ICCJ. Decizia nr. 4044/2011. Penal. Infracţiuni privind comerţul electronic (Legea nr. 365/2002). Recurs

Decizii penale ICCJ 2011

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 4044/2011

Dosar nr. 4798/114/2008

Şedinţa publică din 15 noiembrie 2011

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penala nr. 73 din 22 iulie 2010 pronunţată de Tribunalul Buzău au fost condamnaţi inculpaţii, după cum urmează:

1. A.M. zis „F.”, născut la 26 septembrie 1988 în municipiul Buzău, domiciliat în municipiul B., judeţul Buzău, fără forme legale în municipiul B., judeţul Braşov, cetăţean român, studii-liceu, ocupaţie-student anul I la Facultatea de Automatică a Universităţii T. din Braşov, necăsătorit, fără copii, cu antecedente penale.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 la 4 ani închisoare.

În baza art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) la 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu 41 alin. (2) C. pen. la 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (2) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) la 4 ani închisoare.

În baza art. 27 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 365/2002 cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) la 4 ani închisoare.

În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002 la 4 ani închisoare.

În baza art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) la 4 ani închisoare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul pentru infracţiunea prevăzută de art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 33 lit. a)- art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai mare, aceea de 5 ani închisoare.

În baza art. 35 C. pen. inculpatul urmând să execute şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În baza art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 48 din 8 martie 2007 a Tribunalului Buzău urmând a executa şi această pedeapsă, în total 6 ani închisoare.

S-au aplicat dispoziţiile art. 71-64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

S-a dedus din pedeapsa de 6 ani închisoare reţinerea şi arestul preventiv din perioada 2 septembrie 2008-9 septembrie 2009.

S-a dispus confiscarea sumelor de: 4.906 RON, 1.700 euro şi 2.100 dolari SUA ridicate de la inculpat , acestea fiind obţinute prin săvârşirea de fapte penale (conform chitantelor şi recipiselor de la C.E.C. şi ordinelor de incasare numerar de la Banca C.R.

S.S.G., născut la 15 august 1983 în municipiul Buzău, domiciliat în municipiul B., jud. Buzău, cetăţean român, studii-liceu, ocupaţie-student anul III la Universitatea C. Bucureşti Facultatea de Căi ferate şi Drumuri şi Poduri, necăsătorit, fără copii , recidivist.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. la 4 ani închisoare.

În baza art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen. la 6 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen. la 6 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu art. 37 lit. a) C. pen. la 4 ani închisoare.

În baza art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen. la 5 ani închisoare.

În baza art. 27 alin. (1), 2 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen. la 5 ani închisoare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi (37) lit. a) C. pen. şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 61 alin. (2) C. pen. s-a revocat liberarea condiţionată pentru restul de 155 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin decizia Curţii de Apel Ploieşti nr. 137/2007 şi s-a contopit acest rest cu fiecare din pedepsele aplicate în pedepsele cele mai mari.

În baza art. 33 lit. a)-art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele obţinute în urma revocării în pedeapsa cea mai mare, urmând a executa 6 ani închisoare.

În baza art. 35 C. pen. urmând să execute şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

S-au aplicat art. 71-64 lit a teza a II-a şi b C. pen.

S-a dedus din pedeapsa de 6 ani reţinerea şi arestul preventiv din perioada 3 septembrie 2008-9 septembrie 2009.

S-a confiscat de la inculpat suma de 3.160 lei (½ din sumele obţinute cu A.M. şi cu P.V.).

R.B.A. zis „B.” , născut la 27 ianuarie 1984 în municipiul Buzău, domiciliat în municipiul B., judeţul Buzău, fără forme legale în municipiul B., judeţul Buzău, cetăţean român, studii-superioare, fără ocupaţie, necăsătorit, fără copii, fără antecedente penale.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 la 3 ani închisoare.

În baza art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) la 3 ani închisoare.

În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) la 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a)-art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai mare, aceea de 3 ani închisoare.

În baza art. 35 C. pen. inculpatul urmând să execute şi pedeapsa de 2 ani a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

S-au aplicat dispoziţiile art. 71- 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

S-a dedus din pedeapsă reţinerea şi arestul preventiv din perioada 3 septembrie 2008-25 decembrie 2008.

P.C.D. zis „V.”, născut la 21 octombrie 1984 în municipiul T., judeţul Tulcea, domiciliat în municipiul B., judeţul Buzău, cetăţean român, studii-liceu, fără ocupaţie, necăsătorit, fără copii, fără antecedente penale.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 la 3 ani închisoare.

În baza art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) la 3 ani închisoare.

În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) la 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a)-art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul urmând să execute 3 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. inculpatul urmând să execute şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani.

S-au aplicat şi dispoziţiile art. 71-64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

S-a dedus din pedeapsa de 3 ani închisoare reţinerea din 3 septembrie 2008.

P.V., născut la 16 iunie 1983 în municipiul Buzău, domiciliat în municipiul B., judeţul Buzău, cetăţean român, studii-liceu, ocupaţie-student la facultatea de contabilitate şi Informatică de Gestiune a Universităţii S.H. Bucureşti şi operator calculator K.K. la SC M.E. SRL Buzău, necăsătorit, fără copii, fără antecedente penale.

