterea faptelor, susţinându-şi constant nevinovăţia. Apărările inculpaţilor au fost apreciate ca fiind neîntemeiate, iar declaraţiile lor contradictorii şi nesincere, nefiind susţinute de materialul probator administrat.

Astfel, dacă în faţa instanţei inculpatul, Z.P., a susţinut că nici nu a intenţionat să-l sancţioneze pe A.C.I., susţinere aparent logică şi justificată, în raport de neregulile constatate, la urmărirea penală, acelaşi inculpat a confirmat realitatea neregulilor constatate şi faptul că administratorului SC A. SRL, i s-a adus la cunoştinţă cuantumul amenzii, deci, implicit exprimarea intenţiei de sancţionare.

La urmărirea penală, inculpatul G.R.C. îşi aminteşte vag de controlul de la SC A. SRL, susţinând că „este posibil” să fi efectuat o asemenea verificare, în schimb, în faţa instanţei manifestă o siguranţă surprinzătoare, oferind chiar amănunte privind desfăşurarea incidentului.

Pentru toate aceste considerente, varianta celor doi inculpaţi nu a fost primită, apărările lor întemeindu-se exclusiv pe interpretări excesive şi subiective ale declaraţiilor unora dintre martori, audiaţi, pe aşa zisele contradicţii, dintre depoziţiile din faza urmăririi penale şi cele din faza judecăţii, bazate pe amănunte minore, irelevante în opinia tribunalului şi fără consecinţe asupra situaţiei de fapt, datorându-se fără îndoială, timpului scurs din momentul producerii incidentului, cu consecinţa ştergerii inevitabile, a unor amănunte din memoria persoanelor ascultate.

Dimpotrivă, în opinia tribunalului, întreaga cercetare judecătorească a evidenţiat, o constanţă deosebită a mărturiilor, privind aspectele esenţiale ale cauzei, persoanele audiate ca martori menţinând aceleaşi depoziţii şi redând aceeaşi situaţie de fapt ca în actul de inculpare.

Adevăratele contradicţii, esenţiale, sunt doar, aşa cum s-a arătat, între mărturiile inculpaţilor, sens în care, tribunalul le-a apreciat ca nesincere şi, având în vedere întreg materialul probator administrat, a reţinut vinovăţia inculpaţilor Z.P. şi G.R.C. pentru comiterea infracţiunilor de luare de mită, având în opinia tribunalului, o încadrare juridică diferită de cea din actul de inculpare, prevăzută şi pedepsită de art. 254 alin. (1) raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Conform ordinului de control din 4 mai 2009, inculpaţii E.C., Z.P. şi numitul G.F. au fost delegaţi în perioada 4 mai-15 mai 2009, în urma analizei de risc efectuată la nivel local conform profilului de control din 22 aprilie 2009, pentru verificări şi investigaţii privind respectarea preţului maxim cu amănuntul la ţigări şi ţigarete, la agenţii economici care comercializează produse accizabile din raza de competenţă a D.J.A.O.V. Ialomiţa, conform prevederilor Titlului VII şi VII C. fisc. cu modificările şi completările ulterioare şi prevederile O.G. nr. 92/2003 republicată şi conform legislaţiei fiscale în domeniu.

La data de 4 mai 2009, în jurul orelor 14:00, inculpaţii E.C. şi Z.P. s-au deplasat cu autoturismul V.B., în localitatea Perieţi, la magazinul SC L.C.I.M. SRL, avându-l ca asociat unic şi administrator pe martorul denunţător C.I.

Magazinul funcţionează cu magazin mixt şi bar-terasă, în două corpuri de clădire distincte. La magazin se afla ca vânzătoare martora P.I.M., concubina martorului denunţător C.I.

Inculpaţii E.C. şi Z.P. şi-au declinat calitatea şi au trecut la verificarea produselor accizabile (ţigări şi băuturi alcoolice) expuse la vânzare. Au constatat că pachetele de ţigări V., K. şi P.M. nu aveau preţuri lipite pe pachetele expuse, iar inculpatul Z.P. i-a atras atenţia martorei asupra acestui fapt, spunându-i că sunt pasibili de amendă pentru că fiecare sortiment de ţigări trebuie să aibă preţul afişat.

În continuare, inculpatul Z.P. i-a solicitat martorei P.I.M. NIR-urile pentru ţigări. Martora i-a pus la dispoziţie carnetul de NIR-uri, iar inculpatul l-a studiat pe raftul/masa corespunzător raionului de parfumerie al magazinului.

Inculpatul Z.P., a întrebat-o pe martora P.I.M. cine este administratorul firmei, iar ea a răspuns că îl poate chema pe acesta pentru că este în zonă. Vameşii i-au spus că nu este nevoie.

