ICCJ. Decizia nr. 1258/2011. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1258/2011
Dosar nr. 5542/3/2009
Şedinţa publică din 30 martie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
A. Prin sentinţa penală nr. 110 din 12 februarie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală în temeiul disp. art. 20 rap. la art. 174 -175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a), b), c) C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul Z.Y. la pedeapsa de 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 si art. 64 lit. a) teza a II a, lit. b) C. pen.
În temeiul disp. art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 7 ani, în condiţiile disp. art. 862 C. pen. de la rămânerea definitivă a hotărârii, conform disp. art. 82 alin. (3) C. pen. rap. la art. 862 alin. (2) C. pen.
Pe durata termenului de încercare s-au pus în vedere condamnatului măsurile de supraveghere prev. de art. 86/3 lit. a) – d) C. pen.
S-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor ce au ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere in condiţiile disp. art. 86/4 Cp.
În temeiul disp. art. 71 alin. (5) C. pen. pe perioada suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a dispus suspendarea şi executarea pedepsei accesorii.
În temeiul disp. art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus punerea în libertate, de îndată, a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.
În temeiul disp. art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a scăzut din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestului preventiv de la 1 octombrie 2008 la punerea în libertate.
II. În temeiul disp. art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a), b), c) C. pen. art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul Z.S. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen. în condiţiile disp. art. 65 alin. (2) C. pen., după executarea pedepsei principale, cu aplic. art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II a, lit. b) C. pen.
În temeiul disp. art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menţinut starea de arest a inculpatului, iar conform disp. art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a scăzut din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestului preventiv de la 30 septembrie 2008 la zi.
A luat act ca inculpaţii au achitat cheltuielile de spitalizare către Institutul Clinic Fundeni, în suma de 8714, 07 lei, conform facturii seria MAN 00007230 din data de 30 noiembrie 2009 şi către partea civila Z.W. suma de 20.700 Euro conform declaraţiei acestuia (fila 195 d.i), nemaiavând pretenţii civile.
În temeiul disp. art. 118 lit. b) C. pen. , s-a dispus confiscarea unui topor, corp delict ridicat conform procesului verbal încheiat la data de 30 septembrie 2008 (fila 5 dup), iar conform disp. art. 169 C. proc. pen. s-a dispus restituirea către inculpaţi a două cuţite ridicate conform procesului verbal din data de 30 septembrie 2008 (fila 20 dup).
În temeiul disp. art. 192 C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat la câte 1.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpaţii Z.Y. şi Z.S. şi partea vătămată Z.W. au deţinut tarabe în cadrul Complexului Europa, distanţa dintre cele două tarabe fiind relativ mică (aprox.10 m), iar interiorul acestora rămas neocupat era de asemenea mic. În data de 30 septembrie 2008, mama şi respectiv soţia inculpaţilor Z.Y. si Z.S. a interpelat un client al părţii vătămate.
Partea vătămată, pentru a-şi apăra clientela, a mers la taraba unde se afla mama şi respectiv soţia inculpaţilor şi i-a adresat injurii. La puţin timp după plecarea părţii vătămate a sosit inculpatul Z.S., care avea în mână un toporaş folosit pentru diverse utilităţi, inclusiv reparaţii la standul sau. Soţia i-a relatat acestuia despre conflictul avut cu partea vătămată, respectiv injuriile pe care aceasta i Ie-a adresat, motiv pentru care inculpatul s-a îndepărtat grăbit către taraba părţii vătămate, păstrând toporaşul în mână, fără a realiza pe moment că îl poate folosi. La scurt timp a venit la taraba unde se afla mama sa şi coinculpatul Z.Y. care, după ce a auzit cele întâmplate, s-a îndreptat către taraba părţii vătămate, moment în care altercaţia dintre tatăl său şi partea vătămata începuse.
Martorii audiaţi în cauză au relatat că în incident au fost implicate mai multe persoane, care iniţial au intervenit să îi despartă pe partea vătămată şi inculpat, apoi s-au antrenat în conflict, formându-se două tabere.
Dacă din relatările martorilor şi ale inculpatului Z.S. a rezultat că acesta a avut un toporaş în mână în timpul altercaţiei pe care, probabil I-a folosit, din nici o probă nu a rezultat că inculpatul Z.Y. a avut un cuţit cu care a lovit-o pe partea vătămata. Partea vătămată Z.W. a declarat că nu a putut să observe dacă inculpatul Z.Y. avea un cuţit în mână, iar cu privire la agresiunea inculpatului Z.S. asupra sa, a arătat că mai întâi s-au lovit reciproc cu pumnii şi apoi au început să se bată.