În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002 la 3 ani închisoare.

În baza art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) la 3 ani închisoare.

În baza art. 27 alin. (1), (2) din Legea nr. 365/2002 cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) la 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a)-art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai mare, aceea de 3 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. inculpatul urmând să execute şi pedeapsa interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

S-au aplicat dispoziţiile art. 71-64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

S-a dedus reţinerea din 3 septembrie 2008.

S-a confiscat de la inculpat suma de 1.000 RON.

În baza art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor rezultante aplicate inculpaţilor R.B.A., P.C.D. şi P.V. pe un termen de încercare de 8 ani.

În baza art. 86³ C. pen. pe durata termenului de încercare, inculpaţii supunându-se următoarelor măsuri de supraveghere:

- se vor prezenta la Serviciul de Probaţiune Buzău la datele pe care le va stabili consilierul desemnat;

- vor anunţa, în prealabil, acelaşi serviciu, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare ce depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

- vor comunica şi justifica serviciului schimbarea locului de muncă şi vor comunica informaţiile solicitate de natură a le putea fi controlate mijloacele de existenţă.

S-au aplicat dispoziţiile art. 359 C. proc. pen. (atrăgând atenţia acestora că săvârşirea de noi fapte penale va determina revocarea acestui beneficiu, urmând a fi executată în regim de detenţie aceasta pedeapsa, alături de cea pentru noile fapte) şi art. 71 alin. (5) C. pen. pentru aceşti trei inculpaţi.

S-a menţinut pentru inculpaţii A.M. şi S.S.G. liberarea provizorie sub control judiciar, această măsură urmând a-şi înceta efectele la momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti.

S-a dispus confiscarea aparatului X1 ce aparţine inculpatului S.S.G., a cardurilor clonate, cartele Metrorex ridicate de la A.M. (acestea urmând a fi distruse) şi a celorlalte bunuri ridicate de la inculpaţii din acest dosar şi depuse la 5 decembrie 2008 la I.P.J. Buzău, Camera de Corpuri Delicte, menţionate în procesul-verbal întocmit de procuror şi în dovada din 16 ianuarie 2009, cu excepţia celui restituit inculpatului S.S.G. in cursul cercetării judecătoreşti.

S-a luat act că părţile vătămate Banca C.S. din Republica Cehă, N.J. Bank, E.F.C.U. din SUA, C. Bank din SUA, Bank B.L.H. din SUA, L.A.F.C.U. din Lansing, Michigan (SUA) S.I.N.C., Johnston, Iowa (S.U.A) G.F.F.C.U. Tampa Florida S.U.A nu s-au constituit părţi civile.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

În luna ianuarie 2008, inculpatul S.S.G. a primit de la inculpatul P.V. un aparat X1 de falsificare de carduri bancare pe care l-a folosit până în luna aprilie 2008 când i l-a restituit întrucât s-au certat.

În această perioadă, S.S.G. a falsificat mai multe carduri bancare, folosind însă informaţii obţinute de inculpatul P.V. din mediul informatic privind conturi bancare din SUA şi Cehia, unele fiind furnizate de o persoană „M.P.”, neindentificată de organele de urmărire penală până in prezent.

Cu cardurile falsificate, cei doi s-au deplasat în data de 5 martie 2008 la ATM din Buzău, cartier Dorobanţi, de unde au retras în două rânduri 1000, respectiv 300 RON dintr-un cont deschis la o bancă din Cehia.

În acea zi, aceşti inculpaţi au fost supravegheaţi de organele de urmărire penală, iar din listingul tranzacţiilor comunicat de R. Bank rezultă o serie întreagă de accesări a unui cont ce aparţinea unei bănci din SUA, şi un cont aparţinând unei bănci din Cehia.

Continuându-se investigaţiile, a rezultat că persoanele angajate la G.S. Buzău au descoperit cu o zi în urmă un card clonat ce fusese capturat in acelaşi ATM, aparţinând V. Banka din Slovacia ce viza contul aparţinând Băncii C.S. din Republica Cehia .

S-a stabilit că acest card fusese folosit la 2 martie 2008, cardul fiind capturat deoarece figura ca pierdut/furat, operaţiunea de retragere nemaiputând fi finalizată.

Tot din listingul bancar, rezultă că, în aceiaşi zi, cu 2 minute înainte, fusese accesat contul din care s-au retras 10 RON, apoi 60 RON, după mai multe încercări in urma cărora rezultau fonduri insuficiente .

Urmare acestor indicii de comitere de fapte penale, s-a solicitat de procuror autorizarea interceptărilor convorbirilor telefonice şi in sistem informatic, aprobată de Tribunalul Buzău.

Cercetările ulterioare au arătat că, în luna aprilie 2008 , S.S.G. i-a restituit lui P.V. aparatul X1 deoarece s-au certat şi a luat legătura cu învinuitul O.M.V. stabilit în Spania, rugându-l să-i procure un astfel de aparat.

Acest învinuit dă curs solicitării, expediindu-i un astfel de aparat într-un colet printr-o persoană ce a venit în Buzău cu autocarul, S.S.G. plătindu-i banii la 21 aprilie 2008.

Ulterior, între cei doi au loc schimburi de conturi bancare din SUA pentru ca şi O.M.V. să falsifice carduri şi să le utilizeze în Spania.