În continuare, cei doi inculpaţi au verificat terasa, barul şi marfa expusă, constatând că nu există casă de marcat pentru produsele vândute în bar. Martora P.I.M. a explicat că nu e nevoie de casă de marcat în bar pentru că înregistrează pe casa de marcat din magazin, barul şi magazinul fiind în aceeaşi incintă.

Inculpatul Z.P. i s-a adresat nepoliticos, spunându-i că minte, că nu, se poate să nu-i fi spus nimeni că e nevoie şi de casă de marcat în bar. Urmare a apelului telefonic al concubinei sale, la magazin a venit şi martorul denunţător C.I.

Inculpaţii Z.P. şi E.C., i-au făcut cunoscut acestuia că sunt inspectori vamali şi că au constatat ca nereguli, respectiv neafişarea preţurilor la sortimentele de ţigări P.M., K. şi V., precum şi lipsa casei de marcat în bar, explicând că fiecare neregulă atrage o amendă de 3.000 RON, în total 6.000 RON.

Martorul denunţător C.I. a recunoscut situaţia constatată, explicând că are în magazin un singur raft special de ţigări.

În ceea ce priveşte lipsa casei de marcat în bar, martorul denunţător a precizat că este prima dată când i se ridică această problemă şi că din 2006 de când funcţionează magazinul a primit controale inclusiv de la Garda Financiară.

Cu privire la cuantumul amenzii, martorul denunţător C.I. le-a precizat inculpaţilor E.C. şi Z.P., că plata unei asemenea amenzi îl va determina să închidă magazinul.

În conformitate cu prevederile art. 1 lit. h) şi n) din Legea nr. 12/1990 republicată omisiunea întocmirii şi afişării în unitate, la locurile de desfacere sau servire, de către agenţii economici a preţurilor şi tarifelor (...) - constituie contravenţie şi se sancţionează, în cazul persoanelor juridice cu amendă de la 2.000 la 15.000 RON, iar depăşirea adaosului maxim stabilit prin hotărârea Guvernului (în cazul produselor din tutun) se sancţionează cu amendă în acelaşi cuantum.

De altfel şi în profilul de control pentru produsele accizabile întocmit la data de 22 aprilie 2009 de D.J.A.O.V. Ialomiţa, care a stat la baza emiterii ordinului de control/misiune din 4 mai 2009, sunt avute în vedere şi aceste contravenţii, precum şi sancţiunile nerespectării dispoziţiilor Legii nr. 12/1990.

De asemenea, conform art. 10 lit. b) din O.U.G. nr. 28/1999, neîndeplinirea obligaţiei operatorilor economici de a se dota şi utiliza aparate de marcat electronice fiscale, constituie contravenţie sancţionată cu amendă de la 8.000 la 10.000 RON, iar constatarea contravenţiei şi aplicarea sancţiunii fiind şi în sarcina A.N.V. ca organ de specialitate în cadrul A.N.A.F.

În aceste împrejurări inculpaţii E.C. şi Z.P. i-au precizat că o să-i lase o invitaţie pentru ziua de vineri (8 mai 2009), când martorul denunţător C.I. urmează să se prezinte la sediul vămii.

I-au pus în vedere totodată, martorului denunţător, că dacă va fi şi el drăguţ nu se va întâmpla nimic, unul dintre cei doi vameşi (posibil Z.P., conform declaraţiei de la urmărirea penală) făcând şi semnul banilor (a frecat degetul mare de degetele arătător şi mijlociu ale mâinii drepte), în timp ce vorbea.

Apoi, inculpaţii au completat, pe tejgheaua magazinului, invitaţia pe care i-au înmânat-o martorului denunţător C.I.

Cei doi au purtat o discuţie cu martorul C.I. şi în incinta barului, ocazie cu care l-au asigurat din nou că nu i se va întâmpla nimic, că dacă va veni şi el cu ceva problema va fi rezolvată.

După plecarea inculpaţilor E.C. şi Z.P., martorul denunţător C.I. a vorbit despre această alternativă cu martora P.I.M., care nu asistase, decât parţial, la discuţiile cu vameşii, şi au convenit că trebuie să le plătească inculpaţilor E.C. şi Z.P. o sumă de bani la data de 8 mai 2009 şi că din această cauză trebuie să amâne plata chiriei lunare, în sumă de 500 RON, către firma familiei P.V. şi P.G. La acel moment cei doi concubini erau nelămuriţi, nu ştiau precis cu ce titlu vor achita respectiva sumă şi dacă va reuşi martorul C.I. cu ocazia deplasării la vamă, să-i înduplece pe vameşii controlori să le aplice o amendă în cuantum mai redus.

