ICCJ. Decizia nr. 1296/2011. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1296/2011
Dosar nr. 2674/1/2011
Şedinţa publică din 31 martie 2011
Asupra recursului penal de faţă;
Prin încheierea de şedinţă din 22 martie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în dosarul nr. 10680/118/2010, în baza art. 3002 C. proc. pen. în ref. la art. 160b C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului P.M., pe o durată de 60 de zile.
S-a reţinut că inculpatul P.M., este cercetat sub aspectul comiterii infracţiunilor de omor calificat şi omor deosebit de grav, prev. de art. 174 rap. la art. 175 lit. h) rap. la art. 176 lit. d) C. pen., tâlhărie, prev. de art. 211 alin. (1), (2) lit. b) şi alin. (2)1 lit. a) şi c) C. pen., viol, prev. de art. 197 alin. (1), (2) lit. a) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
În fapt, se reţine în sarcina acestuia că în noaptea de 30 octombrie /01 noiembrie 2009, împreună cu coinculpatul C.V. s-au deplasat la locuinţa victimei A.M. cu intenţia de a sustrage bani şi alte bunuri, împrejurare în care au întreţinut cu aceasta raporturi sexuale, prin violenţă, după care, fiind ameninţaţi de victimă că vor fi reclamaţi la poliţie şi, de frică pentru a nu fi traşi la răspundere penală, au agresat-o, aplicându-i lovituri cu cuţitul şi cu o stinghie de pat în zona capului şi a corpului, cauzându-i leziuni care au dus la moartea acesteia prin insuficienţă cardio-respiratorie acută prin hemopneumotorax bilateral şi hemopericard, urmări ale unor plăgi multiple tăiate/înţepate toracice cu interesare pulmonară, vase mari de la baza cordului, cardio-pericardică. între leziunile cardio-vasculo-pulmonare şi deces există legătură directă, imediată, de cauzalitate; leziunile de violenţă constatate la autopsie s-au putut produce cu puţin timp anterior decesului, prin loviri repetate cu corp tăietor/înţepător, lovire cu şi de corpuri dure şi prin comprimare digitală; la plecare inculpatul P.M. a luat de pe masă un pachet de ţigări, nedesfăcut, din care 10 ţigări i-a dat inculpatului C.V., acesta din urmă sustrăgând din buzunarul victimei nişte bani, aşa cum susţine P.M.
Faţă de inculpat s-a dispus măsura arestului preventiv la data de 04 noiembrie 2009, ulterior măsura fiind prelungita si menţinută succesiv până la termenul de faţă.
Temeiurile de drept reţinute ca existente cu prilejul luării măsurii arestării preventive [respectiv dispoziţiile art. 143 C. proc. pen., art. 148 lit. f) C. proc. pen.] subzistă şi în prezent nemodificate.
La acest moment s-a apreciat că sunt indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârşit faptele pentru care este cercetaţi, indicii care se regăsesc în probele aflate la dosarul cauzei.
În ceea ce priveşte temeiul prevăzut de art. 148 lit. f) C. proc. pen., avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive, se apreciază că subzistă şi la acest moment, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile pentru care inculpaţii sunt cercetaţi este închisoarea mai mare de 4 ani şi sunt date că lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta pericol pentru ordinea publică , apreciat prin prisma modalităţii concrete de comitere a faptei, constând in pătrunderea in locuinţa victimei, întreţinerea de relaţii sexuale cu aceasta, folosind violenta, apoi sustragerea unor bunuri si lovirea acesteia cu corpuri dure, dar si un cuţit, pana când aceasta a decedat, gravitatea infracţiunilor supuse judecaţii, ce este măsurata si in funcţie de limitele de pedeapsa impuse de legiuitor, uşurinţa cu care inculpatul se presupune că a acceptat sa comită faptele si mobilul avut in vedere de acesta, existenta asupra victimei a unei sume de bani provenind din pensie.
Nu in ultimul rând, s-au avut in vedere si datele ce caracterizează persoana inculpatului , care, nu are ocupaţie si loc de munca, înţelegând sa facă rost de bani, recurgând la fapte de natura penala, acesta, conform examinării psihiatrice prezintă tulburări de personalitate de tip antisocial cu tendinţe impulsive si antisociale, ceea ce denota ca ar exista pericolul de a fi expus să comită fapte de natură penală si nu ar putea fi redat comunitarii in rândul căreia a fost comisă aceasta fapta.
Măsura arestării preventive se justifică în continuare, fără a încălca prezumţia de nevinovăţie de care se bucură inculpatul până la rămânerea definitivă a hotărârii, deoarece a fost luată pe baza presupunerii rezonabile, în sensul comiterii unei infracţiuni, confirmată la instanţa de fond şi nu tinde să reprezinte o executare anticipată a pedepsei, durata nedepăşind, la acest moment procesual, caracterul rezonabil, de la data arestării trecând 4 luni, timp în care cauza a parcurs primul ciclu procesual.
Cum, în intervalul scurs de la pronunţarea sentinţei de condamnare nu au apărut date noi care să justifice revocarea sau înlocuirea cu o măsură mai puţin restrictivă de libertate, s-a menţinut starea de arest preventiv a apelantului inculpat, pe o durată de 60 de zile.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul P.M., fără a preciza motivele de recurs.
Examinând din oficiu calea de atac declarată, în condiţiile art. 385/6 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că inculpatul este cercetat pentru săvârşirea infracţiunilor de omor deosebit de grav, tâlhărie şi viol, constând în aceea că în noaptea de 30 octombrie /1 noiembrie 2009, împreună cu o altă persoană s-a deplasat la locuinţa victimei cu intenţia de a sustrage bani şi alte bunuri, împrejurare în care a întreţinut cu aceasta raporturi sexuale prin violenţă, a agresat-o aplicându-i lovituri cu cuţitul şi o stinghie în zona capului şi a corpului şi a luat la plecare un pachet de ţigări, victima decedând în urma leziunilor ce i-au fost cauzate.
Inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv de la 3 noiembrie 2009 , fiind condamnat în primă instanţă pentru faptele deduse judecăţii la o pedeapsă rezultantă de 19 ani închisoare (s.pen.16 din 24 ianuarie 2011 a Tribunalului Constanţa).
Curtea constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu au încetat, ci dimpotrivă ele subzistă şi impun în continuare privarea de libertate.
Este astfel de observat că, prin pronunţarea unei hotărâri în primă instanţă, chiar nedefinitivă, în cauză există mai mult decât o presupunere rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat, iar natura acestora, împrejurările în care se reţine că ar fi fost comise (fiind vorba despre infracţiuni comise prin violenţă, în condiţii ce agravează răspunderea penală), ca şi datele ce caracterizează persoana inculpatului justifică aprecierea că lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta un pericol pentru ordinea publică.
Prin urmare, legal şi temeinic instanţa de apel, pe rolul căreia cauza se află în prezent, a dispus în baza art. 160/b rap. la art. 300/2 C. proc. pen. menţinerea stării de arest a inculpatului, astfel încât recursul acestuia este nefondat şi va fi respins conform art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat P.M. împotriva încheierii de şedinţă din 22 martie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, pronunţată în dosar nr. 10680/118/2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1258/2011. Penal. Omorul calificat (art. 175... | ICCJ. Decizia nr. 13/2011. Penal → |
|---|