Fiind în posesia acestui nou aparat, inculpatul S.S.G. s-a asociat cu inculpatul A.M. pe care îl cunoştea de mai mult timp, fiind chiar condamnaţi anterior într-un alt dosar tot pentru falsificare de carduri şi care se afla la Braşov, fiind student la Facultatea de Automatică.

La acest grup aderă şi inculpaţii R.B.A. şi P.C.D., toţi locuind mai multe zile în camera de cămin a lui A.M.

Aici, folosindu-se de aparatul X1 al inculpatului S.S.G., au falsificat carduri bancare ale unor bănci din SUA, după ce, anterior, A.M., R.B.A. şi P.C.D. au efectuat activităţi de phising (transmiteau mesaje false clienţilor băncilor prin care le solicitau, sub diferite pretexte, să-şi actualizeze datele (număr şi cod pin în special) în vederea obţinerii informaţiilor necesare. Aceste date obţinute din calculator, le imprimau pe cartele de metrou cu ajutorul aparatului X1.

Aceste carduri falsificate le-au folosit la retrageri de numerar din ATM-uri amplasate în Braşov, însă doar inculpaţii A.M. şi S.S.G. au reuşit să intre în posesia de numerar .

Ulterior, inculpaţii A.M. şi S.S.G. au închiriat un apartament în Braşov, continuându-şi activitatea infracţională până la 2 septembrie 2008, când au fost prinşi de organele de poliţie la un ATM.

La acest moment s-au descoperit asupra inculpatului A.M. 6 cartele Metrorex ce funcţionau ca şi carduri şi suma de 2.006 RON despre care acesta a declarat că provine din retrageri ilegale de numerar.

Imediat s-a efectuat şi o percheziţie la apartamentul închiriat, descoperindu-se 67 cartele metrou ce erau deja imprimate, echipamentul X1 şi sumele de 2.100 dolari SUA, 1.700 euro şi 1.950 RON, despre care inculpatul a afirmat că provin din retrageri ilegale.

Ulterior, au fost percheziţionate şi locuinţele celorlalţi inculpaţi, descoperindu-se suficiente dovezi cu privire la activitatea lor infracţională.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel D.I.I.C.O.T. Biroul Teritorial Buzău şi inculpaţii A.M., R.B.A., P.C.D., S.S.G. şi P.V., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea apelului declarat D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Buzău invocă că î n mod nelegal instanţa de fond a dispus achitarea inculpatului A.M. pentru comiterea infracţiunea prevăzută de art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41, alin. (2) C. pen., precum şi achitarea inculpatului S.S.G. pentru comiterea infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 48 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41, alin. (2) C. pen. şi de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

De asemenea, în mod nelegal Tribunalul Buzău a luat act de faptul ca toate părţile vătămate introduse în cauza nu se constituie parţi civile, deşi A.C.S., I.A.X.C. cu sediul în Austin (Texas), ce activează ca procesator de plata pentru C. BANK (SUA) a precizat ca solicita tragerea la răspundere penala a autorilor faptei şi se constituie parte civila cu suma de 429,07 dolari SUA.

În condiţiile expuse la pct. 3, în mod nelegal şi contrar probelor administrate în cauză, Tribunalul Buzău a dispus confiscarea speciala a sumelor de 4.906 RON, 1.700 euro şi 2.100 dolari SUA de la inculpatul A.M. şi de 3.160 RON de la inculpatul S.S.G.

În mod eronat, deşi a vizat aplicarea unei pedepse egale inculpatul A.M. şi S.S.G. pentru fiecare din infracţiunile prevăzute de art. 27 alin. (1), art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, instanţa de fond a pronunţat o singura pedeapsa pentru ambele infracţiuni.

Apelanţii inculpaţi S.S.G., A.M., P.C.D., au criticat sentinţa penala nr. 73 din 22 iulie 2010 pronunţata de Tribunalul Buzău ca fiind nelegală.

În opinia acestora primul motiv de nelegalitate se refera la faptul că, deşi inculpaţii A.M. şi S.S.G. au fost trimişi în judecata, fiecare dintre ei, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 şi art. 27 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 instanţa de judecată a aplicat fiecăruia o singura pedeapsa, de 4 ani închisoare, pedeapsa aplicata în baza art. 27 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 365/2002 cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) Procedând de această manieră instanţa de judecată a pronunţat o soluţie nelegală deoarece, nu s-a pronunţat privitor la fiecare din cele doua infracţiuni pentru care inculpaţii au fost trimişi in judecata .

Art. 379 alin. (2) pct. b) C. proc. pen. arată că, hotărârea primei instanţe este desfiinţată de instanţa de apel şi se dispune rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată şi atunci când exista vreunul din cazurile de nulitate prevăzute în art. 197 alin. (2) C. proc. pen. Nepunând în discuţie eventual condamnarea celor doi inculpaţi pentru o faptă pentru care s-a dispus trimiterea în judecată şi nedispunând condamnarea acestora pentru toate faptele pentru care s-a făcut trimiterea în judecată, evident ca s-a produs acestora o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act.