Este de menţionat că magazinul SC L.C.I.M. SRL funcţionează într-un spaţiu închiriat de la SC C.P. SRL Slobozia.

În acest sens, atât martorul denunţător C.I., cât şi martora P.I.M., le-au relatat martorilor P.V. şi P.G., despre controlul inculpaţilor Z.P. şi E.C. şi despre iminenta plată către aceştia a unei sume de bani, obţinând o păsuire de câteva zile de la plata chiriei lunare.

S-au sfătuit chiar cu martorii P., cărora le-au arătat şi invitaţia, P.V. spunându-le să aştepte pentru a lua o decizie, după întoarcerea de la vamă, în funcţie de ceea ce se va întâmpla acolo. Martorii P.V. şi P.G. îi prezintă pe C.I. şi pe concubina acestuia ca fiind doi chiriaşi corecţi, ce îşi achitau la timp obligaţiile financiare, şi care nu le-au creat niciodată probleme în cei 4 ani de când foloseau spaţiul închiriat, incidentul cu controlul de la vamă fiind singura împrejurare în care aceştia au solicitat amânarea plăţii chiriei.

La data de 8 mai 2009, înainte de a se deplasa la sediul D.J.A.O.V. Ialomiţa, martorul denunţător C.I. s-a sfătuit cu martora P.I.M. şi au stabilit că suma de 600 RON este o sumă suficientă în raport cu posibilităţile lor pentru a o da inculpaţilor E.C. şi Z.P., (oricum plăteau o chirie lunară de 500 RON), în scopul de a nu se aplica măsura sancţionării contravenţionale în cuantumul precizat de cei doi inspectori vamali, sau de a se aplica o sancţiune mai blândă.

Martorul denunţător C.I. s-a prezentat la D.J.A.O.V. Ialomiţa, având asupra sa invitaţia lăsată de inculpaţi pe data de 4 mai 2009, Registrul unic de control al SC L.C.I.M. SRL Perieţi, precum şi suma de 600 RON (o bancnotă de 200 RON şi patru a câte 100 RON).

Din proprie iniţiativă, martorul denunţător C.I. a luat asupra sa şi Registrul unic de control pentru ca activitatea de control să fie consemnată de cei doi inspectori vamali.

Fiind prima dată când urma să se prezinte la sediul D.J.A.O.V. Ialomiţa, locaţia fiindu-i precizată de cei doi inspectori vamali, martorul denunţător C.I. s-a prezentat la intrarea în incinta D.J.A.O.V. Ialomiţa şi a înmânat funcţionarului de la ghişeu invitaţia.

Întrucât invitaţia menţiona numele inculpaţilor E.C. şi Z.P., funcţionarul de la ghişeu l-a chemat pe inculpatul Z.P.

Inculpatul Z.P., a ieşit din sala destinată publicului, a luat invitaţia de la martorul denunţător şi i-a spus acestuia să iasă în faţa clădirii şi să aştepte până va fi chemat.

În timp ce martorul denunţător C.I. aştepta în faţa clădirii, fumând o ţigară, din sediul D.J.A.O.V. Ialomiţa a ieşit inculpatul E.C., care i-a cerut martorului să-l urmeze în clădire, au trecut din sala rezervată publicului în zona cu acces restricţionat şi s-au oprit pe casa scării ce asigură accesul la etajul I al clădirii. Aici, inculpatul E.C. l-a întrebat pe martorul denunţător dacă a venit pregătit, acesta a răspuns afirmativ, înmânându-i suma de 600 RON, pe care inculpatul a primit-o sub forma unei strângeri de mână. Inculpatul a introdus banii în buzunar fără să-i numere sau să fi întrebat cuantumul acestora.

În continuare, când martorul denunţător C.I. i-a prezentat Registrul unic de control, inculpatul E.C. i-a precizat că nu mai este nevoie, iar cei doi s-au despărţit fără a se întocmi vreun înscris sau a se completa Registrul unic de control, inculpatul refuzându-i martorului o nouă strângere de mână, spunându-i că nu este bine să fie văzuţi împreună.

La data de 14 mai 2009, urmare a sfatului primit de la martorul P.V., numitul C.I. a formulat autodenunţ, sesizând fapta de pretindere a unei sume de bani şi ulterior darea şi primirea sumei de 600 RON, în condiţiile expuse.

După formularea autodenunţului, s-a procedat, de către organele de urmărire penală, la efectuarea de conduceri în teren cu martorul denunţător C.I., care a indicat locul în care a parcat autoturismul proprietate personală la data de 8 mai 2009 în faţa D.J.A.O.V. Ialomiţa, traseul urmat în incinta D.J.A.O.V. Ialomiţa, întocmind inclusiv o schiţă a parterului sediului vămii, aflată la dosarul de urmărire penală, identică cu Planul de compartimentare al imobilului D.J.A.O.V. Ialomiţa, aşa cum rezultă din documentaţia tehnică-cadastrală existentă la Primăria Municipiului Slobozia, care a stat la baza Autorizaţiei de construcţie.

