ICCJ. Decizia nr. 1411/2011. Penal. Infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1411/2011
Dosar nr.4051/109/2009
Şedinţa publică din 7 aprilie 2011
Asupra cauzei penale de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 160 din 18 mai 2010 a Tribunalului Argeş, în baza art. 87 alin. (5) din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul A.I.L., domiciliat în municipiul Piteşti, judeţul Argeş, la pedeapsa închisorii de 6 luni.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 6 luni, stabilit în condiţiile art. 82 C. pen.
Conform art. 359 Cod de procedură penală, s-a atras atenţia inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării executării pedepsei.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, în seara zilei de 26 noiembrie 2008, organele de poliţie din cadrul Poliţiei oraşului Mioveni au depistat în trafic pe inculpatul A.I.L., care circula pe drumurile publice la volanul autoturismului marca "X", fiind solicitat anterior sprijinul acestora de către agentul de poliţie P.G., de la Postul de Poliţie Tiţeşti, care la rândul său fusese alertat telefonic de către un conducător auto, cu privire la faptul că, pe drumul care leagă municipiile Câmpulung şi Piteşti, circulă autoturismul cu numărul sus-menţionat, într-un mod care pune în pericol siguranţa traficului rutier.
La controlul alcool-test efectuat asupra inculpatului, s-a stabilit că acesta prezintă o alcoolemie de 0,84 mg/l alcool pur în aerul expirat, aşa încât organele de poliţie i-au solicitat acestuia să le însoţească la Spitalul Sf. Spiridon din oraşul Mioveni, pentru a-i fi recoltate probe biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei.
Inculpatul A.I.L. a refuzat însă recoltarea de probe biologice atunci când a ajuns în incinta unităţii spitaliceşti, iar pe parcursul procesului penal s-a apărat arătând că a condus autoturismul în stare de ebrietate deoarece a fost panicat ca urmare a faptului că primise mai multe apeluri telefonice de la mama sa, în condiţiile în care ştia că tatăl său suferă de o boală incurabilă.
A mai susţinut inculpatul că, după ce a plecat de la spital, în timp ce se afla în maşina poliţiei, s-a răzgândit şi le-a cerut poliţiştilor să se întoarcă la spital pentru a-i fi recoltate probele biologice, dar această împrejurare nu a fost confirmată de martori.
În drept, fapta inculpatului A.I.L., având funcţia de agent şef penitenciare în cadrul Spitalului Penitenciar Colibaşi, de a fi refuzat să se supună recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, în condiţiile în care la controlul cu etilotestul prezenta o alcoolemie de 0,84 mg/l alcool pur în aerul expirat, comisă în seara zilei de 26 decembrie 2008, când a fost depistat conducând pe drumurile publice un autovehicul, a fost încadrată în dispoziţiile art. 87 alin. (5) din OUG nr. 195/2002.
La individualizarea judiciară a pedepsei, au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), gradul de pericol social concret al faptei, reliefat de modul şi mijloacele folosite (iniţial, cel în cauză nu a oprit autoturismul la semnalul organelor de poliţie), împrejurările în care infracţiunea a fost comisă (pe timp de noapte, pe un drum naţional şi pe un sector de drum relativ circulat), urmările care s-ar fi putut produce, persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale şi care a recunoscut săvârşirea faptei.
În raport cu aceste criterii, au fost reţinute în favoarea sa circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat apel: Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş şi inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând desfiinţarea.
În apelul său, procurorul a criticat felul în care a fost individualizată pedeapsa de către judecătorul fondului, sub aspectul modalităţii de executare, susţinând că ar constitui o încurajare faptul că un conducător auto care a primejduit grav circulaţia pe drumurile publice şi a refuzat să se supună testării a primit o pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiţionat, fără a-i fi aplicată interdicţia prevăzută de art. 863 alin. (3) lit. e) C. pen.
A concluzionat recurentul că nu poate fi asigurată, în această manieră, prevenţia generală şi nici cea specială.
La rândul său, recurentul inculpat a formulat critici vizând greşita pronunţare a condamnării, în opinia sa neexistând fapta de sustragere de la recoltarea probelor biologice, atâta vreme cât la scurt timp după manifestarea refuzului a revenit asupra deciziei sale şi i-a spus poliţistului care îl însoţea că doreşte să-i fie recoltate probe biologice.
Într-o altă apărare, inculpatul a solicitat aplicarea art. 181 C. pen., motivat prin aceea că fapta comisă nu ar prezenta pericolul social al unei infracţiuni şi, în subsidiar, a se da o şi mai mare eficienţă circumstanţelor atenuante personale, cu consecinţa reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Prin Decizia penală nr. 10/A din 20 ianuarie 2011, Curtea de Apel Piteşti - Secţia Penală şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş împotriva Sentinţei penale nr. 160 din 18 mai 2010, pronunţată de Tribunalul Argeş, în Dosarul nr. 4051/109/2009 şi a desfiinţat în parte Sentinţa penală nr. 160/2010 pronunţată de Tribunalul Argeş.
În baza art. 71 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen., iar în baza art. 71 alineat ultim C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii şi a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.
A menţinut în rest dispoziţiile sentinţei penale.
A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A.I.L., pe care l-a obligat la 600 RON cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 100 RON onorariul avocatului din oficiu, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de prim control judiciar a apreciat că fapta inculpatului prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, neputând fi aplicate dispoziţiile art. 181 C. pen., iar pedeapsa aplicată acestuia, cât şi modalitatea de executare au fost corect individualizate în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fiind aptă să asigure scopul pedepsei.
Instanţa a interzis inculpatului dreptul prevăzut de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen., pe care l-a suspendat pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat în termen legal recurs inculpatul A.I.L., care a criticat hotărârea sub aspectul greşitei aplicări a pedepselor complementare prevăzute de art. 71 alin. (2) C. pen. şi art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen., ca urmare a admiterii apelului parchetului, deşi nu se solicitase de către acesta aplicarea acestei pedepse. De asemenea, recurentul inculpat A.I.L. a învederat faptul că, în mod greşit, s-a revenit asupra unei probe încuviinţate, respectiv audierea martorului P.G., martor propus pe situaţia de fapt, motiv pentru care se impune trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea probatoriilor.
Inculpatul a solicitat, în cazul în care se va trece peste aceste apărări, să se dispună achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât lipseşte elementul constitutiv al infracţiunii, respectiv latura subiectivă a infracţiunii. În subsidiar, a solicitat în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen. şi art. 181 C. pen., achitarea sa, întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Inculpatul şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 3859 pct. 10 şi 18 C. proc. pen.
Concluziile apărătorului inculpatului, ale reprezentantului Ministerului Public, cât şi ultimul cuvânt al inculpatului au fost consemnate în practicaua prezentei hotărâri.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., îl consideră fondat pentru următoarele considerente:
Instanţa de prim control judiciar a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilind că fapta inculpatului, care la 26 decembrie 2008 a condus un autovehicul pe drumurile publice şi a refuzat să se supună recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 87 alin. (5) din OUG nr. 195/2002.
Din probele şi mijloacele de probă administrate (procese-verbale, declaraţii martori, declaraţia agentului de poliţie P.G., declaraţia inculpatului) au rezultat împrejurările comiterii faptei.
Inculpatul, în motivele de recurs, critică hotărârea instanţei de apel sub aspectul greşitei aplicări a dispoziţiilor art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen., critică pe care Înalta Curte o consideră nefondată. Instanţa de prim control judiciar, considerând apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeş ca fiind făcut în defavoarea inculpatului, în mod corect a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen., fără a-i înrăutăţi situaţia inculpatului în calea de atac.
Cu privire la respingerea probei încuviinţate deja de către instanţă, respectiv audierea martorului din acte P.G., Înalta Curte apreciază că în mod justificat şi motivat instanţa de apel a revenit asupra administrării acestei probe, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen.
Susţinerile recurentului inculpatul A.I.L. în sensul neîntrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 87 alin. (5) din OUG nr. 195/2002, în sensul că îi lipseşte latura subiectivă a infracţiunii, sunt lipsite de suport probator, din modul în care s-au desfăşurat evenimentele, aşa cum reiese din probele administrate, inculpatul a recunoscut în mod constant că nu şi-a dat acordul pentru a i se recolta sânge, motivând această atitudine prin împrejurarea care i-o crease starea de sănătate a tatălui său.
Motivul de recurs invocat de către recurentul inculpat, care vizează achitarea sa, în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen. şi art. 181 C. pen., având în vedere lipsa de pericol social concret al faptei, care nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, îl consideră fondat pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 181 C. pen., nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului.
Din probele dosarului rezultă că cele două instanţe nu au corelat suficient criteriile sus-menţionate pentru a determina corespunzător gradul de pericol social al faptei dedusă judecăţii, fapt ce a avut drept efect greşita condamnare a inculpatului.
Este incontestabil că, din punct de vedere strict formal, fapta inculpatului de a nu se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei prezintă pericol social, dar sunt greşite aprecierile celor două instanţe, care în justificarea soluţiei de condamnare a inculpatului invocă aspecte generale, respectiv: "Urmarea care s-ar fi putut produce, în cazul în care acesta nu ar fi fost oprit în trafic, împiedica instanţa să aplice prevederile art. 181 C. pen.".
Determinarea pericolului social se face în concret, cu referire directă la împrejurările ce au ocazionat ori pe fondul cărora s-a comis fapta, la modul concret de manifestare a autorului şi la persoana acestuia.
În speţă, inculpatul a condus pe drumurile publice, având o alcoolemie de 0,84 mg/l alcool pur în aerul expirat, stabilită la controlul cu etilotestul şi a refuzat să se supună recoltării probelor biologice, întrucât suferă atacuri de panică la vederea halatelor albe, depunând şi acte medicale în acest sens (scrisori medicale din 1 februarie 2010, din 16 martie 2010, din 12 aprilie 2010, emise de Secţia de Psihiatrie a Spitalului Militar). De asemenea, motivaţia acestuia privind conducerea autoturismului având în sânge o îmbibaţie alcoolică este pertinentă şi a constat în faptul că tatăl său suferă de o boală incurabilă, iar la apelurile mamei sale, cărora iniţial nu le-a răspuns, iar ulterior când a sunat-o nu a mai putut să ia legătura cu aceasta, inculpatul a avut convingerea că tatăl său a decedat, fapt ce l-a determinat să se urce la volan sub influenţa băuturilor alcoolice.
Totodată, din probele administrate rezultă că inculpatul nu are antecedente penale, are un loc de muncă stabil, fiind agent şef principal la penitenciar, din caracterizarea de serviciu depusă la dosar rezultă că în activitatea desfăşurată se bucură de apreciere din partea colegilor şi superiorilor, nu a fost niciodată sancţionat disciplinar, a fost recompensat în mai multe rânduri, obţinând calificative "foarte bine" şi "excepţional". De asemenea, a dovedit în cadrul unităţii un deosebit simţ al datoriei, spirit de iniţiativă, dăruire în muncă, perseverenţă, principialitate şi integritate morală.
Inculpatul are în întreţinere doi copii minori, soţia sa realizează venitul minim pe economia naţională, părinţii săi sunt bolnavi.
Luând în considerare toate aceste elemente, în cauză Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., iar în baza art. 91 C. pen. îi va aplica inculpatului pedeapsa amenzii administrative de 1.000 RON.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul A.I.L. împotriva Deciziei penale nr. 10/A din 20 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează în totalitate Decizia penală atacată şi Sentinţa penală nr. 160 din 18 mai 2010 a Tribunalului Argeş şi rejudecând în fond.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen. cu referire la art. 181 C. pen. dispune achitarea inculpatului A.I.L. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 87 alin. (5) din OUG nr. 195/2002.
În baza art. 91 lit. c) cu referire la art. 181 C. pen. aplică inculpatului amenda administrativă în cuantum de 1.000 RON.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales al inculpatului, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 aprilie 2011.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 1389/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1451/2011. Penal. Contestaţie la executare... → |
|---|