Faţă de aceste aspecte s-a considerat că referitor la această nelegalitate se impune admiterea apelului formulat, cât şi cel al parchetului (privitor la această situaţie), desfiinţarea sentinţei primei instanţe şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

De asemenea, hotărârea primei instanţe este apreciată ca fiind nelegală şi privitor la modalitatea de rezolvare a laturii civile pentru considerentele indicate de către D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Buzău în motivele de apel, motive pentru ca critică sentinţa primei instanţe.

De asemenea, soluţia instanţei de fond este apreciată ca nelegală şi privitor la condamnarea inculpatului P.C.D. pentru infracţiunile pentru care acesta a fost trimis în judecată.

Din nicio o probă concretă nu rezultă că inculpatul P.C.D. ar fi săvârşit vreuna din faptele penale pentru care a fost depus judecaţii. Este adevărat că acesta a fost în acea perioadă 6 zile la Braşov, iar 2 zile a stat în camera de cămin în care locuia inculpatul A.M., însă nu a săvârşit nicio activitate care să fie sub incidenţa legii penale. Nu a fost nicio dată de faţă când s-a falsificat vreun card şi nu a cunoscut despre activităţi de acest tip. Nu ştia că o parte din ceilalţi inculpaţi merg la bancomate folosind carduri falsificate şi nu i-a însoţit niciodată în vreo activitate de aceasta natură. Nu a avut niciun folos material de pe urma activităţilor infracţionale desfăşurate de alţi inculpaţi în prezenta cauză.

Singurele aşa-zise probe constau în transcrierea unor discuţii telefonice purtate de inculpatul P.C.D. şi a unor discuţii pe messenger care însă au fost interpretate subiectiv de către procuror ca având legătura cu activitatea infracţională.

În opinia apelantului, pentru condamnarea unei persoane este necesar să existe probe certe de vinovăţie din care sa rezulte în mod indubitabil că acesta a săvârşit faptele pentru care a fost trimis în judecată, însă în situaţia inculpatului P.C.D. nu se poate discuta de existenţa unor astfel de probe, ci doar a unor probe indirecte, parte din acestea fiind subiectiv interpretate.

Pe cale de consecinţa, în ceea ce îl priveşte apelantul P.C.D. solicită admitere a apelului, şi pronunţarea unei soluţii de achitare pentru toate faptele pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat de prima instanţă, întrucât nu au fost săvârşite de el.

Hotărârea instanţei de fond a fost criticată de apelanţii inculpaţi menţionaţi şi sub aspectul temeiniciei, apreciindu-se că acestora le-au fost aplicate pedepse mult prea aspre faţă de circumstanţele personale, respectiv atitudinea avută pe parcursul procesului penal, conduita în societate anterior comiterii infracţiunilor pentru care sunt judecaţi, faptul că unii dintre ei sunt studenţi eminenţi, iar alţii au colaborat strâns cu organele judiciare formulând chiar şi denunţuri ce au fost finalizate cu descoperirea unor persoane care au comis infracţiuni similare.

Apelantul inculpat R.B.A., a solicitat ca în baza art. 11 pct. 2 lit. a) şi 10 lit. a) C. proc. pen. să se dispună achitarea sa pentru infracţiunile prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003, art. 26 raportat la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, întrucât nu a pus în circulaţie cardul falsificat. Eventual, în sarcina sa se putea reţine infracţiunea prevăzută de art. 27 alin. (5) cu referire la art. 27 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 365/2002, adică o tentativă de ridicare a unor sume prin folosirea unui instrument de plată falsificat, fapte pentru care, însă nu s-a pus în mişcare acţiunea penală.

În subsidiar, în ceea ce priveşte individualizarea judecătorească a pedepselor a solicitat aplicarea pentru faptele săvârşite să se facă aplicarea art. 81 C. pen. faţă de circumstanţele sale personale, respectiv conduita avută anterior comiterii infracţiunii, faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale, că are un loc de muncă stabil.

Apelantul inculpat P.V., a criticat hotărârea pronunţată de Tribunalul Buzău, faptele pentru care a fost condamnat nu au suport probator, motiv pentru care a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii apelate şi rejudecând cauza să se dispună achitarea inculpatului P.V., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru toate infracţiunile.

Referitor la prima infracţiune şi anume aceea de complicitate la falsificarea unui instrument de plata electronica, în cuprinsul rechizitoriului se face vorbire doar de faptul că din analiza notelor de redare ar rezulta că inculpatul S.S.G. ar fi primit de la inculpatul P.V. un echipament X1 de falsificare de carduri bancare, pe care cei doi l-au deţinut în comun până la sfârşitul lunii martie 2008, începutul lunii aprilie 2009, când, pe fondul unor discuţii conflictuale, echipamentul ar fi fost restituit.

Aceasta situaţie ar rezulta din conţinutul discuţiilor interceptate, purtate de cei doi pe Messenger şi redate, se afirma în rechizitoriu.

Însă, se solicită a se observa că în cuprinsul filelor indicate în rechizitoriu, nu se găsesc replici relevante, lipsite de orice echivoc, care să probeze în mod neîndoielnic această situaţie de fapt.

În al doilea rând, acest aşa zis echipament electronic de falsificare nu a fost găsit, ca urmare a percheziţiilor efectuate, nici la domiciliul inculpatului P.V. şi nici la domiciliul inculpatului S.S.G.