La data de 17 septembrie 2009, inculpatul E.C., a fost prezentat pentru recunoaştere martorului denunţător C.I. la sediul organului de anchetă şi recunoscut ca fiind funcţionarul vamal care a primit la data de 8 mai 2009 suma de 600 RON.

La data de 22 septembrie 2009, inculpatul E.C. şi martorul E.I., în exercitarea atribuţiilor de serviciu, în baza ordinului de control din 18 septembrie 2009, au efectuat un control inopinat la magazinul SC L.C.I.M. SRL Perieţi. Au ajuns la magazin în jurul prânzului şi l-au găsit ca vânzător pe martorul denunţător C.I.

Inculpatul E.C. s-a interesat de motivul prezenţei martorului denunţător C.I. la organul de anchetă, dacă a reclamat „cele întâmplate” la data de 4-8 mai 2009 şi l-a atenţionat pe martorul denunţător că în situaţia în care cooperează cu organul de anchetă, colegii săi de la Vamă vor determina închiderea magazinului său, cât şi a magazinelor rudelor sale.

În aceeaşi zi, la magazinul martorului denunţător C.I., inculpatul E.C. şi martorul E.I., s-au deplasat la magazinul I.I.B.G. situat în apropiere, unde au găsit-o pe martora F.E.

Inculpatul E.C. a întrebat-o pe martoră dacă în urma controlului anterior efectuat Ia magazin, respectiv Ia data de 8 mai 2009, s-a interesat poliţia de modul în care a decurs controlul.

Pe martoră a surprins-o acest nou control Ia numai 2 luni după cel anterior, precum şi întrebarea Iui E.C., aspecte ce i-au creat convingerea că inculpatul E.C. revenise atât de repede nu pentru un nou control, ci doar pentru a verifica dacă este, Ia rându-i, controlat.

Audiaţi în faza urmăririi penale, cei doi inculpaţi, Z.P. şi E.C., au negat comiterea faptei, susţinând că nici nu-şi amintesc despre presupusul control de Ia SC L.C.I.M. SRL Perieţi, prin autodenunţul martorului C.I. urmărindu-se, în opinia lor, denigrarea instituţiei în care lucrau Ia acea dată.

Aceeaşi poziţie au adoptat-o şi cu ocazia audierii Ia instanţă, inculpatul Z.P. afirmând că nu-şi aminteşte de nicio împrejurare în care să fi constatat nereguli Ia SC L.C.I.M. SRL şi pe care să nu Ie fi consemnat în registrul unic de control, regula fiind ca rezultatul oricărui control să fie în registrul unic.

Ambii inculpaţi au precizat că nu I-au cunoscut pe martorul C.I., anterior audierilor de Ia D.N.A., negând orice întâlnire cu acesta în sediul vămii, susţinând că în dimineaţa de 8 mai 2009, data presupusei întâlniri pentru primirea sumei de 600 RON, s-au aflat împreună, Z.P. şi E.C., la P., pentru operaţiunea de marcare-colorare.

Pentru dovedirea aspectelor invocate în apărare, cei doi inculpaţi au depus înscrisuri şi au solicitat audierea martorei L.E.D., angajată a Vămii Ia Compartimentul Financiar-Contabilitate, aflat Ia parterul clădirii.

În opinia tribunalului, aceste probe, administrate în apărarea inculpaţilor, nu aduc informaţii esenţiale şi edificatoare în soluţionarea cauzei, sens în care au fost considerate neconcludente şi inutile.

Edificatoare în sensul susţinerii vinovăţiei celor doi s-a apreciat a fi şi depoziţia martorului E.I., care a declarat că acţiunea de control din 22 septembrie 2009 Ia comercianţii din Perieţi a fost prima acţiune de control efectuată de el în această localitate. A remarcat că inculpatul E.C. şi martorul denunţător C.I. se cunosc pentru că au discutat în şoaptă la o oarecare distanţă de el, astfel încât nu a auzit despre ce anume şi nici colegul său nu i-a spus.

În drept, fapta inculpaţilor Z.P. şi E.C. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită, prevăzută şi pedepsită de art. 254 alin. (1) C. pen., raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Reţinând vinovăţia inculpaţilor referitor la toate faptele prezentate în rechizitoriu, Tribunalul a aplicat fiecăruia câte o pedeapsă, în raport de criteriile generale şi obligatorii de individualizare, reglementate de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi de scopul pedepsei, astfel cum este el prezentat în art. 52 C. pen.