Martora X.L., soţia părţii vătămate, a declarat în faţa instanţei că nu a văzut pe inculpatul Z.W. cu un cuţit în mană, era foarte mare învălmăşeală şi că declaraţia dată în faza de urmărire penală nu corespunde adevărului fiindcă atunci când a formulat-o era tulburată datorită situaţiei în care se afla soţul ei. De asemenea, martora L.G. a relatat că nu I-a văzut pe inculpatul Z.W. lovind pe partea vătămată sau cu un cuţit în mână, declaraţie care se coroborează şi cu declaraţiile celorlalţi martori - D.D., J.G., ş.a.
Din declaraţiile aceloraşi martori coroborate cu declaraţiile părţii vătămate şi ale inculpatului Z.S. a rezultat că, iniţial, incidentul a început între inculpatul Z.S. şi partea vătămată, cu agresiune verbală reciprocă, a continuat cu loviri reciproce cu pumnii, că inculpatul Z.S. avea un toporaş în mână în timpul conflictului cu partea vătămată şi că acest conflict dintre cei doi a continuat cu o „învălmăşeală", „încăierare", îmbulzeală, creându-se „un grup compact" format din mai mulţi cetăţeni chinezi care participau la bătaie şi un alt grup care se uita la aceştia din urmă - „gură cască". In urma acestei busculade, partea vătămată şi inculpaţii au suferit leziunile descrise în rapoartele de expertiza medico-legală menţionate. Reacţia rapidă şi instinctivă a inculpatului Z.S. asupra părţii vătămate a fost determinată de agresiunea verbală exercitată de aceasta din urmă asupra soţiei sale, iar reacţia inculpatului Z.Y., la fel de instinctivă şi rapidă, a fost determinată de dorinţa şi obligaţia filială de a-şi apăra mama şi a veni în ajutorul tatălui, fără ca aceştia să mai gândească care sunt soluţiile legale de rezolvare a conflictului.
Faptele inculpaţilor au fost încadrate în dispoziţiile art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen., respectiv tentativă la infracţiunea de omor.
Individualizarea pedepselor s-a făcut în raport de criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) , apreciindu-se că scopul pedepselor poate fi atins prin executarea în condiţii privative de libertate pentru inculpatul Z.S. şi fără privare de libertate pentru inculpatul Z.Y., pentru acesta din urmă dispunându-se suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
B. Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţii Z.S. şi Z.Y.
Parchetul a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie sub următoarele aspecte:
- omisiunea confiscării barei metalice care a servit la săvârşirea faptei;
- greşita individualizare a pedepselor aplicate, în sensul că acestea sunt prea blânde în raport cu fapta comisă, iar reţinerea circumstanţelor atenuante este nejustificată.
Inculpaţii au criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie sub următoarele aspecte:
- greşita încadrare juridică dată faptei, cea corectă fiind în disp. art. 322 alin. (3) C. pen. ;
- nereţinerea scuzei provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen., întrucât inculpaţii au săvârşit fapta sub imperiul unei puternice tulburări cauzată de provocarea părţii vătămate;
- greşita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului Z.S., în sensul că se impunea suspendarea executării sub supraveghere şi pentru acest inculpat.
Prin Decizia penală nr. 282 din 22 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia l-a penală, s-au admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi apelul declarat de inculpatul Z.S. împotriva sentinţei penale nr. 110 din 12 februarie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 5542/3/2009, s-a desfiinţat în parte sentinţa şi în fond, s-a redus pedeapsa aplicată inculpatului Z.S. de la 5 ani la 4 ani închisoare, dispunându-se confiscarea barei metalice folosite la săvârşirea faptei.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei, precum şi starea de arest a inculpatului, deducându-se prevenţia de la 30 septembrie 2008 la zi.
S-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul Z.Y., fiind obligat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a decide în acest sens, instanţa de apel a reţinut că prima instanţă a stabilit în mod corect, pe baza probelor administrate, situaţia de fapt, făcând şi o încadrare juridică corespunzătoare a faptelor săvârşite de cei doi inculpaţi.