În al treilea rând, foarte important este faptul că la nici una din aceste percheziţii nu au fost găsite instrumente de plata electronice care să fi fost falsificate cu ajutorul acestui echipament. De fapt, la domiciliul şi asupra inculpatului P.V., nu a fost găsit vreun instrument falsificat de plata electronică.

În plus, în rechizitoriu s-a mai indicat o serie de file din cuprinsul aceluiaşi volum I, cuprinzând discuţiile purtate pe Messenger între cei doi, discuţii din conţinutul cărora s-ar desprinde concluzia că inculpatul P.V. şi-ar fi lăudat performanţele echipamentului de falsificare, indicând cardurile falsificate pe conturile unor banei din Cehia, cu ajutorul cărora ar fi retras suma de 1.300 RON.

Însă, se solicită a se constatat că acelaşi lucru şi anume că redările conversaţiilor dintre cei doi inculpaţi nu sunt deloc relevante sub aspectul probării faptelor, ele conţinând mai mult replici de jargon, a căror lecturare ne creează o stare de confuzie şi incertitudini. indicate, ce ar putea fi relevanta, lămuritoare sau concludenta ca proba.

O ultimă chestiune legată de deţinerea şi utilizarea acestui echipament de falsificare, ar reprezenta-o recunoaşterea făcuta în fata instanţei de către inculpatul S.S.G., însă apreciază că susţinerea acestuia nu reprezintă un act de sinceritate ci mai degrabă o modalitate mai mult sau mai puţin abilă de a obţine din partea instanţei de judecata o circumstanţiere favorabilă la momentul individualizării pedepsei.

Aşadar, pe parcursul cercetării judecătoreşti, nu au apărut elemente noi de probaţiune menite a înlătura echivocul generat de probele administrate în faza de urmărire penală cu privire la acest aspect. Drept urmare, consideră că instanţa de fond a comis o gravă eroare de fapt, condamnându-l pe inculpat pentru comiterea acestei infracţiuni în lipsa oricărei probe relevante.

Cu privire la procesul-verbal al poliţiştilor, apreciază că flagrantul organizat de aceştia a fost unul ilegal, întrucât nu a fost autorizat de către judecător.

Referitor la cea de-a doua infracţiune şi anume aceea de punere în circulaţie, în orice mod, a instrumentelor de plata electronică falsificate sau deţinerea lor în vederea punerii în circulaţie, solicită să se constate că nici în cuprinsul rechizitoriului şi nici în motivarea dată de instanţa de fond în cuprinsul sentinţei de condamnare nu se face referire la nici o proba în acest sens.

Punerea în circulaţie presupune prin definiţie, transmiterea în orice mod a detenţiei cardului falsificat. Sub acest aspect, solicită să se constate că nu exista niciun fel de probă în dosarul cauzei, din care să rezulte în vreun fel, că inculpatul P.V. ar fi pus în circulaţie carduri falsificate.

Prin decizia penală nr. 74 din 5 mai 2011 Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală a decis admiterea apelurile declarate de D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Buzău şi de inculpatul A.M. împotriva sentinţei penale nr. 73 din 22 iulie 2010 pronunţată de către Tribunalul Buzău, pe care o desfiinţează în parte şi, în consecinţă:

A dispus confiscare de la inculpatul A.M. a sumei de 4.906 RON şi 1285,44 dolari SUA reprezentând beneficiul obţinut din comiterea infracţiunilor, în conformitate cu prevederile art. 118 lit. e) C. pen.

A dispus restituirea către inculpatul A.M. a sumelor de 1.700 euro şi 814,56 dolari SUA, sume care nu sunt rezultatul comiterii infracţiunilor ce fac obiectul prezentei cauze şi care au fost consemnate la Banca C.R. SA Buzău conform înscrisurilor aflate la dosarul de urmărire penală şi a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit cu privire la aceste sume.

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.

A respins, ca nefondate, apelurile declarate de către inculpaţii S.S.G., R.B.A., P.C.D. şi P.V.

Au fost obligaţi apelanţii inculpaţi S.S.G., P.C.D. şi P.V. la câte 100 RON, fiecare, cheltuieli judiciare avansate de stat în favoarea acestuia, iar apelantul R.B.A. la 500 RON, din care 400 RON, onorariul apărătorului din oficiu urmând a fi avansat din fondul special al Ministerului Justiţiei în contul Baroului Prahova.

Împotriva acestei hotărâri pronunţate de instanţa de control judiciar au declarat recurs inculpaţii A.M., S.S.G., P.C.D. şi P.V. pentru motivele de casare, astfel cum au fost detaliate în partea introductivă din încheierea de amânare a pronunţării.

Astfel, pentru inculpatul A.M. s-au invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 10, 17, 18, 14 şi 20 C. proc. pen.; pentru inculpatul S.S.G. cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 10, 14 şi 20 C. proc. pen.; pentru inculpatul P.C.D. cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 Cod procedură penală, iar pentru inculpatul P.V. cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 18 şi 14 C. proc. pen.

În sinteză, pentru inculpatul A.M. s-a susţinut necesitatea înlăturării dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), întrucât nu s-a stabilit cu certitudine momentul de început al activităţii infracţionale; achitarea acestuia în temeiul dispoziţiilor art. 10 lit. d) C. proc. pen., apreciind că lipseşte intenţia de a se constitui într-un grup infracţional în condiţiile în care s-a formulat şi excepţie de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 39/2003 (încheierea din 1 noiembrie 2011 şi completul de 5 judecători Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie) şi, în sfârşit, necesitatea reindividualizării pedepselor aplicate inculpatului.