A fost avute în vedere limitele speciale de pedeapsă prevăzute de textul de lege incriminator, gradul concret de pericol social al fiecărei fapte, modalitatea şi împrejurările comiterii şi s-a apreciat că, faţă de atitudinea constant nesinceră a inculpaţilor, de pe întreg parcursul procesului penal, de procedeul acestora de a-şi sfida propriul statut, de funcţionari publici, şi codul de conduită cu toate consecinţele şi responsabilităţile ce decurg din această calitate, dând astfel dovadă de neseriozitate şi comportament nedemn, în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, nu s-ar justifica reţinerea de circumstanţe atenuante.

Elementele favorabile celor trei inculpaţi, precum lipsa antecedentelor penale şi atitudinea de prezentare în faţa organelor judiciare, vârsta ori nivelul de instruire, servesc pronunţării unor pedepse orientate la minimul special prevăzut de lege.

Faţă de cuantumul fiecărei pedepse pronunţate, Tribunalul a constatat, de asemenea, îndeplinită în cauză condiţia prevăzută în alin. (1) şi (3) al art. 65 C. pen., pentru aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi prevăzute de textul de lege incriminator.

Ca modalitate de executare a pedepsei principale, apreciind că pedeapsa nu este un scop în sine, ci trebuie avută în vedere posibilitatea reeducării fiecăruia dintre inculpaţi sub imperiul sancţiunii aplicate, iar în cazul inculpaţilor G.R.C. şi E.C., aceştia sunt la prima abatere de natură penală şi au săvârşit actele materiale ale unei singure infracţiuni de luare de mită, Tribunalul a apreciat incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 86¹ C. pen.-art. 86² C. pen.

Ca urmare, a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate acestor inculpaţi, sub supraveghere, pe o perioadă de 6 ani, alcătuită din cuantumul pedepsei la care s-a adăugat un interval de 3 ani şi a încredinţa supravegherea celor doi inculpaţi, G.R.C. şi E.C., Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Ialomiţa.

Referitor la inculpatul Z.P., dat fiind perseverenţa infracţională a acestuia [a comis două infracţiuni prevăzute şi pedepsite fiecare de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000] în săvârşirea unor fapte grave, în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, Tribunalul apreciază că pronunţarea unei pedepse rezultate, cu suspendarea executării, chiar şi sub supraveghere, nu ar fi suficientă, nu ar servi rolului coercitiv-educativ-preventiv al pedepsei, sens în care va dispune executarea pedepsei în regim de detenţie.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi justiţie, D.N.A şi inculpaţii criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate sub următoarele aspecte:

- Parchetul, privitor la greşita schimbare de încadrare juridică a faptei prin înlăturarea alin. (2) al art. 254 C. pen. în condiţiile în care fapta săvârşită de inculpaţi se pedepseşte mai drastic când se referă la persoane cu atribuţii de control sau la cele care trebuie să constate şi să sancţioneze contravenţiile [art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000] solicitând şi o sporire a pedepselor aplicate inculpaţilor E.C. şi G.R.C. în aşa fel încât să permită suspendarea lor sub supraveghere dar pe o perioadă de timp mai îndelungată.

- inculpaţii, privitor la trimiterea lor în judecată pentru fapte care nu există solicitând achitarea în temeiul dispoziţiilor art. ll pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Examinând hotărârea atacată sub aspectul criticilor invocate cât şi din oficiu prin prisma dispoziţiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen. Curtea, prin decizia penală nr. 263/A din 9 decembrie 2010 a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Justiţie şi de inculpatul Z.P. împotriva sentinţei penale nr. 287/F din 8 octombrie 2010 pronunţată Tribunalul Ialomiţa.

A fost desfiinţată în parte sentinţa apelată şi în rejudecare:

A fost înlăturată aplicarea art. 334 C. proc. pen. şi menţinută încadrarea juridică a faptelor comise de inculpaţi şi art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi pedepsele aplicate acestora.

În baza art. 86¹-art. 86² C. pen. a fost dispusă suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatul Z.P. pe perioada unui termen de încercare de 6 ani.

A fost încredinţată supravegherea inculpatului Z.P. Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Ialomiţa.

În baza art. 86³ alin. (1) C. pen. s-a stabilit că inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Ialomiţa;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de muncă.

În baza art. 86³ alin. (3) lit. b) C. proc. pen. s-a impus inculpatului obligaţia de a nu-şi schimba domiciliul sau reşedinţa şi de a nu depăşi graniţele României decât în condiţiile fixate de instanţă.