În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor aplicate celor doi inculpaţi, instanţa de apel a reţinut că inculpaţii Z.S. şi Z.Y. se află în România din anul 1997, locuiesc într-un apartament proprietate personală, au respectat normele de convieţuire socială până la incidentul ce a fost dedus judecăţii în prezenta cauză, nu au antecedente penale, au desfăşurat activităţi comerciale în urma cărora au obţinut venituri licite şi au avut o atitudine sinceră pe parcursul urmăririi penale şi al judecăţii, recunoscând şi regretând cele întâmplate. Mai mult, între victimă şi cei doi inculpaţi s-a realizat o împăcare, prin medierea unor persoane din cadrul comunităţii chinezeşti, avându-se drept obiectiv aplanarea oricărui conflict, mai ales că inculpaţii şi partea vătămată sunt rude mai îndepărtate, iar neînţelegerile erau mai vechi.
De altfel, inculpaţii au achitat cheltuielile de spitalizare către Institutul Clinic Fundeni, iar către partea civilă Z.W. au achitat suma de 20.700 Euro (fila 195 dosar instanţă), astfel că aceasta nu a mai avut pretenţii civile.
S-a constatat că inculpaţii au conştientizat consecinţele faptei lor şi au încercat să repare pagubele pricinuite prin comportamentul lor, toate împrejurările enumerate mai sus justificând deplin reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b) şi c) C. pen., aşa cum în mod corect a procedat instanţa de fond. în ceea ce îl priveşte pe inculpatul Z.S., s-a apreciat că se impune reducerea pedepsei de la 5 ani la 4 ani închisoare, acest cuantum fiind suficient pentru a se realiza scopul educativ şi preventiv al pedepsei, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 52 C. pen.
Referitor la apelul parchetului, instanţa de apel a reţinut că se impune a fi admis sub aspectul confiscării barei metalice folosite la săvârşirea infracţiunii, potrivit dispoziţiilor art. 118 lit. b) C. pen., în raport şi de constatările raportului de expertiză medico-legală nr. A1/11173/2008 (fila 40 verso) în care se face vorbire despre faptul că leziunile s-au putut produce cu corp dur alungit tăietor - înţepător (posibil cuţit sau similar), posibil o bară metalică care, de altfel, a fost găsită purtând urme de sânge.
C. împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii Z.S. şi Z.Y., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în principal, sub aspectul greşitei încadrări juridice date faptei, care întruneşte elementele constitutive ale art. 182 alin. (2) teza finală C. pen., precum şi al nereţinerii stării de provocare, prev. de art. 73 lit. b) C. pen. iar, în subsidiar, sub aspectul individualizării pedepsei, solicitând reducerea pedepsei aplicate de instanţa de apel pentru inculpatul Z.S. la durata prevenţiei executate până la acest moment şi, respectiv, aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen. faţă de inculpatul Z.Y.
Examinând Decizia recurată prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen., CURTEA constată următoarele:
1. Referitor la încadrarea juridică dată faptei, instanţa de fond şi cea de apel au făcut o corectă apreciere, în raport de situaţia de fapt reţinută în baza materialului probator existent în dosarul cauzei, în sensul că, la data de 30 septembrie 2008, mama şi respectiv soţia inculpaţilor a interpelat un client al părţii vătămate - care avea un stand vecin cu cel al familiei inculpaţilor, ambele aflate în Complexul Europa -, situaţie în care partea vătămată a mers la standul unde se afla soţia inculpatului Z.S. şi i-a adresat injurii. în acest context, a intervenit inculpatul Z.S. şi s-a iscat un scandal la care au asistat mai multe persoane, apoi inculpatul Z.Y., incidentul debutând cu agresiuni verbale reciproce, continuând cu loviri reciproce cu pumnii şi culminând cu lovirea părţii vătămate cu obiecte contondente.
Împrejurarea că la incident au asistat mai multe persoane care susţineau verbal ori pe inculpaţi, ori pe partea vătămată, deşi reală, nu este de natură a atenua în vreun fel răspunderea penală a inculpaţilor, atâta vreme cât din probe nu a rezultat că şi alte persoane, în afara acestora, au aplicat lovituri părţii vătămate, ci cel mult au intervenit pentru a-i despărţi.
Pe de altă parte, susţinerea privind inexistenţa laturii subiective specifice infracţiunii de omor - întrucât inculpatul Z.S. a acţionat doar pentru a-şi apăra „autoritatea" de care se bucura în cadrul comunităţii chineze, precum şi soţia, iar coinculpatul Z.Y. a intervenit în ajutorul celor doi părinţi, nu este de natură să conducă la concluzia că aceştia au acţionat cu praetereintenţie, forma de vinovăţie cu care au comis fapta de tentativă de omor calificat fiind cea a intenţiei indirecte, care se extrage inclusiv din elemente precum zona vizată, obiectul vulnerant şi intensitatea loviturilor; or, din raportul de expertiză medico - legală nr. A1/11173/2008 a reieşit că partea vătămată Z.W. a prezentat leziuni traumatice - multiple leziuni în zona sternului, semitoracelui stâng şi scalpului, precum şi toracelui - care s-au putut produce prin lovire cu un corp dur alungit tăietor - înţepător (posibil cuţit sau similar), leziuni care au necesitat 25 zile de îngrijiri medicale şi au pus în primejdie viaţa victimei (fila 40 d.u.p.).
Ca atare, Înalta Curte constată că inculpaţii au acţionat cu intenţia indirectă specifică infracţiunii de omor, nefiind justificată solicitarea de schimbare a încadrării juridice în cea de vătămare corporală gravă.
2. De asemenea, nu este justificată solicitarea inculpaţilor de a se reţine starea de provocare, prev. de art. 73 lit. b) C. pen., întrucât deşi este real că partea vătămată a mers la standul unde se afla mama inculpatului Z.Y. şi, respectiv, soţia inculpatului Z.S. şi i-a adresat injurii, această împrejurare nu era de natură a produce inculpaţilor o puternică tulburare sau emoţie care să justifice o ripostă atât de dură, având în vedere că aceştia erau rude cu partea vătămată, iar starea conflictuală dintre familiile inculpaţilor şi părţii vătămate era preexistentă.
3. Sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor, criticată de ambii inculpaţi, Înalta Curte apreciază că se poate da o mai mare eficientă circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea acestora, cu consecinţa reducerii mai substanţiale a pedepselor aplicate pentru infracţiunea reţinută în sarcina lor, având în vedere aceleaşi împrejurări reţinute ca şi circumstanţe atenuante de primele instanţe, respectiv conduita bună anterior incidentului ce a fost dedus judecăţii în prezenta cauză, lipsa antecedentelor penale şi atitudinea sinceră pe parcursul urmăririi penale şi al judecăţii, precum şi preocuparea de a repara prejudiciile cauzate prin săvârşirea infracţiunii, inculpaţii achitând cheltuielile de spitalizare către Institutul Clinic Fundeni şi suma de 20.700 Euro către partea civilă Z.W.
Solicitarea inculpatului Z.Y. de a se schimba modalitatea de executare a pedepsei din suspendare sub supraveghere în suspendarea condiţionată a executării pedepsei, nu este justificată, întrucât deşi cuantumul de 3 ani la care va fi redusă pedeapsa permite aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen., Curtea apreciază că modalitatea de executare dispusă de instanţa de fond şi menţinută de cea de apel este mai în măsură să asigure realizarea scopului pedepsei, aşa cum este prev. de dispoziţiile art. 52 C. pen.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere şi faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de inculpaţi doar sub aspectul individualizării pedepsei, modificând ambele hotărâri atacate sub aspectul reducerii cuantumului pedepselor aplicate inculpaţilor, de la 4 la 3 ani închisoare, apreciind că în acest mod se va realiza scopul pedepsei, de constrângere şi reeducare a inculpaţilor, dar şi de prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni.
Conform dispoziţiilor art. 385/16 alin. (2) C. proc. pen. se va computa durata arestării preventive, la zi, pentru inculpatul Z.S., iar în baza dispoziţiilor 192 alin. (3) din acelaşi cod, cheltuielile judiciare avansate de către stat pentru soluţionarea prezentelor recursuri rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpaţii Z.S. şi Z.Y. împotriva deciziei penale nr. 282 din 22 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia l-a penală.
Casează în parte Decizia recurată şi sentinţa penală nr. 110 din 12 februarie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia II-a penală, numai în ceea ce priveşte cuantumul pedepselor aplicate inculpaţilor pentru infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. , cu aplic. art. 74 lit. a), b) şi c) C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen. , pe care îl reduce de la câte 4 ani închisoare la câte 3 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului Z.S., durata reţinerii şi arestării preventive de la 30 septembrie 2008 la 30 martie 2011.
Onorariile parţiale apărătorilor desemnaţi din oficiu în sume de câte 150 lei, se vor suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursurilor declarate de inculpaţi, rămân în sarcina statului.
Onorariul interpretului de limbă chineză se va suporta din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1202/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1296/2011. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