Apărătorul inculpatului S.S.G., achiesându-se la motivele invocate pentru inculpatul A.M. a mai susţinut că hotărârile sunt nelegale în condiţiile în care instanţele nu s-au pronunţat cu privire la cele două infracţiuni prevăzute de art. 27 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 365/2002, impunându-se casarea cu rejudecare.

Totodată, apreciindu-se că pedepsele sunt prea severe în raport cu datele ce caracterizează persoana inculpatului, impunându-se reindividualizarea.

În fapt, apreciază că în cauză ar fi aplicabile dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., în altă situaţie creându-se o discriminare vădită între inculpaţii din diverse dosare.

Inculpatul P.C.D. a solicitat achitarea sa, întrucât este condamnat pentru infracţiuni nedovedite (nu a falsificat carduri, nu a avut cunoştinţă despre activităţile celorlalţi coinculpaţi, nu i-a însoţit şi nu a avut vreun folos material urmare activităţilor desfăşurate de ceilalţi inculpaţi).

În sfârşit, inculpatul P.V., a solicitat achitarea sa întrucât faptele pentru care a fost condamnat nu au suport probator (echipamentul X1 de falsificare nu a fost găsit; nu s-au găsit instrumente de plată falsificate cu acest echipament; nu a pus în circulaţie instrumente de plată electronică falsificate şi nu a deţinut astfel de instrumente), iar în subsidiar s-a solicitat reindividualizarea pedepselor aplicate, apreciate ca fiind mult prea severe.

Prealabil dezvoltării recursului inculpatul A.M. a formulat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 39/2003, excepţie respinsă de complet ca inadmisibilă (dosar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie).

În recurs inculpaţii nu au formulat alte cereri de probe noi pe situaţia de fapt.

În condiţiile neadministrării unor probe noi pe situaţia de fapt, argumentele apărării în fapt şi în drept au fost, în esenţă, aceleaşi ca cele deja expuse în faţa instanţelor de fond şi de control judiciar.

- Faptele au fost recunoscute încă din faza urmăririi penale de inculpatul A.M. şi R.B.A. (condamnat în cauză).

- Cu ocazia judecării cauzei, inculpatul S.S.G. revine asupra declaraţiilor anterioare, recunoscând toate faptele reţinute de procuror în sarcina sa.

- Inculpatul P.V. se consideră nevinovat în condiţiile în care inculpatul S.S.G. a declarat în faţa instanţei că „P.V. avea un aparat de falsificat carduri şi falsifica cca 3-4 carduri pe săptămână, dar mergea şi în alte localităţi … prin februarie i-a dat acel aparat de teamă că rămâne cu el … în martie au fost la acel bancomat din Cartierul D. şi este corectă concluzia procurorului”.

- La percheziţia domiciliară s-au identificat 2 carduri pe numele de P.V., 6 carduri pe numele mamei sale dar şi carduri fără serie sau cu serii incomplete, chiar dacă acest inculpat afirmă că le-a găsit într-o bluză din apartamentul lui R.B.A.

- Discuţiile în mediul informatic pe care inculpatul S.S.G. le-a purtat cu inculpatul P.V., afirmaţia aceluiaşi inculpat (14 aprilie 2008) „nu mai am aparat de o săptămână, i l-am dat lui B. înapoi (fiind vorba de inculpatul P.V.) m-am certat cu el.

- La 31 martie 2008 discuţia cu A.M. „vezi că m-am certat cu B., îi dau aparatul azi”.

- Discuţiile inculpatului P.V. cu altă persoană pe mess, la 3 aprilie 2008 înainte cu 2 zile de a se deplasa la bancomat şi în care se fac referiri la bănci din Grecia, Polonia, Germania, spunând că ”am încercat săptămâna trecută, discuţie purtată şi în legătură cu C.S.”, cea din contul căreia s-a retras ulterior.

- La 31 martie 2008 P.V. îi cere inculpatului A.M. informaţii despre conturi „dă-mi datele necesare”; „dă-mi sms cu datele de pe card” apoi într-o discuţie cu techworn se face referire la o bancă din SUA.

În ce-l priveşte pe inculpatul P.C.D. care nu a recunoscut faptele, în discuţiile purtate cu R.B.A. vorbeşte de o cartelă invalidă şi despre posibilitatea de a face bani de vară, să fie atent la o tipă în verde care se plimbă pe stradă, iar S.S.G. în sensul că „o carte de credit a fost halită”.

În urma percheziţiei informatice pe calculatorul inculpatului R.B.A., rezultă că ei colaborau în activitatea de phising informatic şi schimbau date între ei (smtp-uri, parole de acces coduri pin).

Înalta Curte verificând decizia atacată pe baza materialului probator din dosarul cauzei, în raport de motivele invocate de recurenţi şi din oficiu, în limitele cazurilor de casare prevăzute de art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., constată următoarele.