Au fost puse în vedere inculpatului dispoziţiile art. 359 C. proc. pen.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

Totodată, au fost respinse, ca nefondate, apelurile inculpaţilor G.R.C. şi E.C. pe care îi obligă la câte 200 RON cheltuieli judiciare statului.

Astfel, s-a reţinut că situaţia de fapt reţinută de prima instanţă în urma administrării şi analizării pe larg a întregului probatoriu de la dosar, a condus la stabilirea, fără echivoc, a vinovăţiei inculpaţilor în comiterea infracţiunii de luare de mită.

În drept, instanţa de fond a reţinut că nu sunt incidente dispoziţiile alin. (2) ale art. 254 C. pen., respectiv împrejurarea ca fapta să fie săvârşită de un subiect calificat, funcţionar însărcinat cu atribuţiile de control, în cauză fiind vorba de persoane care, potrivit legii, au atribuţii de constatare sau de sancţionare a contravenţiilor şi prin urmare ar fi incidente numai dispoziţiilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 care particularizează în acest mod, activitatea pe care cei trei inculpaţi o desfăşurau dispunând schimbarea de încredere juridică în acest sens.

Între atribuţiile de control incriminate în alin. (2) al art. 254 C. pen. şi cele de constatare sau sancţionare a contravenţiilor, art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, legiuitorul a înţeles să facă o distincţie de vreme ce le-a separat în aceste texte de lege însă ceea ce le este comun constă în sancţiunea ce intervine în ambele cazuri, respectiv pedeapsa ce se aplică conform art. 7 alin. (1) (teza ultimă) din Legea nr. 78/2000 şi devin incidente aceste dispoziţii.

Prin urmare Curtea a avut în vedere încadrarea juridică a faptelor dată prin rechizitoriul Parchetului iar nu cea schimbată de prima instanţă.

În ceea ce priveşte pedepsele aplicate, Curtea a constat că ele corespund criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ale gradului de pericol social concret ale faptelor săvârşite, limitelor de pedeapsă prevăzute de cod, persoana inculpaţilor, aflaţi la prima încălcare a legii penale, cu atitudini nesincere pe parcursul cercetărilor încât atât în cuantum cât şi ca modalitate de executare (pentru inculpaţii E.C. şi G.R.C.) vor fi apte să asigure triplul scop al pedepsei prevăzută de art. 52 C. pen.

În favoarea acestor inculpaţi procurorul a solicitat o uşoară majorare a pedepselor şi a termenului de încercare a suspendării executării lor sub supraveghere, însă Curtea constată că ea nu se impune. Faptele inculpaţilor nu relevă un grad de pericol social sporit, cererile lor de acoperire a unor fapte contravenţionale prin neaplicarea de sancţiuni unor mici comercianţi care se ocupă cu fapte de comerţ cu amănuntul în judeţe, pe plan local, nefiind acele fapte de corupţie la nivel înalt ce se cer aspru pedepsite.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul Z.P., sancţionat mai drastic faţă de ceilalţi coinculpaţi, pe motiv că a participat la două fapte de luare de mită la diferenţă de 1 an şi a pretins sume de bani pentru a nu sancţiona pe denunţători, Curtea a apreciat că şi acesta poate beneficia de o altă modalitate a executării pedepsei, în afara mediului penitenciar, prin suspendarea ei sub supraveghere în condiţiile art. 86¹-86² C. pen. cu respectarea unor măsuri şi obligaţii ce pot atrage revocarea ei dacă sunt încălcate ce rea credinţă.

Aceasta întrucât nu întotdeauna un mediu de detenţie asigură şi o reeducare pe măsură dar şi în raport cu imputarea unei fapte în plus faţă de inculpaţii E.C. şi G.R.C. pentru care nu se impune o sancţiune mai severă în condiţiile în care şi procurorul a pus concluzii în favoarea celor doi, doar privitor la o sporire a cuantumului pedepsei care să permită în continuare suspendarea ei (sub supraveghere) pe un timp de încercare mai îndelungat. Din această perspectivă apelului inculpatului Z.P. va fi admis de instanţă.

Prin prisma analizării probatoriului şi în această fază procesuală, Curtea a constat că faptele reţinute în sarcina inculpaţilor există şi au fost săvârşite cu vinovăţie stând dovada declaraţiile denunţătorilor coroborate cu ale martorilor iar susţinerile inculpaţilor în vederea achitării nu sunt fundamentate de argumente solide care să le combată.

Împotriva deciziei penale sus arătate a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A. şi inculpaţii Z.P., G.R.C. şi E.C. criticând hotărârea pentru netemeinicie şi nelegalitate, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 9, 14 şi 18 C. proc. pen.

