ICCJ. Decizia nr. 1389/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1389/2011
Dosar nr.10139/99/2006
Şedinţa publică din 6 aprilie 2011
Asupra recursurilor penale de faţă;
Prin Sentinţa penală nr. 406 din 11 iunie 2009 a Tribunalului Iaşi a fost condamnat inculpatul G.C. la 3 ani şi 6 luni închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă perioada executată de la 18 martie 2006 la 4 iunie 2006.
Prin aceeaşi sentinţă a fost condamnat inculpatul L.A.C. la:
- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de "trafic de droguri de mare risc" prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 74, art. 76 lit. a) C. pen.;
- 2 ani şi 11 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de "trafic de droguri de risc" prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 74 alin. (2), art. 76 lit. c) C. pen., săvârşită la data de 13 octombrie 2005.
- 2 ani şi 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de "trafic de droguri de risc" prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 74 alin. (2), art. 76 lit. c) C. pen., săvârşită la data de 28 ianuarie 2006.
- 1 an şi 11 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de "cumpărare de droguri în vederea consumului propriu" prevăzută şi pedepsită de dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 74 alin. (2), art. 76 lit. d) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului L.A.C., în pedeapsa cea mai grea, acesta urmând a executa pedeapsa finală de 4 ani închisoare.
În baza dispoziţiilor art. 65 alin. (2) şi art. 66 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani.
S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 alin. (1) lit. a) şi lit. b) C. pen.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În perioada noiembrie 2005 - martie 2006, inculpatul G.C. a introdus în ţară, prin intermediul unor colete trimise din Spania de către fratele său G.M., droguri de risc şi de mare risc, pe care ulterior le-a comercializat pe raza municipiului Iaşi, unele chiar investigatorului acoperit E. şi colaboratorului, G.C., pentru unele din aceste tranzacţii apelând la învinuiţii Z.P., Z.S. şi Z.E. în calitate de intermediari, o parte din aceste droguri fiind vândute de către aceştia inculpatului L.A.C., care, la rândul său a valorificat prin vindere diferite cantităţi de droguri, unele chiar colaboratorului sub acoperire A.S., fie personal, fie în prezenţa acestor învinuiţi.
Ca urmare a primirii de către inculpatul G.C., a mai multor cantităţi de droguri, provenite din Spania, predate de către fratele acestuia prin intermediul unor colete cu bunuri ce au fost transportate prin S.C. L.T.R. S.R.L. Sebeş, acesta a vândut în mai multe rânduri investigatorului acoperit E. şi colaboratorului acestuia G.N. mai multe cantităţi de droguri (rezină de cannabis - substanţă cuprinsă în Tabelul anexă III din Legea nr. 143/2000 ca fiind drog de risc, respectiv în zilele de 09 noiembrie 2005 (0,4 grame), 11 noiembrie 2005 (0,4 grame), 3 decembrie 2005 (0,3 grame), 12 ianuarie 2006 (1,2 grame), 19 ianuarie 2006 (1,1 grame), 28 ianuarie 2006, 31 ianuarie 2006 (0,4 grame), 12 martie 2006 (1,1 grame haşiş).
Rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică care au vizat aceste substanţe, respectiv cele cu nr. X din 21 decembrie 2005, nr. Y din 28 noiembrie 2005, nr. Z din 21 decembrie 2005, nr. W din 02 februarie 2006, nr. Q din 02 februarie 2006, nr. P din 17 martie 2006, relevă fără dubii natura drogurilor comercializate de către inculpatul G.C., respectiv de rezină de cannabis şi haşiş.
Vinovăţia inculpatului G.C., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de "trafic de droguri" a fost astfel pe deplin relevată de întreg materialul probator administrat în cauză, care a răsturnat prezumţia de nevinovăţie instituită în favoarea acestuia, fiind întrunite în totalitate elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 sub aspectul căreia acesta urmează a fi condamnat.
Cu privire la inculpatul L.A.C., acelaşi material probator a relevat faptul că a facilitat cumpărarea de către colaboratorul acoperit A.S. de la învinuitul Z.S.I. de droguri de mare risc (ecstasy) la data de 29 septembrie 2005, droguri de risc (phenobarbital) la data de 13 octombrie 2005 şi de a fi intermediată cumpărarea, de către acelaşi colaborator, la data de 28 ianuarie 2006, de la domiciliul lui G.C., a unei cantităţi de 0,9 grame rezină de cannabis, declaraţiile colaboratorului acoperit A.S. coroborate cu declaraţiile în calitate de învinuiţi de către martorii Z.P. şi Z.E. şi procesele-verbale de supraveghere operativă fiind elocvente cu privire la activitatea infracţională întreprinsă de inculpat.
A reţinut totodată instanţa, văzând atât declaraţia inculpatului L.A.C. dată în cursul urmăririi penale cu prilejul audierii sale de către procuror, unde acesta recunoaşte că în mai multe rânduri a cumpărat droguri (rezină de cannabis) în vederea consumului propriu, cât şi declaraţiile că Z.P. şi Z.E. de la care inculpatul a achiziţionat droguri, că au fost relevate indicii şi cu privire la săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 de către inculpat.
În termen legal, această sentinţă a fost atacată cu apel de către inculpaţii G.C. şi L.A.C., fiind criticată pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivele de apel ale inculpatului-apelant G.C. au vizat exclusiv modalitatea de executare a pedepsei şi nu cuantumul acesteia.
Apelul inculpatului L.A.C. a vizat achitarea acestuia pentru cele două infracţiuni pentru care a fost trimis în judecată şi ulterior condamnat, respectiv trafic de droguri de risc şi de mare risc şi cumpărarea de droguri în vederea consumului propriu.
S-a solicitat achitarea inculpatului, întrucât nu există probe din care să rezulte vinovăţia acestuia, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 186 din 18 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Iaşi s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţi.
Instanţa de prim control judiciar a reţinut că pedepsele aplicate inculpaţilor au fost just individualizate, iar probele administrate în cauză dovedesc că inculpatul L.A.C. a săvârşit infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată.
Împotriva Deciziei penale nr. 186 din 18 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii G.C. şi L.A.C..
Inculpatul G.C. critică hotărârea atacată pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei, solicitând reţinerea în favoarea sa a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., reducerea pedepsei şi aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen.
Inculpatul L.A.C. critică Decizia recurată pentru netemeinicie, în ceea ce priveşte condamnarea sa pentru infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată, susţinând că nu există probe care să-i dovedească vinovăţia, motiv pentru care solicită achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
În subsidiar, dacă se va trece peste această apărare, inculpatul L.A.C. solicită reducerea pedepselor aplicate.
În drept, inculpaţii şi-au întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 3859 pct. 14 şi 18 C. proc. pen.
Examinând recursurile declarate în cauză prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reţine că acestea sunt neîntemeiate pentru considerentele ce urmează:
Probele administrate în cauză demonstrează fără dubiu că inculpaţii au comis infracţiunile pentru care au fost condamnaţi.
Astfel, inculpatul G.C., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada noiembrie 2005 - martie 2006 a vândut de şapte ori martorului Z.E. cantitatea de 7 grame de rezină de cannabis, iar la datele de 13 martie 2006 şi 15 martie 2006 a distribuit, prin intermediul numitei G.D., rezină de cannabis.
Inculpatul L.A.C. a facilitat cumpărarea de către A.S. de la Z.S.I., la data de 29 septembrie 2005, de droguri de mare risc, respectiv ecstasy, droguri de risc (phenobarbital) la data de 13 octombrie 2005 şi a intermediat cumpărarea la data de 28 ianuarie 2006 de rezină de cannabis.
Acelaşi inculpat a cumpărat pentru consum propriu câte un gram de rezină de cannabis de la numitul Z.S. la data de 29 septembrie 2005 şi, ulterior, la 13 octombrie 2005.
Inculpatul L.A.C. recunoaşte doar că a consumat droguri, susţinând că nu a traficat niciodată droguri de risc sau de mare risc.
Susţinerile inculpatului sunt infirmate de declaraţiile colaboratorului sub acoperire A.S., procesele-verbale ale investigatorului acoperit V.C., procesele-verbale de supraveghere operativă întocmite de organele de poliţie, declaraţiile date în calitate de învinuiţi de Z.P. şi Z.E., declaraţiile inculpatului G.C., procesele-verbale de constatare tehnico-ştiinţifică.
Pedepsele aplicate inculpaţilor au fost just individualizate în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social concret al faptelor comise, cantităţile de droguri traficate, forma continuată a infracţiunii de trafic de droguri de risc reţinută în sarcina inculpatului G.C., precum şi cea a infracţiunii de cumpărare de droguri pentru consum propriu reţinută în sarcina inculpatului L.A.C., datele care circumstanţiază persoana inculpaţilor.
Astfel, inculpatul G.C. este cunoscut cu antecedente penale, fără a fi recidivist, ceea ce denotă perseverenţa infracţională a acestuia, nu a recunoscut în totalitate faptele ce i se reţin în sarcină şi are probleme de sănătate.
Inculpatul L.A.C. a recunoscut doar comiterea infracţiunii de cumpărare de droguri în vederea consumului propriu, este recidivist în modalitatea prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), are un loc de muncă, în favoarea acestuia fiind deja reţinute circumstanţe atenuante, iar pedepsele coborâte sub minimul special.
Prin cuantumul lor şi modalitatea de executare pedepsele aplicate celor doi inculpaţi sunt în măsură să corespundă scopului educativ şi preventiv al pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen., astfel că nu se impune reducerea acestora şi nici schimbarea modalităţii de executare.
Faţă de cele expuse, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii G.C. şi L.A.C. împotriva Deciziei penale nr. 186 din 18 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 aprilie 2011.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 1382/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1411/2011. Penal. Infracţiuni privind... → |
|---|