Chestiunile supuse examinării instanţei de recurs, privesc aspecte de fapt, care se stabilesc prin interpretarea probelor, faptele imputate şi reţinute de instanţele anterioare sau săvârşit sau nu şi în ce împrejurări şi dacă susţinerile inculpaţilor în apărare au temeiuri de fapt, dar şi aspecte de drept substanţial penal ce implică confruntarea soluţiilor adoptate de instanţele interne cu normele de drept naţional a căror aplicare s-a făcut prin hotărârile atacate şi anume dacă faptele a căror existenţă a fost dovedită întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor deduse judecăţii.

Este stabilit cu probele administrate - inclusiv recunoaşterea inculpaţilor A.M. şi S.S.G. şi a condamnatului R.B.A., că în ianuarie 2008, inculpatul S.S.G., a primit de la inculpatul P.V. un aparat X1 de falsificare de carduri bancare pe care l-a folosit până în luna aprilie 2008 când i l-a restituit întrucât s-au certat.

În această perioadă, S.S.G. a falsificat mai multe carduri bancare, folosind însă informaţii obţinute de inculpatul P.V. din mediul informatic privind conturi bancare din SUA şi Cehia, unele fiind furnizate de o persoană „M.P.” (cf. ID-ului din reţea), neindentificată de organele de urmărire penală până în prezent.

Cu cardurile falsificate, cei doi s-au deplasat în data de 5 martie 2008 la ATM din Buzău, Cartier D., de unde au retras în două rânduri 1.000, respectiv 300 RON dintr-un cont deschis la o bancă din Cehia.

Continuându-se investigaţiile, a rezultat că persoanele angajate la G.S. Buzău au descoperit cu o zi în urmă un card clonat ce fusese capturat în acelaşi ATM, aparţinând V. Banka din Slovacia ce viza contul aparţinând Băncii C.S. din Republica Cehia .

S-a stabilit că acest card fusese folosit la 2 martie 2008, cardul fiind capturat deoarece figura ca pierdut/furat, operaţiunea de retragere nemaiputând fi finalizată.

Cercetările ulterioare au arătat că, în luna aprilie 2008, S.S.G. i-a restituit lui P.V. aparatul X1 deoarece s-au certat şi a luat legătura cu învinuitul O.M.V. stabilit în Spania, rugându-l să-i procure un astfel de aparat.

Acest învinuit dă curs solicitării, expediindu-i un astfel de aparat într-un colet printr-o persoană ce a venit în Buzău cu autocarul, S.S.G. plătindu-i banii la 21 aprilie 2008.

Ulterior, între cei doi au loc schimburi de conturi bancare din SUA pentru ca şi O.M.V. să falsifice carduri şi să le utilizeze în Spania.

La acest grup aderă şi inculpaţii R.B.A. şi P.C.D., toţi locuind mai multe zile în camera de cămin a lui A.M.

Aceste carduri falsificate le-au folosit la retrageri de numerar din ATM-uri amplasate în Braşov, însă doar inculpaţii A.M. şi S.S.G. au reuşit să intre în posesia de numerar .

La acest moment s-au descoperit asupra inculpatului A.M. 6 cartele Metrorex ce funcţionau ca şi carduri şi suma de 200.6 RON despre care acesta a declarat că provine din retrageri ilegale de numerar.

Înalta Curte, având în vedere, pe de o parte, că în recurs nu au fost administrate probe noi pe situaţia de fapt, probe care să modifice situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel, pe de altă parte, că argumentele prezentate în apărare în cursul dezbaterilor în recurs, în esenţă, sunt identice cu cele expuse în faţa instanţei de apel, îşi însuşeşte argumentele de natură juridică şi probatorie menţionate în decizia atacată, inclusiv cele referitoare la încadrarea juridică a faptelor, apreciind că nu se impune o reluare a acestora, cu unele completări, după cum urmează:

Neîntemeiată este critica referitoare la art. 8 din Legea nr. 39/2003 „în sine nu are limită de pedeapsă şi este o normă de trimitere la o normă de bază, deja existentă” textul de lege menţionat putând face trimitere la dispoziţiile art. 323 C. pen. care stabilesc limite de pedeapsă, precum şi modul de aplicare a acestora.

Pe de altă parte, din ansamblul probator administrat rezultă indubitabil data începerii activităţii infracţionale dar şi asocierea, concilierea şi colaborarea acestora în săvârşirea faptelor, intenţia lor fiind pe deplin dovedită.

De asemenea, nu poate fi reţinută nici critica privind greşita condamnare a inculpaţilor A.M. şi S.S.G., printre altele, pentru infracţiunea prevăzută de art. 27 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), apreciind că instanţa a omis să facă o evidenţiere distinctă pentru fiecare faptă, în condiţiile în care la fond instanţa a făcut o amplă analiză pentru fiecare infracţiune în parte, iar pe de alta, în propria cale de atac nu se poate înrăutăţi situaţia acestora.

Pe de altă parte, reţinându-se în sarcina inculpaţilor săvârşirea mai multor acte materiale, activitate materială care s-a extins pe o perioadă îndelungată de timp, corect au fost reţinute şi dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Este neîntemeiată şi critica apărării referitoare la existenţa unei erori grave de fapt, eroare de natură să conducă la greşita condamnare a inculpaţilor.

Conform art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare. Eroarea gravă trebuie să fie constatată din compararea faptelor reţinute de instanţă cu probele administrate.

Apărarea inculpaţilor nu a arătat în ce constă eroarea gravă de fapt şi ce probă este în contradicţie cu situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel. Motivarea apărării sugerează ipoteza potrivit căreia instanţele ar fi interpretat greşit probele administrate, critică care nu este, prin ea însăşi, suficientă şi de natură să justifice incidenţa acestui caz de casare.

Potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au valoare mai dinainte stabilită, iar aprecierea fiecărei probe se face de organul judiciar în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului. Prima instanţă şi, mai ales, cea de apel, au motivat convingător situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor prin coroborarea probelor administrate în cursul procesului penal.

Este adevărat că inculpatul beneficiază de „prezumţia de nevinovăţie", nefiind obligat să-şi dovedească nevinovăţia [art. 66 alin. (1) C. proc. pen.], revenind organelor judiciare (acuzării) obligaţia să administreze probe în vederea dovedirii vinovăţiei acestuia [art. 4, art. 62 şi art. 65 alin. (1) C. proc. pen.]. Este însă deopotrivă adevărat că, potrivit art. 66 C. proc. pen., inculpatul, în cazul în care există probe de vinovăţie, are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie. În înţelesul legii „a proba lipsa lor de temeinicie", este un drept şi o obligaţie procesuală care nu se rezumă la negarea vinovăţiei, la negarea conţinutului informativ al unei probe ori la negarea evaluării corecte a probelor de către instanţă. În măsura în care inculpatul nu reuşeşte să probeze lipsa de temeinicie a probelor în acuzare, prezumţia de nevinovăţie este răsturnată, aceasta având caracter relativ, iar nu absolut.

Aşa cum s-a arătat anterior, în cazul fiecărui inculpat, instanţa de fond şi, mai ales cea de apel, au menţionat, distinct, faptele şi încadrarea juridică a acestora, probele care dovedesc aceste fapte şi vinovăţia inculpaţilor, examinând, totodată, şi apărările invocate de către inculpaţi în cursul procesului penal.

În raport cu ampla motivare a celor hotărâri atacate, Înalta Curte, ca instanţă de recurs, apreciază că nu se impune reluarea situaţiei de fapt, a probelor care o dovedesc, dar nici reiterarea argumentelor de drept pentru încadrarea juridică a faptelor şi pentru vinovăţia inculpaţilor, cu atât mai mult cu cât, în recurs, nu au fost administrate probe noi de natură să modifice situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel.

În ce priveşte critica privind neaplicarea dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., ceea ce ar crea o discriminare între inculpaţii din diverse dosare, pe de o parte, trebuie avut în vedere că această normă este de strictă aplicare, în condiţiile în care în dispoziţiile art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. se statuează că, recunoaşterea săvârşirii faptei trebuie să intervină până la începerea cercetării judecătoreşti, ori în speţă Legea nr. 202/2010 nu era intrată în vigoare.

Totodată, trebuie precizat că inculpatul S.S.G. a avut o poziţie uşor nuanţată de recunoaştere a faptelor.

Asupra recursurilor de faţă prin invocarea de către inculpaţi a cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.:

Potrivit art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), care stabileşte criteriile generale de individualizare, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama: de dispoziţiile părţii generale a C. pen.; de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a C. pen.; de gradul de pericol social al faptei săvârşite; de persoana infractorului; de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Înalta Curte apreciază că s-a procedat la o corectă individualizare a pedepselor, prin aplicarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi prin observarea scopului pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.

Toate aspectele invocate de apărătorii inculpaţilor (atitudinea procesuală, datele personale şi familiale, recunoaşterea totală sau parţială a faptelor, prezentarea la chemarea organelor judiciare şi la judecarea cauzei penale, desfăşurarea unei activităţi sociale utile) au fost avute în vedere la individualizarea pedepselor, după cum au fost avute în vedere şi alte criterii sau cauze de agravare a răspunderii penale cum ar fi: contribuţia proprie la activitatea grupului infracţional, forma participaţiei penale, forma continuată a infracţiunii, numărul actelor materiale şi sumele extrase, în unele situaţii antecedentele penale (starea de recidivă), prezentându-se distinct situaţia fiecărui inculpat, astfel că nu se justifică reluarea argumentelor care au condus la stabilirea cuantumului şi modului de executare a pedepselor.

Înalta Curte apreciază că cuantumul pedepselor ce urmează, în final, să fie executate de către fiecare inculpat (în modalităţile arătate, după caz, prin privare de libertate sau fără privare de libertate) răspund, totodată, şi principiului proporţionalităţii între gravitatea faptei/faptelor şi datele personale ale făptuitorului, aşa cum rezultă din motivarea sentinţei şi deciziei atacate.

Faţă de cele de mai sus Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate recursurile declarate de inculpaţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii A.M., S.S.G., P.C.D. şi P.V. împotriva deciziei penale nr. 74 din 5 mai 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 15 noiembrie 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 3034/2011. Penal		ICCJ. Decizia nr. 1281/2011. Penal. Infracţiuni de corupţie... →

ICCJ. Decizia nr. 4044/2011. Penal. Infracţiuni privind comerţul electronic (Legea nr. 365/2002). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4044/2011. Penal. Infracţiuni privind comerţul electronic (Legea nr. 365/2002). Recurs