Concluziile reprezentantului Ministrului Public şi poziţia adoptată de recurenţii inculpaţi, susţinerile apărătorului acestora, precum şi ultimul cuvânt al inculpaţilor au fost consemnate detaliat în partea introductivă a prezentei hotărâri, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.

Examinând hotărârea prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursurile declarate sunt nefondate pentru considerentele ce se vor expune în continuare:

Înalta Curte consideră că în cauză s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la aprecierea probelor şi constată, stabilind la rândul său, în baza propriei evaluări asupra mijloacelor de probă, că situaţia de fapt a fost corect reţinută de instanţe.

În cauză, prezumţia de nevinovăţie de care beneficiază fiecare inculpat a fost răsturnată în cursul activităţii de probaţiune, niciuna din probele administrate în cauză nefiind certă în sensul stabilirii nevinovăţiei acestora.

În mod corect, instanţa de control judiciar, prin coroborarea judicioasă a probelor administrate în cauză, a reţinut în sarcina inculpaţilor săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 constând în aceea că, inculpaţii, în calitate de inspectori vamali încadraţi la D.J.A.O.V. Ialomiţa, compartimentul accize, au pretins şi primit sume de bani pentru a nu aplica sancţiuni contravenţionale unor comercianţi.

Astfel, în sarcina inculpatului Z.P., s-a reţinut că la data de 14 mai 2008, în exercitarea atribuţiilor de control inopinat la magazinul aparţinând SC A. SRL Misleanu, constatând încălcări ale legii ce impuneau măsuri de sancţionare contravenţională, în scopul de a nu aplica sancţiunea amenzii, a pretins de la numitul A.C.I., suma de 1000 RON şi o sticlă de whisky marca T. în valoare de 51 RON.

De asemenea, în aceeaşi calitate, la data de 4 mai 2009 şi tot în exercitarea atribuţiilor de serviciu, pe timpul derulării unui control inopinat la magazinul SC L.C.I.M. SRL Perieţi, unde a constatat încălcări de lege ce impuneau măsura sancţionării contravenţionale, în scopul de a nu aplica sancţiunea, a pretins de la numitul C.I. o sumă de bani, iar la data de 8 mai 2009 a mijlocit primirea de la martorul denunţător, C.I., de către inculpatul E.C., a sumei de 600 RON.

În sarcina inculpatului G.R.C. s-a reţinut că, în calitate de inspector vamal la D.J.A.O.V. Ialomiţa, Compartimentul Accize, la data de 14 mai 2008, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, pe timpul derulării unui control inopinat la magazinul SC A. SRL Misleanu, unde împreună cu colegul său, inculpatul Z.P., au constatat încălcări de lege ce impuneau măsura sancţionării contravenţionale, în scopul de a nu aplica amenda, şi-a manifestat explicit acordul la pretinderea de către inculpatul Z.P., de la numitul A.C.I., a sumei de 1.000 RON şi a unei sticle de whisky, marca T., în valoare de 51 RON.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul E.C., s-a reţinut că în aceeaşi calitate, de inspector vamal la D.J.A.O.V. Ialomiţa, Compartimentul Accize, la data de 4 mai 2009, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, pe timpul derulării unui control inopinat la magazinul aparţinând SC L.C.I.M. SRL Perieţi, împreună cu colegul său, inculpatul Z.P., constatând încălcări de lege ce impuneau măsura sancţionării contravenţionale, în scopul de a nu aplica sancţiunea, şi-a manifestat tacit acordul la pretinderea de către inculpatul Z.P., de la martorul denunţător, C.I., a unei sume de bani, pentru ca la data de 8 mai 2009, să primească efectiv de la aceeaşi persoană, suma de 600 RON.

Situaţia de fapt expusă a fost probată cu înscrisurile existente la dosarul cauzei, cu declaraţiile martorilor A.C.I., A.L.Z., B.l., C.I. coroborate cu declaraţiile inculpaţilor.

Înalta Curte, cu referire la cauză reţine că la pronunţarea unei condamnări, instanţa trebuie să-şi întemeieze convingerea vinovăţiei inculpaţilor pe bază de probe sigure, certe . Înfăptuirea justiţiei penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunţă, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecăţii). Numai aşa se formează convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauză, că realitatea obiectivă (fapta supusă judecăţii) este, fără echivoc, cea pe care o înfăţişează realitatea reconstituită ideologic cu ajutorul probelor.

În consecinţă, Înalta Curte apreciază că probatoriile administrate în cauză au fost corect percepute şi temeinic analizate de către instanţa de apel, neexistând nicio contradicţie evidentă, esenţială şi necontroversată între ceea ce a reţinut instanţa, ca stare de fapt, şi conţinutul mijloacelor de probă la care a făcut referire.

Înalta Curte constată că în speţa dedusă judecăţii inculpaţilor le-a fost respectat dreptului la un proces echitabil, toate mijloacele de proba fiind administrate în fata acestora, asistaţi de câte un apărător, în şedinţa publica, în dezbateri contradictorii, astfel cum a afirmat, cu titlu de principiu, C.E.D.O. într-o jurisprudenţă constantă.

În mod justificat s-a constatat întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de luare de mită, reţinută în sarcina inculpaţilor, probatoriile cauzei făcând dovada activităţii ilicite a celor doi inculpaţi. Astfel, depoziţiile denunţătorului A.C.I. şi C.I., ale martorilor A.C.I., A.L.Z., C.F., S.I., O.N., M.G., P.S., P.N., F.G., S.I.A., B.l. şi C.I., procesul verbal de confruntare, precum şi celelalte acte procedurale efectuate, fac dovada pretinderii de către inculpaţi a unor sume de bani în scopul de a nu aplica măsura sancţionării contravenţională. Din interpretarea coroborată a tuturor probelor administrate, a reieşit, fără dubiu, săvârşirea faptelor de către inculpaţi.

Simpla susţinere a inculpaţilor că nu au săvârşit faptele reţinute în sarcina lor, nu impun aplicarea principiului in dubio pro reo, atâta timp cât, poziţia inculpaţilor nu se coroborează cu nici una din probele cauzei, probe ce dovedesc starea de fapt reţinută în mod temeinic de către prima instanţă. Constatând astfel că sunt neîntemeiate criticile aduse de către recurenţi, acestea urmează a fi înlăturate iar hotărârea menţinută în totalitate

Totodată, Înalta Curte constată că, în cauză nu poate fi reţinută nici critica formulată de inculpaţi privitoare la nemotivarea hotărârii instanţei de control judiciar, aceasta fiind amplă şi detaliată, după cum nu poate fi primită nici critica referitoare la nepronuntarea asupra unor mijloace de probă, acestea fiind analizate din perspectiva art. 356 lit. c) C. proc. pen., raportat la art. 63 C. proc. pen.

Potrivit jurisprudenţei constante a C.E.D.O., hotărârile judecătoreşti trebuie motivate astfel încât să indice de o manieră suficientă motivele pe care se fondează. Întinderea acestei obligaţii poate varia în funcţie de natura deciziei în cauză şi trebuie analizată în lumina ansamblului circumstanţelor cauzei. Astfel, C.E.D.O. a considerat că, respingând o cale de atac, instanţa sesizată poate, în principiu, să îşi însuşească motivele reţinute în decizia atacată.

Cu referire la criticile de netemeinicie a deciziei, formulate de procuror, privitoare la greşita individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor sub aspectul cuantumului şi a modalităţii de executare, Înalta Curte reţine că potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) la stabilirea şi aplicarea pedepselor instanţele trebuie să ţină seama de dispoziţiile Părţii generale C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Verificând decizia atacată în raport de aceste dispoziţii Curtea constată, că pedepsele aplicate de instanţa de apel au fost corect individualizate cu respectarea tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel încât să fie asigurat scopul pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen.

La stabilirea pedepsei, instanţa de apel a avut în vedere pe lângă pericolul social concret al faptei, determinat de împrejurările comiterii acesteia şi circumstanţele personale ale fiecăruia dintre inculpat, atitudinea procesuală manifestată de cei inculpaţi pe tot parcursul procesului, apreciind în mod justificat că o pedeapsă de 3 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării acesteia este în măsură să răspundă scopului coercitiv şi mai ales preventiv al pedepsei, prevăzute de legiuitor, neimpunându-se o majorare a acesteia.

Constatând astfel că sunt neîntemeiate criticile aduse de către recurenţi, acestea urmează a fi înlăturate iar hotărârea menţinută în totalitate.

Prin urmare, faţă de cele învederate Înalta Curte in baza art. 385¹⁵ pct. 1, lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A. şi de recurenţii intimaţi inculpaţi Z.P., G.R.C. şi E.C. împotriva deciziei penale nr. 263/A din 9 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a Il-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

În baza art. 192 pct. 3 alin. (2) C. proc. pen. inculpaţi Z.P., G.R.C. şi E.C. vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de prezenta cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A. şi de recurenţii intimaţi inculpaţi Z.P., G.R.C. şi E.C. împotriva deciziei penale nr. 263/A din 9 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurenţii intimaţi inculpaţi la plata sumei de câte 400 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariile parţiale pentru apărătorii desemnţi din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 martie 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 4044/2011. Penal. Infracţiuni privind...		ICCJ. Decizia nr. 1146/2011. Penal. Plângere împotriva... →

Vezi şi alte speţe de drept penal: