ICCJ. Decizia nr. 1382/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1382/2011
Dosar nr.3981/112/2006
Şedinţa publică din 6 aprilie 2011
Asupra recursurilor penale de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 54/F/2009 din 6 mai 2009 a Tribunalului Bistriţa Năsăud:
1. În baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpatul Ş.M. a fost trimis în judecată din 10 infracţiuni de trafic de persoane (dintre care 3 prev. de art. 13 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 alin. (1) C. pen., 4 prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 şi 3 prev. de art. 13 alin. (1) şi (3) teza I din Legea nr. 678/2001) şi 2 infracţiuni de proxenetism (una prev. de art. 329 alin. (2) C. pen. şi cealaltă prev. de art. 329 alin. (1) C. pen.), într-o singură infracţiune de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
A fost condamnat inculpatul Ş.M.:
- la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru comiterea infracţiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 lit. a) rap. la art. 76 lit. b) C. pen.;
- la 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru comiterea infracţiunii de raport sexual cu o minoră prev. de art. 198 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. a) rap. la art. 76 lit. c) C. pen.
Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. s-au contopit aceste pedepse, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.
2. În baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpata L.M. a fost trimisă în judecată din 3 infracţiuni de trafic de persoane, fiecare prev. de art. 13 alin. (1) şi (4) teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi o infracţiune de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. într-o singură infracţiune de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) şi (3) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
A fost condamnată inculpata L.M. la:
- 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a) C. pen. rap. la art. 76 lit. b) C. pen.
3. În baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpata B.I.A. a fost trimisă în judecată din 4 infracţiuni de trafic de persoane: una prev. de art. 13 alin. (1) şi (4) teza I cu aplic. art. 13 alin. (1) C. pen. şi 3 prev. de art. 13 alin. (1) şi (3) teza I din Legea nr. 678/2001, într-o singură infracţiune de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) şi (3) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
A fost condamnată inculpata B.I.A., la:
- 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 lit. a) C. pen. rap. la art. 76 lit. b) C. pen.
În baza art. 861 C. pen. s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepselor aplicate celor trei inculpaţi stabilindu-se, conform art. 862 C. pen., un termen de încercare de 5 ani pentru inculpatul Ş.M. şi de câte 4 ani pentru inculpatele L.M. şi B.I.A.
Pe durata termenului de încercare au fost obligaţi inculpaţii să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 863 alin. (1) lit. a) - d) C. pen., respectiv:
- să se prezinte trimestrial la Serviciul de probaţiune de la Tribunalul Bistriţa-Năsăud;
- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a le fi controlate mijloacele de existenţă.
Au fost atenţionaţi inculpaţii asupra disp. art. 869 C. pen.
S-a făcut aplic. art. 71 alin. (5) C. pen.
S-a constatat că inculpatul Ş.M. a fost reţinut şi arestat preventiv în perioada 12 septembrie 2006 - 1 iunie 2007.
În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpatul T.I.A. a fost trimis în judecată:
- din 2 infracţiuni de trafic de persoane prev. de art. 13 alin. (1) şi (3) teza I din Legea nr. 678/2001 şi 3 infracţiuni de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen., una şi cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., într-o singură infracţiune de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
- din infracţiunea prev. de art. 78 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) şi 37 lit. a) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 78 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 (nemodificată) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
A fost condamnat inculpatul T.I.A.:
- la 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen.;
- la 8 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 78 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 (nemodificată) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a), art. 76 lit. d) C. pen.
S-a constatat că aceste infracţiuni au fost comise de inculpat în concurs real, prev. de art. 33 lit. a) C. pen., cu cele pentru care a fost condamnat la 1 an şi 3 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării acesteia, prin Sentinţa penală nr. 1043/2006 a Judecătoriei Bistriţa.
În baza art. 85 C. pen. s-a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an şi 3 luni închisoare şi s-a descontopit pedeapsa în elementele ei componente, respectiv:
- 1 an şi 3 luni închisoare pentru infracţiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c), art. 74 lit. c) rap. la art. 76 lit. a) C. pen.;
- 2 luni închisoare pentru infracţiunea de tăinuire prev. de art. 221 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 74 lit. c), 76 lit. a) C. pen. repunând aceste pedepse în individualitatea lor.
Conform art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 C. pen. au fost contopite toate pedepsele urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.
Potrivit art. 861 C. pen. s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei, stabilindu-se în temeiul art. 862 C. pen. un termen de încercare de 4 ani.
Pe durata termenului de încercare a fost obligat inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere prev. de art. 863 alin. (1) lit. a) - d) C. pen., respectiv:
- să se prezinte trimestrial la Serviciul de probaţiune de la Tribunalul Bistriţa-Năsăud;
- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informaţii de natură a-i fi controlate mijloacele de existenţă.
S-a atenţionat inculpatul asupra disp. art. 869 C. pen.
S-a făcut aplic. art. 71 alin. (5) C. pen.
A fost condamnat inculpatul P.D.E., la:
- 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 lit. a), c) C. pen. rap. la art. 76 lit. b) C. pen.
Conform art. 81 C. pen. a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei stabilindu-se, în baza art. 82 C. pen. un termen de încercare de 3 ani.
S-a atenţionat inculpatul asupra disp. art. 83 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen.
S-a constatat că părţile vătămate nu s-au constituit părţi civile.
În baza art. 118 lit. a) C. pen. s-a confiscat de la inculpatul Ş.M. suma de 7.975 RON.
Au fost obligaţi inculpaţii să plătească cu titlul de cheltuieli judiciare statului: Ş.M. 600 RON, L.M., B.I.A. şi T.I.A. câte 400 RON, iar P.D.E. 200 RON.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 53/D/P/2006 al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Bistriţa-Năsăud s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:
1. Ş.M. - pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 13 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 13 alin. (1) C. pen.; art. 13 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 13 alin. (1) C. pen.; art. 13 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 13 alin. (1) C. pen.; art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 (modif. prin OUG nr. 79/2005); art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 (modif. prin OUG nr. 79/2005); art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 (modif. prin OUG nr. 79/2005); art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 (modif. prin OUG nr. 79/2005); art. 13 alin. (1) şi (3), teza I din Legea nr. 678/2001 (modif. prin OUG nr. 79/2005); art. 13 alin. (1) şi (3), teza I din Legea nr. 678/2001 (modif. prin OUG nr. 79/2005); art. 13 alin. (1) şi (3), teza I din Legea nr. 678/2001 (modif. prin OUG nr. 79/2005); art. 198 alin. (1) C. pen.; art. 329 alin. (2) C. pen.; art. 329 alin. (1) C. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.;
2. L.M. - pentru comiterea infracţiunilor prev.de art. 13 alin. (1) şi (4), teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 alin. (1) C. pen.; art. 13 alin. (1) şi (4), teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 alin. (1) C. pen.; art. 13 alin. (1) şi (4), teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
3. B.I.A. - pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 13 alin. (1) şi (4) teza I din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 13 alin. (1) C. pen.; art. 13 alin. (1) şi (3) teza I din Legea nr. 678/2001 (modif. prin OUG nr. 79/2005); art. 13 alin. (1) şi (3) teza I din Legea nr. 678/2001 (modif. prin OUG nr. 79/2005; art. 13 alin. (1) şi (3) teza I din Legea nr. 678/2001 (modif. prin OUG nr. 79/2005 cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.);
4. T.I.A. - pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 13 alin. (1) şi (3), teza I din Legea nr. 678/2001 (modif. prin OUG nr. 79/2005); art. 13 alin. (1) şi (3), teza I din Legea nr. 678/2001 (modif. prin OUG nr. 79/2005); art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen.; art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen.; art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.; art. 78 alin. (1) din OUG nr. 195/2002, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.;
5. P.D.E. - pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
Constând, în esenţă, în aceea că, în perioada ianuarie 2004 - iulie 2006 au înlesnit sau tras foloase de pe urma practicării prostituţiei de către mai multe persoane de sex feminin, dintre care unele minore, inculpatul T.I.A. conducând, în mai multe rânduri, pe drumul public, un autoturism, deşi nu poseda permis de conducere.
Analizând actele şi lucrările dosarului de urmărire penală, tribunalul a constatat că, la luarea declaraţiilor numitelor H. (fostă P.) I., L.S.M., R.V.I. şi S.M.R. nu li s-a pus în vedere acestora că au posibilitatea de a participa în procesul penal în calitate de parţi vătămate.
Prin urmare, acestea au fost citate în această calitate, la termenul de judecată din 26 februarie 2007 prezentându-se în instanţă doar L.S.M. şi S.M.R. care au arătat expres că doresc să aibă, în acest dosar, doar calitatea de martori, celelalte 2 nefiind prezente întrucât sunt şi la această dată, plecate în străinătate.
Totodată, la termenul de judecată din 26 februarie 2007 s-a dispus, în temeiul art. 3002 C. proc. pen. completarea rechizitoriului în ceea ce o priveşte pe inculpata L.M. şi cu infracţiunea de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. pretins comisă faţă de martora S.M.R., întrucât deşi această faptă a fost descrisă în cuprinsul acestuia, fiind indicată şi încadrarea juridică dată acesteia, a fost omisă din partea dispozitivă a actului de trimitere în judecată.
Inculpaţii Ş.M., L.M. şi B.I.A. nu au recunoscut comiterea faptelor, spre deosebire de inculpatul P.D.E. care şi-a recunoscut vinovăţia.
Inculpatul Ş.M. domiciliază în Bistriţa şi este asociat unic şi administrator al SC C.R.H.B. SRL Bistriţa, având ca principal obiect de activitate alimentaţie publică, activităţi hoteliere şi activităţi de cluburi, ce se desfăşoară în spaţiile situate la sediul social al societăţii din Bistriţa, cunoscută şi sub denumirile de C.G. şi P.Ş.
Inculpatele L.M. şi B.I.A. domiciliază în Bistriţa şi sunt angajate de mai mulţi ani de zile în calitate de barman-ospătar ale societăţii comerciale deţinute de inculpatul Ş.M.
La un moment dat, pe parcursul desfăşurării activităţii sale, inculpatul a luat hotărârea de a-şi suplimenta veniturile prin înlesnirea practicării prostituţiei în localurile sale, de către persoanele angajate sau de către alte persoane. Aceasta se realiza prin faptul că fetele care se ocupau cu această activitate făceau consumaţie cu clienţii şi predau o parte din sumele plătite de aceştia (500.000 ROL), iar pe de altă parte, notorietatea localului ar fi crescut.
În acest plan au fost atrase şi inculpatele B.I.A. şi L.M. împreună cu care inculpatul Ş.M. a săvârşit următoarele fapte:
I. 1) La data de 19 ianuarie 2004 inculpatul Ş.M. a fost căutat la sediul societăţii sale din Bistriţa de către martorele P.A., de 47 ani, şi H.I. (pe atunci P., de 15 ani şi 6 luni), care intenţionau să se angajeze la firma inculpatului pe post de bucătăreasă, respectiv ajutor de ospătar.
Inculpatul i-a spus martorei P.A. (pe atunci mama prietenului minorei H.I.) - că pe fată o angajează în perioada de probă ca ajutor de ospătar şi-i asigură cazare, dar nu are posturi libere de bucătar, motiv pentru care P.A. - de loc din municipiul Dej - s-a reîntors la domiciliul său.
Inculpatul i-a spus minorei că mai întâi va dansa la bară în clubul de striptease, ceea ce aceasta a şi făcut în seara zilei de 20 ianuarie 2004. În ziua următoare minora a fost transportată de inculpat la localul din satul P., unde funcţiona un punct de lucru - cu profil de alimentaţie publică - al societăţii administrate de inculpat. Acesta i-a dat-o în grijă pe minora H.I. şefei de local, inculpata L.M., care a cazat-o în aceeaşi cameră cu ea, din spatele localului.
Inculpata i-a spus minorei ca atunci când vin clienţi bărbaţi în local să meargă la mesele lor, să-i determine să facă consumaţie şi apoi să meargă pe cameră cu ei pentru a întreţine relaţii sexuale contra unor tarife de 1,5 - 2,5 milioane ROL, după cum se putea înţelege cu fiecare client în parte.
Înainte de a merge pe cameră cu minora, clientul trebuia să-i plătească învinuitei suma de 300.000 ROL - contravaloarea folosirii camerei pe durata actului sexual cu minora.
Banii obţinuţi ca urmare a practicării prostituţiei erau predaţi de minoră fie inculpatului Ş.M., fie inculpatei L.M. - care spuneau că-i ţin ei - cu excepţia unor sume mici de 100 - 200.000 ROL, pe care fata şi-i oprea pentru ţigări. Minora H.I. a practicat prostituţia în acest local până în ziua de 31 ianuarie 2004, când, la cererea inculpatului de a-i mai găsi o fată care «să lucreze» cu ea ca prostituată, a plecat la Dej, fără ştirea prietenului său (actual soţ) H.S.R., pentru a se întâlni cu martora Ş.L. La plecare, minora H.I. a primit de la inculpat suma de cca. 50 euro cu indicaţia ca în cazul în care fata pe care o va găsi nu are haine, să-i cumpere haine şi să o aducă la P.
Deşi în urma discuţiei purtate cu martora Ş.L., aceasta a fost de acord să meargă împreună cu H.I. la localul inculpatului din P. - motiv pentru care aceasta i-a şi cumpărat haine - totuşi pentru că prietenul ei nu a fost de acord să o lase să plece, Ş.L. a rămas în Dej. Astfel, la localul din P. s-a reîntors doar minora H.I., care a fost primită de învinuita L.M. în acelaşi local, pentru a-şi relua activitatea ca prostituată.
În seara zilei de 3 februarie 2004, în jurul orelor 20, la localul inculpatului din P. a venit prietenul minorei H.I., pe nume H.S.R., însoţit de doi amici de-ai săi din Dej pentru a o lua pe minoră de acolo.
După incidentul petrecut între unul dintre însoţitorii lui H.S. - pe nume M.A.C. - şi inculpata L.M., care nu a vrut să-i lase să o ia pe minoră, în cele din urmă aceasta a plecat cu prietenul său şi cu însoţitorii acestuia cu autoturismul spre Dej, fără a mai primi vreo sumă de bani de la inculpată ori de la inculpat, din cei obţinuţi în urma practicării prostituţiei în localul din P.
Potrivit declaraţiei date la 5 februarie 2004, în perioada celor aproape două săptămâni în care a practicat prostituţia la localul din P., minora H.I. a avut mai mulţi «clienţi», dar nu a putut preciza suma de bani predată inculpaţilor.
2) În cursul lunii octombrie 2003 minora L.G.M. din Bistriţa s-a angajat la C.G. ca ospătară, patronul Ş.M. promiţându-i că o va plăti cu un salariu de 2.500.000 ROL + bacşişul.
În seara zilei următoare celei în care a început lucrul, minora împreună cu o colegă de-a sa pe nume D.V. au fost conduse de inculpat în clubul de noapte şi prezentate învinuitei B.I.A., iar după ce le-a spus că de atunci încolo să asculte de «barmana A.», a plecat. Inculpata B.I.A. le-a propus minorei L.G.M. şi colegei sale să ţină companie la masă unor clienţi ca să consume cât mai mult cu ele, după care să meargă pe cameră pentru a întreţine relaţii sexuale. Pentru că au refuzat, învinuita l-a chemat în club pe inculpat, care le-a repartizat să lucreze ca ospătare în restaurantul aflat la parterul complexului, unde minora a şi lucrat până la începutul lunii ianuarie 2004.
În acest interval de timp inculpatul i-a propus în mai multe rânduri minorei să întreţină, în schimbul sumei de 2.000.000 ROL, raporturi sexuale cu el, dar fata l-a refuzat.
Într-o zi de la începutul lunii ianuarie 2004, inculpatul Ş.M. i-a spus martorei L.G.M. că de a doua zi să nu mai vină la lucru că nu mai are nevoie de ea la C.G. Auzindu-l pe inculpat, învinuita L.M. - care se afla în zonă - i-a spus că are nevoie de martoră la restaurantul din P.
Din ziua următoare, martora a început lucrul în acest local condus de învinuita L.M., însă prin împrejurările create nu şi-a mai reluat lucrul în calitate de ospătară, ci a ajuns să practice prostituţia.
Astfel, în seara primei zile în care s-a prezentat la restaurantul din P. a apărut aici fosta sa colegă, D.V. - care între timp începuse să practice prostituţia în C.G. din Bistriţa - spunând că a fost trimisă de Ş.M. pentru că «trebuie să vină un client». După ce a sosit acel bărbat cu care mai întâi a făcut consumaţie, D.V. a mers cu el pe cameră pentru a întreţine relaţii sexuale. După un timp învinuita L.M. i-a spus minorei L.M.A. să meargă cu ea în camera în care se afla bărbatul, cu fata. L.M.A. a primit şi ea de la acel client suma de 2.000.000 ROL deşi, potrivit declaraţiei sale, nu a întreţinut raport sexual cu el aşa cum a făcut cealaltă fată.
În ziua următoare inculpatul Ş.M. a venit la local şi i-a spus inculpatei L.M.: «M., de acum încolo fetele-s ale tale, tu ai grijă de ele!». De atunci, minora L.G.M. a rămas cazată în acea cameră anexă la localul din P. unde s-a prostituat până în luna ianuarie 2005. Potrivit declaraţiei date, minora avea în medie 3 - 4 clienţi într-o lună şi în cele 12 luni cât s-a prostituat în localul de la P. a predat fie inculpatului, fie învinuitei L.M. de fiecare dată câte cei 500.000 ROL «pentru mâncare» din banii obţinuţi prin practicarea relaţiilor sexuale cu clienţii, apreciind suma totală predată celor doi care o exploatau, la nivelul de 20.000.000 ROL. Minora a declarat că L.M. i-a spus că "banii pentru mâncare” îi preda inculpatului Ş.M.
În toată această perioadă, minora L.G.M. nu a primit salariu şi nici cotă-parte din consumaţiile pe care clienţii le făceau cu ea, astfel că putea să obţină bani doar prin practicarea prostituţiei. În unele situaţii, când la C.G. din Bistriţa erau mai mulţi clienţi şi fetele nu făceau faţă, inculpatul Ş.M. le chema pe învinuita L.M. şi pe minora L.G.M. la C.G. Aici minora mergea pe cameră cu clientul, iar când ieşea îi preda învinuitei L.M. - care de obicei o aştepta în restaurant - sau inculpatului, cei 500.000 ROL aşa-zişi pentru mâncare, fără să aibă niciun fel de legătură cu învinuita B.I.A., care nu o agrea.
După plecarea minorei H.A.L. de la C.G. la restaurantul din P., în ianuarie 2005, tot pentru a practica prostituţia, L.M.A. a fost un timp «colegă» cu aceasta, prostituându-se împreună sub coordonarea învinuitei L.M. După închiderea localului din P., atât H.A.L., cât şi L.G.M. s-au mutat la localul «M.N.», unde au continuat să se prostitueze tot sub coordonarea învinuitei L.M., care aici era şefă de unitate, respectându-se regula preluării de către ea a cotei de 500.000 ROL din banii obţinuţi de fete.
La stabilirea acestei stări de fapt tribunalul a avut în vedere declaraţia iniţială a părţii vătămate H.I., ca şi a martorei P.A., revenirile acestora, în ceea ce o priveşte pe martoră, inclusiv în faza de judecată, fiind în mod evident făcute «pro cauza».
De asemenea, s-a avut în vedere declaraţia iniţială a martorei L.G.M., înlăturându-se declaraţia acesteia din faza cercetării judecătoreşti.
De altfel, aceste declaraţii iniţiale se coroborează nu doar între ele, ci şi cu declaraţiile martorilor Ş.L., căreia partea vătămată H.I. i-a povestit despre activitatea sa la inculpat, G.L., G.M.F., care confirmă prezenţa celor 2 fete şi faptul că acestea se prostituau, ca şi cu declaraţia martorei Z.G.V.M., înlăturând declaraţia nesinceră dată de aceasta din urmă în instanţă.
În ceea ce o priveşte pe martora L.G.M., au fost luate în considerare şi declaraţiile martorilor H.A.L. şi H.M.I.
De menţionat este faptul că dintre toţi aceşti martori, pe parcursul cercetării judecătoreşti, au putut fi audiaţi doar P.A., L.G.M. şi Z.G.V.M., ceilalţi fiind plecaţi din ţară sau neputând fi găsiţi.
II. 1) În cursul lunii decembrie 2005, partea vătămată P.C.T. frecventa Discoteca «G.» împreună cu sora sa mai mică L., în vârstă de 16 ani. Cu o astfel de ocazie, partea vătămată a fost abordată de inculpatul Ş.M., care i-a spus că «dacă are nevoie de bani să-l sune şi se va rezolva», sens în care i-a dat fetei numărul de telefon.
De Crăciunul anului 2005, partea vătămată a fost împreună cu sora sa la Discoteca «G.», unde s-au cunoscut cu învinuitul T.I.A., care la încheierea programului le-a condus pe cele două fete în B-dul D., arătându-le unde locuia.
În cursul lunii ianuarie 2006, partea vătămată a mai frecventat Discoteca G. unde, deşi s-a întâlnit cu inculpatul, nu au discutat nimic pe tema propunerii făcute de acesta - pe care partea vătămată a înţeles-o ca fiind o propunere de a întreţine relaţii sexuale cu inculpatul, pentru care va fi plătită.
Într-o seară, de pe la jumătatea lunii februarie 2006, având nevoie de bani, partea vătămată i-a telefonat inculpatului şi i-a spus că «are nevoie urgent de 1.200.000 ROL», la care inculpatul i-a răspuns prin a o chema la el la hotel. După ce a condus-o într-o cameră de la etaj, inculpatul a întreţinut cu partea vătămată relaţii sexuale normale, plătind-o cu suma de 2.500.000 ROL. Inculpatul i-a spus părţii vătămate că pe viitor, dacă va mai avea nevoie de bani, să apeleze la el pentru că are mulţi prieteni, care, pentru a întreţine relaţii sexuale cu ea sunt dispuşi să o plătească. Partea vătămată i-a dat inculpatului numărul său de telefon răspunzându-i că «mai vorbim», după care a plecat la locul unde o aştepta colega sa de liceu, B.A., căreia i-a spus că «a fost la Ş.», că a întreţinut relaţii sexuale cu acesta şi că a fost plătită cu 2.500.000 ROL.
După vreo două zile, partea vătămată a fost sunată după-amiaza pe mobil de inculpat - deoarece îi spusese că nu poate sta mai târziu de orele 20 - care a chemat-o la el la hotel, iar când fata a ajuns, inculpatul i-a arătat un client de la o masă din restaurant şi i-a spus să-l determine să facă consumaţie, după care să urce cu el pe cameră pentru a întreţine relaţii sexuale contra cost, ceea ce partea vătămată a şi făcut, primind de la bărbatul respectiv - care a plătit pentru cameră 500.000 ROL - suma de 2.000.000 ROL. La plecare, partea vătămată a fost aşteptată de inculpat care i-a cerut suma de 500.000 ROL «pentru mâncare». Din banii obţinuţi ca urmare a întreţinerii de relaţii sexuale, partea vătămată i-a dat inculpatului suma de 500.000 ROL, după care a plecat.
Până la sfârşitul lunii februarie 2006, partea vătămată a mai fost chemată în trei rânduri de către inculpat la hotelul său pentru a întreţine relaţii sexuale cu clienţi găsiţi de el, iar pentru serviciile sexuale prestate în aceleaşi condiţii ca prima dată, partea vătămată a fost plătită de acei bărbaţi cu câte 2.000.000 ROL, din care i-a dat inculpatului câte 500.000 ROL, «pentru mâncare». În ultima săptămână a lunii februarie 2006, partea vătămată P.C.T. a fost fugită de acasă, fiind găzduită de învinuitul T.I.A., căruia i-a spus că «a făcut nişte bani» prin întreţinerea de relaţii sexuale la hotelul lui «Ş.», bani din care i-a dat şi învinuitului 100 - 200.000 ROL, pentru a-şi cumpăra ţigări şi sandwich-uri, întrucât învinuitul nu lucra nicăieri şi nu avea venituri.
În cursul lunii martie 2006, partea vătămată a fost chemată telefonic la C.G., o dată sau chiar de două ori săptămânal, pentru a face consumaţie şi a întreţine relaţii sexuale contra cost cu diferiţi clienţi ai localului - desigur în camera plătită de clienţi - fiind plătită de aceştia cam cu acelaşi tarif de cca. 2.000.000 ROL pentru o jumătate de oră - o oră, din care de fiecare dată îi preda inculpatului - sau dacă acesta nu era acolo îi lăsa la recepţia hotelului - câte 500.000 ROL «pentru mâncare».
În mai multe rânduri în perioada februarie - martie 2006 inculpatul Ş.M. i-a spus părţii vătămate că dacă-i prezintă fete tinere ca şi ea, care vor să câştige cu clienţi ai localului său, îi va da câte 500.000 ROL de fiecare dată când îi va prezenta câte o fată.
Partea vătămată P.C.T. le-a povestit despre faptul că se prostitua la «Pensiunea Ş.» şi în acest fel câştiga bani - ea neavând nicio altă sursă de venit - şi prietenelor sale minore B.A., P.R.L., zisă «I.» şi L.S.M., zisă «N.», spunându-le că dacă vor dori, le va prezenta inculpatului.
2) În cursul lunii martie 2006, partea vătămată P.C.T. a fost găzduită de inculpatul T.I.A. în apartamentul părinţilor săi din B-dul D., împreună cu sora sa P.L., ambele fiind fugite de acasă de la părinţi. Partea vătămată continua să-i dea inculpatului o parte din banii câştigaţi prin practicarea prostituţiei, pentru a-şi cumpăra ţigări şi de mâncare, de câte 2 - 3 ori pe săptămână, sume de câte cca. 200.000 ROL, iar când ieşeau în oraş partea vătămată îi plătea şi consumaţia.
Într-o zi din luna martie 2006, în timp ce partea vătămată se afla în apartamentul inculpatului T.I.A., acesta i-a spus că i-a găsit doi clienţi care vor să întreţină relaţii sexuale contra cost şi astfel a plecat împreună cu el, cu sora ei L., cu P.R.L. şi cei doi bărbaţi la un apartament de pe strada C. Unul dintre cei doi bărbaţi, de etnie ţigan, i-a spus părţii vătămate că doreşte să întreţină relaţii sexuale cu ea pentru care o va plăti cu 1.000.000 ROL. După ce inculpatul a luat banii, partea vătămată a intrat într-o cameră cu clientul respectiv, ceilalţi rămânând în altă cameră. După ce a terminat actul sexual cu clientul şi a ieşit din cameră, partea vătămată a reîntâlnit-o pe P.R.L., deoarece ceilalţi plecaseră.
Odată sosită la locuinţa inculpatului T.I.A., partea vătămată a primit de la acesta suma de 500.000 ROL, despre diferenţă învinuitul spunându-i că a cheltuit-o pe ţigări şi mâncare.
3) Într-o zi de la sfârşitul lunii martie 2006, partea vătămată P.C.T. şi sora sa L. au fost găsite pe stradă de organele de poliţie şi predate părinţilor.
Partea vătămată a continuat şi în luna aprilie să se deplaseze cam o dată pe săptămână, ziua, pe bază de apel telefonic, la C.G. unde, după ce făcea consumaţie cu clientul mergea cu acesta într-o cameră din hotel plătită tot de el şi întreţinea relaţii sexuale contra cost, iar din banii astfel obţinuţi îi dădea inculpatului Ş.M. sau îi lăsa la recepţie câte 500.000 ROL «pentru mâncare».
În a doua jumătate a lunii aprilie 2006, partea vătămată P.C.T. a fugit iarăşi de acasă la inculpatului T.I.A., care a găzduit-o până la începutul lunii mai, după care acesta i-a spus că nu o mai poate ţine la el în apartament deoarece îi este frică să nu o găsească aici poliţia.
Mergând la discoteca G., partea vătămată i-a spus inculpatului Ş.M. că e fugită de acasă şi nu are unde să locuiască, la care inculpatul i-a propus să locuiască la el în hotel, într-o cameră pe care i-o pune la dispoziţie fără bani, cu condiţia să întreţină relaţii sexuale cu clienţii localului său. Partea vătămată a acceptat să fie găzduită de inculpat în aceste condiţii şi astfel o perioadă de cca. 2 săptămâni de zile a fost cazată în camera 104. În acest interval de timp partea vătămată P.C.T. a întreţinut relaţii sexuale cu cca. 20 de clienţi, iar din banii obţinuţi i-a predat de fiecare dată inculpatului - personal ori i-a lăsat la recepţie - câte 500.000 ROL «pentru mâncare». Partea vătămată a estimat că din banii astfel obţinuţi i-a predat inculpatului în total suma de cca. 40.000.000 ROL.
Această stare de fapt rezultă din coroborarea declaraţiei părţii vătămate P.C.T., dată în cursul urmăririi penale, şi menţinută, cu unele precizări în instanţă care se coroborează cu declaraţiile martorelor P.P., P.A.C. şi P.S.L., date atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza cercetării judecătoreşti.
Astfel, pe lângă cele aflate de la partea vătămată, martorei P.P. chiar inculpatul T.I.A. i-a spus să „o caute pe fiica sa la domnul Ş., unde este plecată la produs”, iar martora P.S. a asistat personal la momentul în care P.C.T. a întreţinut relaţii cu o persoană de etnie romă adusă de inculpatul T.I.A.
4) În cursul lunii februarie 2006, partea vătămată P.R.L. (zisă «I.») s-a cunoscut cu partea vătămată P.C.T. şi într-o perioadă relativ scurtă de timp s-au împrietenit, astfel că aceasta din urmă i-a spus lui P.R.L. - aşa cum am arătat la pct. II.1) din rechizitoriu - că a întreţinut relaţii sexuale cu inculpatul, precum şi cu diferiţi clienţi găsiţi de patronul C.G., Ş.M., în schimbul unor sume de bani şi a întrebat-o dacă nu vrea să meargă şi ea la club pentru a câştiga bani în acelaşi mod.
Fiind prietenă cu minora L.S.M., partea vătămată P.R.L. i-a povestit acesteia despre P.C.T., cum obţine bani prin practicarea prostituţiei. Cele două fete s-au întâlnit apoi cu partea vătămată P.C.T., care le-a spus că dacă vor să meargă şi ele la clubul G. pentru a câştiga bani ca şi ea, le va prezenta patronului Ş.M., întrucât acesta «a rugat-o să caute şi alte fete pe care să le ducă la el».
Pe la jumătatea lunii aprilie 2006, după ce partea vătămată P.R.L. şi minora L.S.M. au luat hotărârea de a merge la club G. pentru a câştiga bani prin practicarea de relaţii sexuale, acestea deplasându-se împreună cu partea vătămată P.C.T. la complexul patronat de inculpat.
Ajunse aici, partea vătămată P.C.T. le-a prezentat pe cele două fete inculpatului, care le-a condus doar pe ele două într-un separeu unde le-a întrebat dacă sunt de acord să facă acelaşi lucru ca şi C., respectiv să întreţină relaţii sexuale cu diferiţi clienţi găsiţi de el, în schimbul unor sume de bani, la care fetele au răspuns că sunt de acord. Atunci inculpatul le-a explicat că trebuie să se comporte frumos cu clienţii în club, să-i determine să consume (băuturi) cât mai mult şi în final să meargă pe cameră pentru a întreţine relaţii sexuale, dar să le ceară cel puţin 3.000.000 ROL, precizându-le că aceşti bani sunt ai lor. Cu ocazia acestei discuţii inculpatul le-a întrebat pe cele două fete ce vârste au, la care partea vătămată P.R.L. i-a răspuns că va împlini 17 ani, iar L.S.M. că are 14 ani împliniţi.
a) Inculpatul le-a întrebat pe cele două fete «care vine prima?» - în sensul de a merge cu el pe cameră - şi prima a mers P.R.L. După câteva minute, aceasta a ieşit spunând că a primit de la inculpat 1.500.000 ROL, iar apoi în cameră a intrat L.S.M., cu care inculpatul a întreţinut relaţii sexuale normale, «plătind-o» cu suma de 1.500.000 ROL. Când aceasta s-a reîntâlnit cu P.R.L. şi P.C.T., le-a spus că a întreţinut relaţii sexuale cu inculpatul şi le-a arătat banii primiţi de la acesta.
Înainte de plecarea fetelor, inculpatul le-a spus că «le va suna el» când va avea clienţi. Rămânând puţin deoparte cu P.C.T., inculpatul i-a dat acesteia suma de 1.000.000 ROL drept «răsplată» pentru faptul că i le-a prezentat pe cele două fete.
b) După cca. o săptămână de zile inculpatul a contactat-o pe partea vătămată P.R.L. - aflată în discotecă - şi i-a propus să meargă cu el în cameră pentru a întreţine relaţii sexuale, promiţându-i că îi va da suma de 1.500.000 ROL. Fata a acceptat propunerea şi după ce a întreţinut relaţii sexuale cu inculpatul a primit de la acesta suma de bani promisă.
Într-o zi de la sfârşitul lunii aprilie - începutul lunii mai 2006, inculpatul i-a telefonat părţii vătămate P.R.L., spunându-i «să o ia şi pe N.» şi să meargă la clubul G. Ajunse aici, cele două fete au fost întâmpinate de inculpat care le-a spus că în club, la etaj, «sunt nişte clienţi care le aşteaptă». După ce au urcat în club, cele două fete au fost preluate de învinuita B.I.A., care le-a trimis la o masă unde se aflau trei bărbaţi, pentru a face consumaţie, la aceeaşi masă venind alte trei dansatoare din club.
După un timp, în care clienţii au făcut consumaţie de câteva zeci de milioane ROL, unul dintre bărbaţi i-a solicitat părţii vătămate P.R.L. să meargă cu el pe cameră, ceea ce fata a şi făcut, iar după ce au întreţinut relaţii sexuale a fost plătită de acel bărbat - care a achitat separat costul camerei - cu suma de 3.000.000 ROL. Când partea vătămată a ieşit din cameră s-a întâlnit cu inculpatul, care a întrebat-o dacă a fost pe cameră cu bărbatul respectiv şi câţi bani a primit de la el, la care fata i-a răspuns că da şi că a primit 3.000.000 ROL. Inculpatul i-a cerut părţii vătămate să-i dea 1.500.000 ROL şi fata s-a conformat, după care s-a reîntors în sala de striptease unde se aflau celelalte fete şi al doilea bărbat, deoarece între timp cel de-al treilea plecase.
După un timp, acesta le-a propus părţii vătămate P.R.L. şi martorei L.S.M. să meargă împreună cu el pe cameră, ceea ce fetele au şi făcut. Ambele fete au întreţinut relaţii sexuale cu acel bărbat, fiind plătite fiecare cu câte 3.000.000 ROL, după care au plecat. La ieşirea din complex s-au întâlnit cu inculpatul, care le-a întrebat dacă au fost pe cameră cu cel de-al doilea bărbat şi câţi bani au primit, la care fetele i-au răspuns că au fost şi că au primit câte 1.500.000 ROL (în loc de suma real primită), inculpatul spunând că «este bine» şi nu le-a mai cerut nicio sumă de bani.
După cca. o săptămână, partea vătămată P.R.L. a fost din nou solicitată telefonic de către inculpat să meargă împreună cu «N.» la clubul G., inculpatul cerându-le să meargă direct în camera 104. Aici se afla un bărbat cu care doar minora L.S.M. a întreţinut relaţii sexuale, fiind plătită de acesta cu suma de 1.500.000 ROL. Aceeaşi sumă de bani i-a fost dată de client şi părţii vătămate P.R.L. La plecare fetele s-au întâlnit în recepţia hotelului cu inculpatul, care le-a întrebat câţi bani le-a dat clientul, după care le-a cerut fiecăreia câte 500.000 ROL, fetele conformându-se şi dându-i banii.
Într-o zi de pe la jumătatea lunii mai 2006, partea vătămată P.R.L. a fost contactată telefonic de către inculpata B.I.A., care i-a cerut să meargă la clubul G. pentru că «Ş. are ceva pentru ea». Pentru că partea vătămată i-a răspuns acesteia că nu poate merge, a intervenit la telefon inculpatul, care, pe un ton ferm i-a cerut să meargă urgent la el la club, atrăgându-i atenţia că «nu ştie cu cine se pune». Partea vătămată s-a deplasat împreună cu martora L.S.M. la clubul G. unde se afla învinuita B.I.A. - care le-a spus că «Ş. are doi prieteni în camerele 101 şi 102 şi că ele trebuie să se ocupe de aceştia». Aici a sosit şi martora (minoră) B.A., precum şi martora S.R., alături de alte două dansatoare din club - P.M.C. şi T.S., făcând toate consumaţie împreună cu cei doi bărbaţi. Aceasta din urmă a mers pe cameră cu un bărbat, iar celelalte cinci cu un alt bărbat.
Pentru faptul că partea vătămată P.R.L. şi martorele minore L.S.M. şi B.A. au întreţinut pe rând relaţii sexuale cu acel bărbat, au fost plătite fiecare cu câte 3.000.000 ROL. La plecare, partea vătămată şi martora L.S.M. s-au întâlnit cu inculpatul care le-a întrebat «câţi bani au făcut», la care ele au răspuns că fiecare câte 3.000.000 ROL, inculpatul replicând că este foarte bine. La ieşirea din complex, celor două fete li s-a solicitat de către recepţioneră să lase câte 500.000 ROL «pentru mâncare» şi câte 100.000 ROL pentru prezervative, fiecare dintre ele lăsând aceste sume de bani.
Din cele de mai sus rezultă că partea vătămată P.R.L. a lăsat inculpatului, ca urmare a practicării prostituţiei, suma de 2.500.000 ROL, iar martora L.S.M. suma de 1.000.000 ROL.
Fiind audiate în faza de cercetare judecătorească, partea vătămată P.R.L. şi martora L.S.M. au revenit asupra declaraţiilor iniţiale, negând cele reţinute mai sus, însă aceste declaraţii au fost înlăturate ca nesincere, fiind în contradicţie cu declaraţia părţii vătămate P.C.T., dată atât la organele de cercetare, cât şi în instanţă, şi care a arătat că le-a prezentat pe cele 2 fete inculpatului Ş.M.
Pe de altă parte, partea vătămată şi martora au fost audiate în cursul urmăririi penale în prezenţa părinţilor, dar şi a asistentului social N.C. care, audiată ca martor, a arătat că fetele au declarat liber cele consemnate.
Totodată, la dosar există transcrierea unui mesaj transmis de P.R.L. pe telefonul inculpatului Ş.M. şi prin care întreabă dacă are clienţi pentru ele cerând să fie sunate la nr. de telefon X, pe care L.S.M. a recunoscut ca fiind al ei.
În fine, declaraţiile acestora se coroborează şi cu declaraţiile date în faza de urmărire penală de către martorele B.A., P.M.C. şi S.M.R., revenirile acestora fiind, fără îndoială, făcute «pro causa».
5) În cursul lunii aprilie 2006, după ce partea vătămată P.C.T. i-a povestit martorei minore B.A. că «lucrează» - adică se prostituează - pentru inculpatul Ş.M. la C.G., martora, la întrebarea părţii vătămate dacă nu vrea să-l cunoască şi ea pe Ş., i-a răspuns afirmativ. Astfel, cele două fete s-au deplasat la complexul G., unde partea vătămată i-a prezentat-o inculpatului pe B.A., după care a plecat.
Inculpatul a mers cu martora într-o cameră, unde i-a spus că dacă vrea să câştige bani, el poate să-i găsească un «tip cu bani mulţi», explicându-i totodată care sunt pretenţiile din partea lui în ceea ce priveşte comportamentul cu clienţii, efectuarea de consumaţii cât mai mari şi abia apoi mersul pe cameră cu clienţii pentru a întreţine relaţii sexuale contra cost, martora acceptând condiţiile impuse de inculpat. Apoi i-a spus martorei că dacă acceptă să întreţină cu el relaţii sexuale, îi va da suma de 2.000.000 ROL. Martora a acceptat propunerea şi, astfel, după ce a întreţinut cu inculpatul relaţii sexuale, a primit de la acesta suma de bani promisă. Inculpatul i-a cerut numărul de telefon pentru a o contacta atunci când va fi nevoie, martora precizându-i că în cursul zilei va veni la orice oră, dar seara nu poate rămâne mai târziu de orele 21, pentru că nu-i permit părinţii.
În cursul lunilor aprilie şi mai 2006, martora B.A. a fost solicitată de inculpat în şase rânduri - unul dintre cazuri fiind cel relatat la punctul anterior - să meargă la complexul G. pentru a face consumaţie cu clienţi ai localului şi pentru a întreţine relaţii sexuale cu acei clienţi, iar din banii primiţi de la bărbaţii respectivi - sume cuprinse între 1.500.000 şi 3.000.000 ROL - îi dădea fie inculpatului, fie învinuitei B.I.A. câte 500.000 ROL «pentru mâncare». Într-un singur caz - cel relatat mai sus, (când a fost la complex împreună cu partea vătămată P.R.L. şi cu martora L.S.M.) - martora a încercat să-l mintă pe inculpat cu privire la suma de bani primită de la client drept plată pentru serviciile sexuale prestate, «declarându-i» doar suma de 1.500.000 ROL, dar inculpatul şi B.I.A. i-au găsit în portmoneul fetei mai mulţi bani. Pentru faptul că l-a minţit, inculpatul i-a perceput martorei suma de 1.500.000 ROL din banii primiţi de la client, în loc de 500.000 ROL.
Rezultă din cele de mai sus că martora B.A. a lăsat inculpatului Ş.M., ca urmare a practicării prostituţiei în localul acestuia, suma totală de 4.500.000 ROL.
La stabilirea acestei stări de fapt, tribunalul a avut în vedere declaraţia martorei B.A., dată în faza de urmărire penală, care se coroborează cu declaraţiile părţii vătămate P.C.T., inclusiv în faza de judecată, ca şi ale martorelor P.R.L., L.S.M., P.M.C. şi S.M.R., arătat mai sus, revenirea acesteia în faza de judecată neputând fi luată în considerare.
6) În cursul lunii mai 2006, martora R.V.I. din Bistriţa, s-a cunoscut în Bistriţa cu martora M.I.L. din Gherla, care era fugită de acasă şi locuia cu un italian în apartamentul acestuia din Bistriţa.
Cele două martore au mers de câteva ori în cursul lunilor iunie - iulie 2006 la discotecile organizate în complexul patronat de inculpat. Într-o sâmbătă de la sfârşitul lunii iulie 2006, în timp ce cele două martore se aflau în discotecă, inculpatul Ş.M. a venit la R.V.I. şi vorbind mai încet încât să audă doar martora, i-a propus să întreţină cu el relaţii sexuale promiţându-i că o va plăti cu 100 euro. Întrucât martora i-a răspuns inculpatului că nu ştie ce să facă şi că se mai gândeşte, acesta a plecat.
După un timp, inculpatul a revenit în locul unde se afla R.V.I. şi a condus-o - împreună fiind cu M.I.L. şi cu alte două fete - la o masă aflată în clubul de striptease, unde le-au oferit de băut, spunându-i martorei că e «pe gratis».
După câteva zile, în data de 1 august 2006, martorele R.V.I. şi M.I.L. s-au deplasat pe terasa complexului aparţinând firmei inculpatului. După ce au purtat o scurtă discuţie şi au făcut schimb de numere de telefon celular, inculpatul s-a despărţit de cele două martore, nu înainte însă de a-i da suma de 1.500.000 ROL martorei R.V.I. «în avans» din suma de 100 euro promisă în cazul în care va întreţine cu el raport sexual.
Seara, inculpatul i-a telefonat martorei R.V.I., înţelegându-se să se întâlnească la complexul G. După ce au ajuns aici, în timp ce martora M.I.L. a rămas la o masă în club, inculpatul a intrat împreună cu R.V.I. într-o cameră din complex, unde au întreţinut raporturi sexuale normale.
Inculpatul i-a propus martorei să lucreze în sala de striptease, să ţină companie clienţilor în timp ce fac consumaţie la masă, după care să meargă pe cameră cu ei să întreţină relaţii sexuale, precizându-i că în acest fel va putea câştiga bani mulţi. Martora R.V.I. a acceptat propunerea făcută de inculpat, spunându-i însă că nu poate rămâne seara mai târziu de orele 21 - 22, la care inculpatul i-a replicat că nu este nicio problemă pentru că o poate chema şi ziua, când are clienţi în complex.
Ştiind că inculpatul are sală de striptease, martora M.I.L. l-a întrebat dacă nu are un loc pentru ea ca dansatoare, la care inculpatul i-a răspuns printr-o întrebare cu privire la vârsta pe care o are. Când a auzit că martora are doar 16 ani, inculpatul i-a spus că nu vrea să aibă probleme cu poliţia din această cauză, dar în cele din urmă i-a spus că o primeşte să danseze în clubul său şi să locuiască în hotel. Atunci martora i-a spus inculpatului că după ce va veni prietenul ei italian şi-şi va încheia socotelile cu el, îl va anunţa când va veni să lucreze la C.G.
În zilele următoare, martora R.V.I. i-a telefonat de mai multe ori inculpatului, încercând să recupereze diferenţa de bani până la echivalentul a 100 euro promisă de inculpat, iar în 8 august 2006 a mers împreună cu M.I.L. şi s-au întâlnit cu acesta pe terasa complexului. Inculpatul i-a dat martorei R.V.I. suma de 1.000.000 ROL, spunându-i că restul de încă aprox. 1.000.000 ROL îi va da altă dată. Cu această ocazie, inculpatul i-a arătat martorei M.I.L. camera în care va locui dacă vrea, începând chiar din acea seară. Începând din seara zilei de 8 august 2006 şi până în ziua de 26 august 2006 martora M.I.L. a fost găzduită de inculpat în complexul hotelier al firmei sale.
a) În seara zilei de 10 august 2006, martora R.V.I. s-a dus la clubul G. pentru a o vizita pe prietena sa I. La orele 21:01 inculpatul i-a telefonat inculpatei B.I.A. cerându-i să-i trimită jos în hotel trei fete, ("trei prăjituri”). Inculpatul a vorbit codificat, cerându-i învinuitei "să vină cu trei prăjituri jos că avem o comandă şi să iei comanda”, la care învinuita a răspuns că "i le trimite, nu mai coboară şi ea”, însă inculpatul a insistat, spunându-i "vii cu ele să iei comanda tu, tu le aduci … pe terasă … nu pe terasă, ci la 101 mănâncă oamenii”.
Atunci B.I.A. le-a spus martorelor R.V.I., P.M.C. şi T.I.M. să meargă cu ea jos, unde se aflau camerele hotelului. Învinuita le-a condus pe cele trei fete într-o cameră a hotelului unde se afla un bărbat ce era vizibil sub influenţa băuturilor alcoolice.
Întrucât P.M.C. şi T.I.M. i-au spus inculpatei că nu voiau să rămână cu clientul respectiv, B.I.A. i-a spus martorei R.V.I. să rămână ea cu clientul pe cameră. În momentul în care martora i-a făcut semn învinuitei că nu vrea nici ea să rămână cu clientul, aceasta a îndemnat-o să rămână, spunându-i «stai şi fă-ţi bani că eu am impresia că ţie nu-ţi trebuie bani», după care învinuita împreună cu celelalte două fete au plecat. Rămasă în cameră cu bărbatul respectiv, martora l-a determinat să îi cumpere băuturi scumpe şi să facă o consumaţie de 15.000.000 ROL, dar în momentul în care i-a cerut clientului - care-i propusese să întreţină cu el relaţii sexuale - suma de 2.500.000 ROL pentru a face acest lucru, bărbatul i-a replicat că îi dă doar 1.000.000 lei, sumă cu care martora nu a fost de acord.
Imediat după aceea, pe la orele 21:32, inculpata B.I.A. i-a telefonat martorei, cerându-i să îl facă pe client să se simtă bine pentru că banii pentru ea, în sumă de 3.000.000 ROL «sunt jos la recepţie», fiindu-i lăsaţi deja de şeful bărbatului cu care martora se afla în cameră. Mai târziu, la orele 22:15, învinuita a fost sunată de pe telefonul clientului de către martora R.V.I., care i-a spus că bărbatul nu este mulţumit de ea şi cere o altă fată, însă învinuita îi cere fetei să facă tot posibilul să-l mulţumească pe client, deoarece nu are de unde să aducă acum o altă fată. Martora a întreţinut cu clientul respectiv relaţii sexuale, după care fiind nemulţumită de comportamentul acestuia faţă de ea, s-a îmbrăcat şi a ieşit din cameră.
Când martora s-a reîntâlnit cu inculpata, aceasta i-a dat o bancnotă de 50 euro în locul celor 3.000.000 ROL promişi, deoarece între timp, la orele 22,30, inculpatul, vorbind la telefon cu învinuita, i-a spus că-i trimite 50 euro să-i dea martorei, «că restul (1.250.000 ROL n.n.) sunt pentru mâncare».
În cursul zilei următoare, martora R.V.I. s-a dus din nou la C.G., unde l-a căutat pe inculpat şi «a pârât-o» pe inculpata B.I.A., spunându-i că aceasta i-a dat doar 50 euro, în loc de 3.000.000 ROL, cât i-a promis şi i-a precizat că nu i-ar fi reproşat nimic învinuitei dacă i-ar fi reţinut doar cei 500.000 ROL «pentru mâncare» - dovadă că «regula casei» era cunoscută de toată lumea, inclusiv de fetele mai noi - cum se reţine la fiecare urcare pe cameră, dar nicidecum nu este de acord să i se reţină 1.250.000 ROL.
Inculpatul - care era chiar autorul ordinului dat învinuitei de a-i reţine în loc de 500.000 ROL, 1.250.000 ROL - a pasat rezolvarea problemei către inculpată, trimiţând-o pe martoră să discute cu B.I.A. (a se vedea convorbirea din aceeaşi seară de 10 august 2006, orele 21,59, dintre inculpat şi aceasta din urmă, în care aceasta intenţiona să îi dea martorei 2.500.000 ROL, deci să-i reţină doar 500.000 ROL).
Deşi martora R.V.I. a mai mers pe la C.G., mai ales pentru a o vizita pe prietena sa M.I.L., nu a mai fost «desemnată» de învinuită să meargă pe cameră cu clienţi ai clubului.
În seara zilei de 23 august 2006, după ce a primit un SMS de la martoră, prin care era întrebată dacă «poate să vină noaptea asta sus», inculpata B.I.A. i-a telefonat martorei R.V.I. spunându-i că «noaptea, cât îs eu acolo nu mai vii, că eu n-am avut probleme de când lucru acolo, de şapte ani, că ce măgării ai scos tu din gură; dacă vrei să prinzi ceva pe terasă (un client n.n.) n-ai decât, dar seara sunt, avem … (fete n.n.)» şi deşi minora a insistat că şi-ar putea rezolva cu mama sa să plece de acasă toată noaptea, minţind-o că ar pleca la o colegă, totuşi învinuita a refuzat iniţiativa minorei, dovedind astfel că avea o putere de decizie în aceste probleme, apropiată de a inculpatului Ş.M.
Rezultă din cele de mai sus că, urmare a practicării prostituţiei de către martora R.V.I., inculpatul Ş.M. a încasat suma de 1.250.000 ROL.
Această stare de fapt rezultă din declaraţia martorei R.V.I. dată în cursul urmăririi penale, care se coroborează cu transcrierile înregistrărilor convorbirilor telefonice ale inculpaţilor Ş.M. şi B.I.A. din datele de 10 şi 23 august 2006.
De menţionat este faptul că pe parcursul judecării cauzei, martora R.V.I. nu a putut fi audiată, fiind plecată în străinătate.
b) În perioada în care a fost găzduită în hotelul deţinut de firma administrată de inculpat, dintre 8 şi 26 august 2006, martora minoră M.I.L. a practicat prostituţia, «prinzând» 5 sau 6 clienţi de la care a primit, pentru serviciile sexuale prestate, sume de bani cuprinse între 2.500.000 ROL şi 4.000.000 ROL, din care, în trei rânduri i-a dat inculpatului câte 500.000 ROL, iar inculpatei B.I.A. aceeaşi sumă în două rânduri, deci, în total, 2.500.000 ROL.
La data de 26 august 2006, minora M.I.L. a primit telefon de la tatăl său vitreg să meargă acasă deoarece s-a îmbolnăvit mama ei. La plecare, inculpatul i-a dat fetei, pentru a avea bani de drum, suma de 500.000 ROL.
În data de 9 septembrie 2006, minora M.I.L. a revenit în vizită la C.G. din Bistriţa, întâlnindu-se cu fetele care se aflau în club, inclusiv cu inculpata, care foarte probabil i-a cerut să caute o fată care să vină la club în locul ei, deoarece numai aşa se explică faptul că în data de 12 septembrie 2006, la orele 19:23, minora i-a telefonat inculpatei, spunându-i «tu A., fii atentă, am găsit o varză, dar stai să-ţi zic, îi aşa ca mine, numa un pic mai mare, ştii cum zic, nu? ... peste vreo 4 luni face, no aşe, 18 kile, no îi mai, cântăreşte un pic mai mult ca mine, are ouăle mari», la care învinuita îi răspunde că înţelege şi o întreabă când sosesc, dar pentru că s-a întrerupt convorbirea, după câteva minute a apelat-o ea pe minora M.I.L. şi a întrebat-o când sosesc, la care fata i-a răspuns că «stai numa un pic că asta ştii trebe să minţească că mere undeva şi ţi-am zis cum îi, ştii un pic mai creolă ca mine», inculpata replicându-i că «nu mă interesează asta, deci să fie aşa cum ai zis tu şi hai cu ea, haidaţi amândouă».
Dat fiind faptul că inculpata ştia ce activităţi a desfăşurat minora M.I.L. în C.G., se observă clar din această discuţie intenţia inculpatei de a o convinge să rămână în club pentru a dansa ca stripteoză şi a practica prostituţia, dar şi intenţia de a recruta o nouă persoană în acelaşi scop, minora referindu-se în această discuţie telefonică, potrivit declaraţiei sale, la verişoara sa pe nume D.A.
Deşi martora M.I.L. a revenit asupra declaraţiei sale date în faza de urmărire penală, este evident că această revenire a fost făcută doar în scopul de a-l favoriza pe inculpat, declaraţia sa anterioară coroborându-se cu declaraţia martorei R.V.I. şi cu transcrierea înregistrării convorbirii sale telefonice cu inculpata B.I.A. din data de 12 septembrie 2006.
7) În vara anului 2003, după ce a terminat clasa a VIII-a într-un sat din judeţul Iaşi, minora P.M.C. a ajuns printr-un complex de împrejurări într-un club de noapte din oraşul Comăneşti, unde a lucrat o perioadă de timp ca dansatoare, iar de aici, la începutul anului 2004 a ajuns să fie traficată de către un bărbat necunoscut la un club de noapte din oraşul Bran, pentru a fi exploatată prin obligarea la practicarea prostituţiei. După ce a reuşit să scape din acest club, minora s-a reîntors în Comăneşti, de unde a plecat tot într-un club de noapte din municipiul Iaşi.
De aici, la sfârşitul lunii august - începutul lunii septembrie 2004, minora a ajuns în Bistriţa, lucrând o perioadă de cca. 3 luni, împreună cu o altă fată din Iaşi pe nume R., tot minoră, la Clubul «N.C.» de lângă H.D., după care s-a reîntors acasă.
La începutul anului 2005, minora P.M.C. a revenit în Bistriţa căutându-şi de lucru, dar pentru că nu a găsit ceva convenabil, la sfârşitul lunii ianuarie - începutul lunii februarie 2005, împreună cu prietena sa R. din Iaşi s-au dus la C.G., unde au discutat cu inculpatul, pe care l-au întrebat dacă le primeşte să lucreze ca dansatoare în clubul firmei al cărui patron era.
Inculpatul le-a întrebat dacă au mai dansat pe undeva şi ce vârstă au, la care atât ea, cât şi prietena ei au răspuns că au mai dansat, iar în privinţa vârstei, în timp ce acea fată pe nume R. i-ar fi spus că este minoră, P.M.C. «şi-a declarat» vârsta de 19 ani.
Potrivit declaraţiei martorei, cu toate că iniţial inculpatul a spus că îi este frică să o primească pe acea fată în clubul său să lucreze ca dansatoare, totuşi în cele din urmă a fost de acord să o primească în club atât pe R., cât şi pe minora P.M.C., cazându-le în camera 104.
Încă de la început inculpatul le-a spus celor două fete că în cazul în care se hotărăsc să meargă pe cameră cu clienţi ai clubului pentru a întreţine relaţii sexuale «regula casei» este că din banii primiţi de la client trebuie să-i dea câte 500.000 ROL «pentru mâncare», la fiecare urcare pe cameră, indiferent de suma încasată de la client şi indiferent de numărul urcărilor pe cameră într-o zi, desigur cu obligaţia de a determina pe clienţi înainte de a merge pe cameră să facă consumaţii cât mai mari.
Potrivit declaraţiei martorei P.C.M., la început a lucrat în club ca dansatoare, fără a practica prostituţia, dar începând din luna aprilie 2005 şi până la data de 25 octombrie 2005 - când a plecat acasă - s-a prostituat, cea mai mare parte a timpului în C.G. din Bistriţa, iar o scurtă perioadă de timp în localul «M.N.», aflat la ieşirea din judeţul Bistriţa-Năsăud şi intrarea în satul L. din judeţul Mureş, deţinut de firma al cărei patron era inculpatul.
Spre sfârşitul lunii noiembrie 2005, minora P.M.C. a revenit în C.G., unde a fost din nou găzduită de inculpat până spre sfârşitul lunii iunie 2006, în toată această perioadă practicând prostituţia şi predând inculpatului sau inculpatei B.I.A. «cota» de 500.000 ROL din banii încasaţi de la clienţi pentru serviciile sexuale prestate, iar când aceştia lipseau, banii erau lăsaţi de minoră la recepţia complexului.
Este de menţionat că, la fel ca şi în cazul celorlalte minore la care am făcut referire mai sus, «folosirea» camerei de către clientul care mergea cu fata pentru a întreţine relaţii sexuale - desigur pe durate foarte scurte de timp, începând de la o jumătate de oră până la o oră sau două ore - «era plătită» de fiecare client cu sume de bani negociabile, între 500.000 ROL şi 1.200.000 ROL, bani care erau încasaţi fie de către inculpat, fie de către inculpata B.I.A. (după cum rezultă din convorbirea purtată de inculpatul Ş.M. la 20 iulie 2006, orele 17,25, cu un angajat de-al său şi din convorbirea purtată de inculpata B.I.A. la 27 august 2006, orele 23:59:32, cu un angajat al firmei), fie erau plătiţi direct la recepţia hotelului - desigur fără a fi întocmite fişe de cazare.
La sfârşitul lunii iunie 2006, minora P.M.C. s-a îmbolnăvit, astfel încât a trebuit să fie internată de urgenţă la Spitalul Judeţean Bistriţa-Năsăud şi operată de apendicită. După externarea din spital, minora nu s-a mai reîntors să locuiască în camera din C.G., ci s-a mutat în locuinţa lui M.A.O., cu care a devenit prietenă intimă înainte de a se îmbolnăvi.
Începând din 23 iulie 2006, P.M.C. s-a reîntors la C.G., lucrând însă ca ajutor de ospătar, dar în două-trei rânduri a mers totuşi pe cameră cu clienţi ai localului.
Prin declaraţia sinceră şi foarte detaliată pe care a dat-o, martora P.M.C. a confirmat faptele relatate de celelalte minore la care deja am făcut referire. Minora P.M.C. - căreia la data de 14 martie 2006 i-a fost întocmit un contract de muncă rămas însă nesemnat la rubrica «angajator» de către inculpat - nu a putut estima suma totală de bani obţinută de inculpat şi învinuita B.I.A., ca urmare a predării de către minoră a «cotei» de 500.000 ROL - sub titulatura «pentru mâncare» - din sumele încasate de la clienţi pentru serviciile sexuale prestate, precizând că nu a primit niciun salariu cât timp s-a prostituat.
Fiind audiată în calitate de martor în şedinţa publică din 4 aprilie 2007, martora P.M.C. a revenit asupra declaraţiei iniţiale arătând că nu a fost niciodată cazată la C.G., însă, într-adevăr, a mai fost pe acolo pentru a o ajuta pe L.M. şi B.I.A. la treabă.
Această declaraţie a martorei este evident nesinceră, fiind contrazisă de declaraţiile martorilor H.A., H.M.I., L.G.M., B.A., S.M.R. şi G.M.F., care confirmă faptul că aceasta s-a prostituat atât la clubul G. din Bistriţa, cât şi la localul „M.N.” din P.
8) În a doua jumătate a lunii septembrie 2004, a ajuns la C.G. din Bistriţa - adusă de doi băieţi pe nume B. şi respectiv B.B. - rămaşi neidentificaţi - minora H.A.L. Minora a fost prezentată de cei doi băieţi inculpatului Ş.M., care deşi a aflat chiar din spusele fetei că are vârsta de doar 15 ani împliniţi, i-a spus că o primeşte să lucreze în complex ca animatoare în discotecă şi că va fi cazată într-una din camerele complexului, ceea ce s-a şi întâmplat.
a) După vreo două zile, inculpatul a condus-o pe minoră în clubul de noapte, unde i-a spus că trebuie să facă striptease şi trebuie să asculte de inculpata B.I.A., căreia i-a şi prezentat-o.
În prima seară, după ce a început să lucreze în club, aceasta i-a spus fetei că, în afară de a dansa, va trebui să meargă şi pe cameră cu diferiţi clienţi ai localului cu care să întreţină relaţii sexuale contra cost, cum fac şi celelalte fete. Când minora i-a spus învinuitei că nu a mai făcut niciodată aşa ceva pentru că are doar 15 ani, învinuita i-a răspuns că nu-i nimic, că o să se înveţe şi o să se obişnuiască.
Inculpata a instruit-o pe minoră cu privire la modul în care va trebui să procedeze, spunându-i că înainte de a merge pe cameră cu clientul trebuie să-l determine să facă o consumaţie la masă de cel puţin 3.500.000 ROL, iar în cameră să comande o ciocolată M. al cărei preţ era de 1.000.000 ROL şi o şampanie (fie la preţul de 3.000.000 ROL, fie la 1.500.000 ROL), după care să negocieze cu clientul ce sumă de bani să-i plătească pentru prestarea serviciilor sexuale cu el, dar să nu ceară mai puţin de echivalentul în ROL a 50 euro «pentru a nu strica preţul celorlalte fete», precizându-i apoi că din banii primiţi de la fiecare client trebuie să îi predea ei sau să lase la recepţia hotelului suma de 500.000 ROL «pentru mâncare».
Treptat, minora a început să se acomodeze acestor cerinţe, începând să practice prostituţia. Deşi la început minora le dădea o parte din banii câştigaţi în acest fel celor doi băieţi care au recrutat-o şi au adus-o la Bistriţa, după cca. 2 săptămâni, ca urmare a unor discuţii purtate cu inculpatul, a încetat să le mai dea acestora vreo sumă de bani, iar la un timp inculpatul i-a dat afară pe cei doi băieţi din complex.
În perioada octombrie 2004 - sfârşitul lunii februarie 2005, minora H.A.L. a fost găzduită de inculpat într-una din camerele hotelului în scopul exploatării ei prin practicarea prostituţiei (alături de activitatea desfăşurată ca dansatoare), inculpata B.I.A. având rolul de a coordona şi controla activitatea desfăşurată de minoră, care preda, la fel cum au făcut şi celelalte fete «cota» de 500.000 ROL, aşa-zisă «pentru mâncare», din banii obţinuţi de la fiecare client cu care întreţinea relaţii sexuale.
La data de 24 decembrie 2004, la C.G. din Bistriţa a venit fratele mai mic al minorei, pe nume H.M.I., care a rămas pe perioada sărbătorilor în Bistriţa, după care s-a reîntors în localitatea de domiciliu, spunându-i şi mamei sale că A.L. lucrează în Bistriţa, după care el s-a reîntors în Bistriţa, fiind lăsat de inculpatul Ş.M. să locuiască în aceeaşi cameră cu sora sa, în schimbul prestării activităţii de recepţioner în incinta complexului sau a altor activităţi administrative.
b) În cursul lunii ianuarie 2005, inculpatul i-a spus minorei H.A.L. că trebuie să se mute la restaurantul non-stop din P. al societăţii pe care o administra şi să locuiască împreună cu învinuita L.M. în camera pe care aceasta o folosea, aflată în spatele localului. Inculpatul i-a spus minorei că L.M. era şefa de unitate şi că trebuie să facă ce spune ea.
După ce a preluat-o pe minoră şi a găzduit-o în camera în care locuia, inculpata L.M. i-a atras atenţia ca mai întâi să-i determine pe clienţi să facă o consumaţie cât mai mare şi apoi să meargă pe cameră cu ei, iar din banii primiţi de la clienţi pentru serviciile sexuale prestate să-i predea ei acea sumă de 500.000 ROL, aşa-zisă «pentru mâncare», bani pe care învinuita îi preda inculpatului. Timp de aproximativ o lună de zile, cât minora a fost găzduită în camera din spatele localului, s-a prostituat cu 7 sau 8 clienţi, predând inculpatei L.M. suma de cca. 3.500.000 - 4.000.000 ROL din banii încasaţi de la clienţi, fără să fi primit vreun salariu.
La începutul lunii martie 2005, inculpatul a hotărât să închidă localul din P., mutând tot personalul de aici la restaurantul non-stop «M.N.», aflat la intrarea în satul L. din judeţul Mureş. Minora H.A.L. a fost cazată, după ce s-a reîntors din Iaşi în prima parte a lunii aprilie 2005, într-una din camerele aflate la etajul restaurantului. În perioada de cca. 2 luni şi ceva de zile cât a fost găzduită în acest local, minora a continuat să se prostitueze, în aceleaşi condiţii ca şi în perioadele anterioare, cu clienţi ai localului.
Pe la jumătatea lunii iulie 2005, inculpatul a decis să închidă localul «M.N.» şi astfel personalul societăţii care a lucrat în acest club a fost mutat la complexul din Bistriţa. Odată revenită aici, minora H.A.L. a încetat să mai practice prostituţia, lucrând ca barmană până la data de 13 septembrie 2005, când a plecat acasă în judeţul Iaşi. La două zile după plecarea minorei şi fratele său, H.M.I. s-a reîntors la domiciliu.
De menţionat este faptul că martora H.A.L. şi fratele său nu au putut fi audiaţi în faza de cercetare judecătorească, fiind plecaţi de la adresele lor, însă această stare de fapt rezultă din coroborarea declaraţiilor date de aceştia în faza de urmărire penală cu declaraţiile martorilor arătaţi mai sus ( punctul 7).
9) În cursul lunii noiembrie 2005, inculpatul Ş.M. i-a propus martorei S.R.M. din Bistriţa - care până atunci lucrase sporadic în restaurantul complexului ca ajutor de ospătar - să practice prostituţia în C.G. cu clienţi găsiţi de el, pentru a câştiga bani. Martora a acceptat propunerea inculpatului şi a convenit cu acesta ca atunci când va avea nevoie de ea să o contacteze telefonic.
În cursul lunii decembrie 2005, inculpata L.M. i-a telefonat martorei, solicitându-i să vină la C.G., iar când a ajuns i-a indicat un client din restaurant care voia să meargă pe cameră cu o fată. După ce l-a determinat pe client să îi plătească o consumaţie cât mai mare, martora a mers cu el în camera plătită de client, unde a întreţinut relaţii sexuale normale, pentru care a primit de la acel bărbat suma de 2.000.000 ROL. La ieşirea din cameră martora s-a întâlnit cu inculpatul, care a întrebat-o câţi bani a «încasat» de la client şi cu toate că fata i-a răspuns, nu i-a cerut niciun ban.
Până la sfârşitul lunii august 2006, martora S.R.M. a fost chemată de mai multe ori, fie de către inculpat, fie de către inculpata L.M. să se prezinte la complexul G. pentru a întreţine relaţii sexuale cu clienţi ai localului. Din banii primiţi de la clienţi ca urmare a întreţinerii de relaţii sexuale, în 7 - 8 rânduri, martora a predat câte 500.000 ROL fie inculpatului, fie inculpatei L.M., cu titlul de «bani pentru mâncare», deci în total 4.000.000 ROL. Spre sfârşitul lunii iulie - începutul lunii august 2006, martora a încetat să mai frecventeze C.G.
Audiată în faza de cercetare judecătorească, martora S.M.R. a revenit asupra declaraţiilor iniţiale, arătând că nu a practicat prostituţia, declaraţia sa fiind nesinceră întrucât cele arătate anterior sunt confirmate prin declaraţiile martorilor H.A.L., H.M.I., P.M.C. şi G.E.L., arătaţi mai sus.
III. În a doua jumătate a lunii mai 2006, după ce a plecat de la C.G., partea vătămată P.C.T., în loc să se reîntoarcă la domiciliul părinţilor săi, s-a dus la locuinţa inculpatului T.I.A., care a acceptat s-o lase să locuiască la el. La locuinţa acestuia venea şi martora B.A.
Întrucât partea vătămată nu avea nicio sursă de venit şi nu mai beneficia nici de susţinere financiară din partea familiei, în aceeaşi situaţie fiind şi martora B.A., au căzut de acord cu învinuitul să obţină bani din practicarea prostituţiei. Pentru a se deplasa la locaţiile în care se aflau clienţii, inculpatul, partea vătămată şi martora foloseau de multe ori taxi-uri.
În aceste condiţii, inculpatul a venit cu propunerea să închirieze un autoturism cu care să facă aceste deplasări, banii necesari pentru plata chiriei şi a combustibilului urmând să fie procuraţi desigur ca urmare a practicării prostituţiei de către fete.
Întrucât inculpatul nu avea permis de conducere auto, în seara zilei de 24 mai 2005 l-a sunat pe martorul I.V.S., care se afla în Ragla, şi cu care s-a şi întâlnit, propunându-i să vină să lucreze pentru el, ca şofer, deoarece vrea să închirieze un autoturism.
A doua zi inculpatul a închiriat de la firma «R.C.» un autoturism S.O., pe care martorul a început să-l conducă la comanda învinuitului. Cu acest autoturism, inculpatul T.I.A. le transporta pe minorele P.C.T. şi B.A. la diferite localuri sau locaţii din oraş, unde se întâlneau cu bărbaţi cu care întreţineau relaţii sexuale în schimbul unor sume de bani. Din banii obţinuţi de pe urma practicării prostituţiei de către cele două minore, învinuitul folosea bani pentru a alimenta cu combustibil autoturismul, pentru a-şi cumpăra de mâncare, băutură şi ţigări şi pentru a plăti consumaţiile pe care le făceau atunci când mergeau la localuri.
Inculpatul le asigura celor două fete protecţia pentru cazul în care ar fi fost bruscate de clienţi sau pentru situaţia în care nu ar fi fost plătite, el cerându-le să îi telefoneze în orice astfel de situaţie pentru a interveni în favoarea celor două fete.
La data de 31 mai 2006, învinuitul a predat acest autoturism şi a închiriat un autoturism F.E., pe care martorul I.V.S. l-a condus, la comanda învinuitului, până în ziua de 4 iunie 2006. De abia la finalul perioadei, martorul a aflat de la învinuit că el obţinea banii de la cele două fete de pe urma practicării prostituţiei. La acea dată, atât minora P.C.T., cât şi sora sa mai mică, P.S.L. - care între timp devenise prietenă intimă a învinuitului T.I.A. - au fost predate de organele de poliţie în custodia părinţilor lor. Deşi în ziua de 5 iunie 2006 învinuitul T.I.A. a fost audiat la poliţie cu privire la activitatea de proxenet faţă de minorele P.C.T. şi B.A., nu a încetat definitiv aceste activităţi, ci a făcut doar o pauză de câteva zile.
Pe la jumătatea lunii iunie 2006, partea vătămată P.C.T. a fugit din nou de acasă, fiind primită de învinuitul T.I.A. să locuiască în apartamentul pe care îl deţinea în oraş, pe B-dul D. Pentru că nu avea nicio sursă de venit, la fel ca şi învinuitul T.I.A., partea vătămată P.C.T. şi-a reluat activitatea de prostituată sub comanda învinuitului.
De obicei, minora mergea la clienţi pe care fie îi găsea învinuitul, fie îi contacta personal, de cele mai multe ori împreună cu prietena ei, B.A., inculpatul T.I.A. asigurându-le «protecţia».
Dacă până la jumătatea lunii iunie 2006 cei mai sus menţionaţi se deplasau cu taxiuri de ocazie, într-una din zilele de 15 sau 16 iunie 2006, întâmplător s-au cunoscut cu învinuitul P.D.E., care lucra ca taximetrist la o firmă de taxi din Bistriţa. În zilele următoare cei trei au efectuat deplasările la locaţiile unde fetele aveau comenzi, cu taxiul condus de învinuitul P.D.E. Acesta s-a împrietenit cu învinuitul T.I.A. şi cu cele două fete, partea vătămată P.C.T. spunându-i că ea şi A. se prostituează. Cu toate acestea, învinuitul P.D.E. a acceptat ca în continuare să le transporte pe cele două fete atunci când, însoţite fiind de T.I.A., efectuau deplasări la diferite locaţii din oraş pentru a se întâlni cu bărbaţi în vederea întreţinerii de relaţii sexuale contra cost.
În decurs de câteva zile, inculpatul P.D.E. a ajuns în situaţia de a nu mai prelua comenzi la taxi, pentru a putea astfel să-i transporte pe inculpatul T.I.A. şi pe cele două fete la locaţiile indicate de ei. Inculpaţii le aşteptau pe cele două fete după ce erau plasate la locul de întâlnire cu clienţii până când reveneau şi apoi le preluau.
Din banii obţinuţi prin practicarea de relaţii sexuale, cele două fete cumpărau mâncare, sucuri, ţigări, băutură, plăteau chiria taxiului, alimentau cu combustibil, iar dacă mergeau în vreun local împreună cu inculpaţii, tot din acei bani fetele achitau consumaţiile pentru toţi.
La sfârşitul lunii iunie 2006, P.C.T. şi B.A. s-au întâlnit, cu ocazia «executării» unei comenzi, cu minorele O.I.I. şi R.M.A., care prin intermediul celorlalte două fete s-au cunoscut şi cu învinuiţii.
La începutul lunii iulie 2006, minora O.I.I. a fugit de acasă, inculpatul T.I.A. acceptând să o primească şi să o găzduiască pe aceasta în apartamentul pe care el îl folosea, situat în municipiul Bistriţa pe B-dul D. În acest apartament, minora a fost găzduită timp de cca. trei săptămâni. Întrucât nici această minoră nu avea alte surse de venit, minora O.I.I. s-a alăturat părţii vătămate P.C.T. şi martorei B.A. pentru a câştiga bani prin practicarea prostituţiei. Grupului lor s-a alăturat şi minora R.M.A., care era prietenă cu O.I.I.
La scurt timp, după ce la data de 3 iulie 2006 şi-a sărbătorit ziua de naştere împreună cu inculpatul P.D.E. şi celelalte patru fete la o cabană din satul S., inculpatul T.I.A. a hotărât să închirieze un autoturism pentru ca fetele să se deplaseze mai uşor în oraş, indiferent de ora din zi sau din noapte, la întâlnirile cu clienţii găsiţi fie de ele, fie de către inculpat, P.D.E. acceptând să preia rolul de şofer al autoturismului pentru a asigura efectuarea acestor deplasări, dat fiind că a fost dat afară de la firma de taxi.
Astfel, inculpatul T.I.A. a închiriat de la o firmă de închirieri maşini din cartierul U., autoturismul marca V.P. cu nr. de înmatriculare XX, în schimbul unei chirii de 40 euro pe zi.
O perioadă de aprox. 3 săptămâni de zile, până la data de 22 iulie 2006, inculpaţii au folosit autoturismul pentru a efectua transportarea fetelor de obicei din faţa blocului în care locuia T.I.A. până la locaţiile din oraş în care ele mergeau la întâlnire cu clienţii cu care întreţineau relaţii sexuale contra cost. În mai multe rânduri, inculpatul le-a cerut celor patru fete «să producă» mai mulţi bani pentru a putea plăti chiria maşinii şi a asigura alimentarea acesteia cu combustibil, precum şi acoperirea celorlalte cheltuieli necesare traiului.
Din cauză că nu a vrut să mai susţină cu banii produşi de ea acoperirea acestor cheltuieli, în prima decadă a lunii iulie 2006 minora B.A. s-a retras din cadrul acestui grup, rămânând celelalte trei fete.
În jurul datei de 20 iulie 2006, atât partea vătămată P.C.T., cât şi sora sa, P.S.L., au fost recuperate de părinţi şi duse la domiciliu, de unde nu li s-a mai permis să iasă în oraş.
În această perioadă, după ce, de obicei, dimineaţa inculpatul P.D.E. mergea la domiciliu în cartierul U. cu autoturismul, inculpatul T.I.A., deşi nu avea permis de conducere auto, conducea autoturismul pe drumurile publice din oraş până în faţa blocului în care locuia, situat pe bulevardul D.
În dimineaţa zilei de 22 iulie 2006, în timp ce conducea autoturismul V.P. cu numărul de înmatriculare XX în zona P.J. din Bistriţa - în autoturism aflându-se în dreapta sa martorul D.M., iar pe bancheta din spate minorele O.I.I. şi R.M.A. - inculpatul T.I.A. a acroşat uşor un alt autoturism, dar a plecat de la locul incidentului rutier, obţinând o autorizaţie de reparaţie de la Postul de poliţie D., unde desigur nu a indicat motivul real al avarierii autoturismului şi nici faptul că el l-a condus.
Deşi în noaptea de 25 iulie 2006, folosind o scară din frânghie, inculpaţii au reuşit să le ajute pe P.C.T. şi sora sa mai mică S.L. să «evadeze» din apartamentul părinţilor lor, totuşi ei nu au reuşit să reconstituie grupul fetelor care practicau prostituţia, datorită intervenţiei organelor de cercetare penală sesizate de către mama celor două fete. Astfel, activitatea infracţională a acestei grupări a luat sfârşit.
Această stare de fapt a rezultat din declaraţiile părţii vătămate P.C.T. şi a martorelor B.A., R.M.A. şi O.I.I., date atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de judecată, care se coroborează cu declaraţiile martorilor P.P., P.A.C., P.S.L., B.I., I.V.S., V.M.B., L.R. toate coroborate cu declaraţia inculpatului P.D.
Prin actul de trimitere în judecată s-a considerat că faptele descrise mai sus, comise de inculpatul Ş.M. faţă de părţile vătămate sau martorele H.I., L.G.M., P.C.T., P.R.L., B.A., R.V.I., L.S.M., M.I.L., P.M.C. şi H.A.L., întrunesc în drept elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane prev. de art. 13 din Legea nr. 678/2001, în diferite variante ale acesteia.
În ceea ce o priveşte pe martora majoră S.M.R., s-a reţinut că fapta inculpatului de a o fi recrutat pe aceasta pentru practicarea prostituţiei constituie infracţiunea de proxenetism prev. de art. 329 alin. (2) C. pen., iar fapta sa de a trage foloase de pe urma acestei activităţi constituie infracţiunea de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen.
S-a apreciat de către judecătorul fondului că, absenţa constrângerii, în vreuna dintre modalităţile specifice de realizare a ei, astfel cum sunt precizate în art. 12 şi 13 din Legea nr. 678/2001, atrage încadrarea faptei de a îndemna ori înlesni practicarea prostituţiei sau de a trage foloase de pe urma practicării prostituţiei - în infracţiunea de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen.
Nu este lipsit de importanţă nici faptul că, atât infracţiunea prev. de art. 12, cât şi cea prev. de art. 13 din Legea nr. 678/2001 pot fi săvârşite, în ce priveşte latura subiectivă, cu intenţie directă calificată prin „scopul exploatării acestei persoane”, potrivit art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, prin exploatarea unei persoane înţelegându-se şi obligarea la practicarea prostituţiei.
Din probele administrate în cauză a rezultat că, asupra niciuneia dintre persoanele arătate mai sus, nu s-a exercitat de către inculpat vreo constrângere, urmare a căreia acestea să fie obligate să practice prostituţia.
Dimpotrivă, inculpatul le-a îndemnat pe aceste persoane să desfăşoare o astfel de activitate, însă Decizia de a da curs propunerii acestuia i-a aparţinut fiecăreia, fiind luată în mod liber.
De altfel, majoritatea dintre ele locuiau în municipiul Bistriţa şi erau chemate telefonic pentru a veni la C.G., atunci când aici se aflau clienţi care solicitau astfel de servicii, însă nici celor care locuiau şi lucrau în club nu li s-a impus acest lucru.
Mai mult, partea vătămată P.R.L. şi martora L.S.M. i-au solicitat chiar ele inculpatului, printr-un mesaj telefonic, să le găsească clienţi, acelaşi lucru făcându-l şi R.V.I.
În fine, nu este lipsit de importanţă nici faptul că toate aceste persoane de sex feminin au practicat prostituţia atâta vreme cât au dorit să o facă, fiind lăsate să plece sau să abandoneze această activitate, fără vreo opoziţie din partea inculpatului sau a altor persoane.
Pe de altă parte, împrejurarea că părţile vătămate şi martorele erau minore nu exclude luarea în considerare a deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie arătate şi în ceea ce le priveşte pe acestea, pentru următoarele argumente.
Totodată, din modalitatea identică de comitere a faptelor, faţă de intervalele scurte de timp dintre acestea rezultă că, încă de la început, inculpatul şi-a reprezentat, cel puţin în linii mari, activitatea infracţională, la baza acesteia stând o rezoluţie infracţională unică.
Referitor la cele două infracţiuni de proxenetism pretins săvârşite asupra martorei S.M.R., este de observat că şi aceasta a fost îndemnată de inculpat să practice prostituţia, pentru a trage foloase de pe urma acestei activităţi, propunere pe care a acceptat-o şi, prin urmare, şi în acest caz sunt aplicabile doar prevederile art. 329 alin. (1) C. pen.
Aşa fiind, tribunalul a apreciat că faptele inculpatului constituie infracţiunea de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), ce include şi actul material vizând-o pe martora S.M.R.
În consecinţă, în baza art. 334 C. proc. pen., tribunalul a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru inculpatul Ş.M., în sensul celor de mai sus, conform dispozitivului hotărârii.
Totodată, s-a stabilit că fapta inculpatului de a întreţine relaţii sexuale normale cu minora L.S.M., deşi ştia că aceasta are vârsta de sub 15 ani, constituie infracţiunea de relaţii sexuale cu un minor, prev. de art. 198 alin. (1) C. pen.
Şi cu privire la inculpata L.M. s-a reţinut în actul de acuzare că faptele acesteia comise cu privire la partea vătămată H.I. şi martorele L.G.M. şi H.A.L. constituie 3 infracţiuni de trafic de persoane, fiecare prev. de art. 13 alin. (1) şi (4) teza I din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), iar fapta sa de a trage foloase de pe urma practicării prostituţiei de către martora S.M.R., infracţiunea de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen.
Faţă de considerentele arătate mai sus şi având în vedere lipsa oricărei constrângeri prin care aceste persoane să fi fost determinate să practice prostituţia, este evident că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de persoane, ci a celei de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen., în varianta înlesnirii, această variantă subzistând şi în cazul martorei S.M.R., câtă vreme nu s-a dovedit că inculpata a tras în vreun fel foloase de pe urma practicării de către martoră a prostituţiei, sumele încasate fiind predate inculpatului Ş.M.
Totodată, este în afara oricărui dubiu că între inculpatul Ş.M. şi inculpata L.M. a existat o înţelegere prealabilă cu privire la modul de comitere a faptelor, astfel că aceasta din urmă şi-a prefigurat, încă de la primul act, activitatea infracţională ce a avut la bază o rezoluţie unică.
Prin urmare, tribunalul a apreciat că inculpata L.M. a comis, în formă continuată, infracţiunea de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) ce cuprinde în conţinutul ei şi actul material referitor la martora S.M.R.
Aşa fiind, în baza art. 334 C. proc. pen., tribunalul a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor faţă de inculpata L.M., în sensul celor de mai sus, conform dispozitivului hotărârii.
Şi cu privire la inculpata B.I.A. s-a reţinut că faptele comise de aceasta faţă de martorele R.V.I., M.I.L., H.A.L. şi P.M.C. întrunesc elementele constitutive a 4 infracţiuni de trafic de persoane prev. de art. 13 din Legea nr. 678/2001 în diferite variante ale acestui text.
Pentru considerentele arătate mai sus, în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii Ş.M. şi L.M. şi având în vedere neexercitarea de către inculpata B.I.A. a vreunei constrângeri asupra acestor martore pentru a le determina să practice prostituţia, creându-le însă condiţiile necesare pentru desfăşurarea acestei activităţi, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, la baza căreia a stat înţelegerea prealabilă cu inculpatul Ş.M. şi faptele acesteia constituie o singură infracţiune de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Având în vedere că inculpaţii Ş.M., L.M. şi B.I.A. nu au antecedente penale prezentând, potrivit referatelor de evaluare întocmite în cauză, perspective de reintegrare socială, tribunalul a apreciat că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru aceştia care, chiar şi fără executarea pedepselor, nu vor mai comite şi alte infracţiuni, fiind îndeplinite condiţii prev. de art. 861 C. pen., tribunalul a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor stabilind, conform art. 862 C. pen., un termen de încercare de 5 ani pentru inculpatul Ş.M. şi de câte 4 ani pentru celelalte 2 inculpate.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul T.I.A. s-a reţinut în actul de acuzare că fapta acestuia descrisă la pct. II.2 comisă asupra părţii vătămate P.C.T. constituie infracţiunea de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen., aceeaşi încadrare juridică fiind reţinută şi în ceea ce le priveşte pe martorele B.A. şi R.M.A., în timp ce faptele acestuia de a le fi găzduit pe minorele P.C.T. şi O.I.I. în scopul exploatării lor prin practicarea prostituţiei constituie fiecare infracţiunea de trafic de persoane prev. de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001.
În realitate, prin activitatea sa, inculpatul T.I.A. a înlesnit practicarea prostituţiei de către aceste persoane prin aceea că uneori le găsea el clienţi sau le însoţea şi le asigura protecţie (sub acest ultim aspect a se vedea declaraţia martorei R.M.A.), de regulă clienţii fiind găsiţi chiar de fete şi a tras foloase de pe urma acestei activităţi, fetele achitând contravaloarea carburantului şi cumpărând cele necesare în casă, la baza acestei activităţi infracţionale stând o rezoluţie unică ce poate fi dedusă din modul de comiterea a acestora, inculpatul reprezentându-şi, chiar de la primul act, în linii generale, această activitate, respectiv că va înlesni şi trage foloase de pe urma practicării prostituţiei, nu doar de către partea vătămată P.C.T., dar şi de către prietenele acesteia.
Din nicio probă nu a rezultat însă că inculpatul T.I.A. ar fi exercitat vreo constrângere asupra acestor persoane, astfel încât acestea să fie obligate să practice prostituţia, neputându-se considera, pentru motivele arătate pe larg mai sus, în cazul celorlalţi inculpaţi, că acestea au fost exploatate de către inculpat.
Faţă de inculpatul T.I.A. s-a reţinut şi comiterea infracţiunii prev. de 78 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) constând în aceea că, în mai multe rânduri, a condus pe drumurile publice un autoturism, deşi nu poseda permis de conducere, ultima dată la 22 iulie 2006, când a produs un accident rutier.
De menţionat este faptul că faţă de inculpat, referitor la infracţiunea de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen. comisă faţă de martora R.M.A. la începutul lunii iulie 2006, ca şi la infracţiunea continuată de conducere fără permis, care s-a epuizat la 22 iulie 2006, s-a reţinut starea de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a) C. pen., raportat la condamnarea la pedeapsa de 1 an şi 3 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate acestuia prin Sentinţa penală nr. 1043/2006 a Judecătoriei Bistriţa.
Analizând actele şi lucrările Dosarului nr. 9175/2005 în care s-a pronunţat această sentinţă penală, s-a constatat că inculpatul nu a fost prezent la dezbaterea cauzei pe fond ce a avut loc în şedinţa publică din 6 iulie 2006, astfel încât termenul de apel a început să curgă pentru inculpat de la comunicarea dispozitivului hotărârii.
Potrivit dovezii de primire, dispozitivul i-a fost comunicat inculpatului la data de 12 iulie 2006, când a început să curgă pentru acesta termenul de apel, ce s-a împlinit la data de 24 iulie 2006, când hotărârea a rămas definitivă faţă de inculpat.
În aceste condiţii, este evident că toate faptele au fost comise de inculpatul T.I.A. înainte de rămânerea definitivă a hotărârii anterioare de condamnare, nefiind întrunite condiţii legale referitoare la primul termen al recidivei postcondamnatorii.
Faţă de toate aceste considerente, în baza art. 334 C. proc. pen., tribunalul a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor din 2 infracţiuni de trafic de persoane prev. de art. 13 alin. (1) şi (3) teza I din Legea nr. 678/2001 şi 3 infracţiuni de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen., una şi cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. într-o singură infracţiune de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), precum şi în sensul înlăturării stării de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a) C. pen. în ce priveşte infracţiunea de conducere fără permis prev. de art. 78 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Referitor la această din urmă infracţiune, s-a menţionat faptul că, deşi textele de lege care incriminează infracţiunile privind circulaţia pe drumurile publice, cuprinse în OUG nr. 195/2002, au suferit o renumerotare, nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei şi nici aplicarea legii penale mai favorabile, textele incriminatoare fiind identice în conţinut şi cu privire la pedeapsă.
În baza textelor de lege mai sus arătate şi având în vedere disp. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), reţinând în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă judiciară a lipsei antecedentelor penale prev. de art. 74 lit. a) C. pen., făcând şi aplic. art. 76 lit. b) şi 76 lit. d) C. pen., tribunalul l-a condamnat pe inculpatul T.I.A. la 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) - b) C. pen. pentru infracţiunea de proxenetism şi 8 luni închisoare pentru cea de conducere fără permis, la alegerea conţinutului pedepsei complementare avându-se în vedere atingerea adusă moralei publice.
Întrucât prezentele fapte au fost comise de inculpat în perioada martie - iulie 2006, iar cele anterioare la 25 - 26 octombrie şi respectiv 14 - 15 noiembrie 2005, deci înainte de rămânerea definitivă a Sentinţei penale nr. 1043/2006 a Judecătoriei Bistriţa, tribunalul a constatat că toate aceste infracţiuni au fost comise de inculpat în concurs real prev. de art. 33 lit. a) C. pen.
Fapta inculpatului P.D.E. de a fi înlesnit practicarea prostituţiei de către persoanele arătate, prin transportarea acestora la locurile de întâlnire a potenţialilor clienţi, s-a stabilit că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Întrucât inculpatul nu a fost plătit pentru activitatea desfăşurată, nu se poate reţine că acesta a tras în vreun fel foloase de pe urma practicării prostituţiei de către partea vătămată şi martore, împrejurarea că acestea îi mai cumpărau suc sau de mâncare neputând avea un astfel de caracter.
În baza acestor texte de lege şi având în vedere disp. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), reţinând în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante judiciare prev. de art. 74 lit. a) şi c) C. pen. constând în lipsa antecedentelor penale şi atitudinea sinceră atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de judecată, făcând şi aplic. art. 76 lit. a) C. pen., tribunalul l-a condamnat pe acesta la pedeapsa închisorii de 1 an.
Având în vedere conduita anterioară bună a inculpatului, precum şi referatul de evaluare favorabil, potrivit căruia nu au fost identificaţi factori care să poată influenţa negativ conduita viitoare a acestuia, tribunalul a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins chiar şi fără executarea acesteia şi, în baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei stabilind, conform art. 82 C. pen., un termen de încercare de 3 ani.
Împotriva Sentinţei penale nr. 54/F din 06 mai 2009 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Bistriţa-Năsăud, precum şi inculpaţii Ş.M., B.I.A. şi L.M.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Bistriţa-Năsăud a solicitat desfiinţarea sentinţei penale atacate şi pronunţarea unei noi hotărâri, prin care să se dispună condamnarea inculpaţilor Ş.M., B.I.A., L.M. şi T.I.A. pentru infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată, menţinând încadrarea juridică din rechizitoriu, cu aplicarea art. 33 C. pen. privind concursul de infracţiuni, aplicarea unor pedepse în limitele legale, fără reţinerea circumstanţelor atenuante, cu executare în regim de detenţie.
Hotărârea atacată a fost criticată sub aspectul greşitei schimbări a încadrării juridice a faptelor şi, respectiv, sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor aplicate celor 4 inculpaţi, la care se referă apelul.
S-a arătat că, deşi instanţa de fond a reţinut o stare de fapt similară cu cea descrisă în actul de sesizare al instanţei, în mod neîntemeiat a dispus o dublă schimbare de încadrare juridică.
Pe de o parte, în privinţa infracţiunii de trafic de minori, s-a apreciat că aceasta ar întruni elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (3) C. pen., pe ideea că recrutarea şi găzduirea persoanelor minore s-a făcut fără constrângere, iar pe de altă parte, a schimbat încadrarea juridică în sensul înlăturării art. 33 C. pen. şi a reţinerii unei singure infracţiuni în sarcina fiecăruia dintre inculpaţi, respectiv a infracţiunii de proxenetism, săvârşită în formă continuată, făcând aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Totodată, s-a apreciat că în raport cu activitatea infracţională deosebit de vastă desfăşurată pe parcursul a mai multor ani, numărul victimelor care au fost recrutate în scopul exploatării prin obligarea la practicarea prostituţiei şi în mod special a victimelor minore, în mod nejustificat au fost reţinute în favoarea inculpaţilor circumstanţe atenuante, chiar dacă inculpaţii se află la prima confruntare cu legea penală.
Instanţa nu a avut în vedere atitudinea inculpaţilor-apelanţi, care nu au recunoscut faptele, ceea ce înseamnă că nu au conştientizat gravitatea acestora, precum şi atitudinea inculpatului-intimat T.I.A., care s-a sustras cercetărilor, apreciind fără temei că pronunţarea hotărârii va constitui un avertisment şi, chiar fără executarea pedepselor, inculpaţii nu vor mai comite alte infracţiuni.
Inculpaţii Ş.M. şi B.I.A., prin avocat, au solicitat desfiinţarea sentinţei atacate şi rejudecând cauza, în principal, să se pronunţe o hotărâre de achitare, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., cu consecinţa înlăturării dispoziţiei de confiscare a sumei de 7.975.000 ROL de la inculpatul Ş., iar în subsidiar, reducerea substanţială a pedepselor aplicate de prima instanţă, prin acordarea unei mai mari eficienţe circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen. şi suspendarea condiţionată a executării pedepselor, apreciind că scopul pedepselor poate fi atins şi fără executarea acestora.
S-a arătat în motivarea apelului că, faptele reţinute în sarcina celor doi inculpaţi nu întrunesc toate elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată, fără a se preciza în concret, care elemente constitutive lipsesc, apreciindu-se doar la nivel general că, întreg probatoriul administrat în cauză se caracterizează prin fragilitate, şubrezenie, insuficienţă şi lipsă de substanţă, ceea ce ar fi trebuit să ducă la aplicarea principiului de drept „in dubio pro reo”.
În susţinerea solicitării subsidiare, s-a arătat că inculpaţii Ş.M. şi B.I.A. nu au antecedente penale, sunt încadraţi în muncă, inculpatul Ş.M. a avut o afacere care s-a desfăşurat în condiţiile legii, având un număr de 300 de angajaţi, acesta încearcă să resusciteze activitatea economică a societăţii pe care o administrează şi în prezent, este o persoană cu starea de sănătate precară, marcată de mai multe afecţiuni grave.
Inculpata L.M., prin avocat, a solicitat desfiinţarea sentinţei penale atacate şi rejudecând cauza, în principal, să se dispună în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen. achitarea inculpatei pentru infracţiunea de proxenetism, iar în subsidiar, în urma reţinerii circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 C. pen. cu consecinţa prev. de art. 76 C. pen., să se aplice o sancţiune într-un cuantum mai mic, iar ca modalitate de executare, să se dispună suspendarea condiţionată a executării pedepsei, conform art. 81 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 44/A/2010 din 7 aprilie 2010 a Curţii de Apel Cluj s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Bistriţa-Năsăud, s-a desfiinţat în parte sentinţa penală atacată şi, rejudecând:
În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului Ş.M. drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza II, b) C. pen., de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la executarea pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, aplicate de prima instanţă, pedeapsă ce se va executa în regim de detenţie.
S-a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 861 - 862 C. pen. faţă de acest inculpat.
În baza art. 381 C. proc. pen., art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului Ş.M., timpul reţinerii şi arestării preventive de la 12 septembrie 2006 la 1 iunie 2007.
În baza art. 862 C. pen. s-a stabilit termen de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului T.I.A. - de 5 ani, care începe să curgă de la data de 24 iulie 2006, potrivit art. 865 alin. (2) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpaţilor L.M., B.I.A. şi T.I.A. drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza II, b) C. pen. şi s-a menţinut dispoziţia de suspendare a pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepselor închisorii aplicate fiecărui inculpat de prima instanţă, conform art. 71 alin. (5) C. pen.
S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei atacate.
În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii Ş.M., L.M. şi B.I.A., împotriva Sentinţei penale nr. 54/F din 6 mai 2009 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud.
În baza art. 199 alin. (3) C. proc. pen. s-a redus amenda judiciară aplicată avocatului C.A. prin Încheierea penală din 10 martie 2010, de la suma de 3.000 RON la suma de 500 RON.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de prim control judiciar a reţinut că starea de fapt stabilită prin sentinţa atacată este corespunzătoare realităţii.
Instanţa de fond a indicat probele pe care şi-a întemeiat soluţia, precum şi cele înlăturate, respectiv: plângerile mamei părţii vătămate P.C.T., a tatălui martorei L.S.M., a mamei martorei R.V.I.; declaraţiile martorelor din cursul urmăririi penale şi, parţial, ale celor din faza de judecată; procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice.
Faptul că, o parte din martorele care au practicat prostituţia la îndemnul inculpaţilor, şi-au schimbat declaraţiile în cursul judecăţii, pe motiv că ar fi fost obligate să declare într-un anume fel şi că au formulat plângere împotriva poliţiştilor pentru cercetare abuzivă - nu are relevanţă sub aspectul reţinerii, ca şi probe concludente, a declaraţiilor lor din cursul urmăririi penale, fiind înlăturate corect cele din cursul judecăţii, de vreme ce nu au făcut dovada că ar fi fost constrânse în acest sens, iar pe de altă parte, restul persoanelor vătămate (martore în cursul judecăţii) şi-au menţinut poziţia procesuală (de ex. R.M.A., O.I.I.), ale căror declaraţii se coroborează cu ale inculpatului P.D.E., ale martorilor D.M., P.S., P.P., P.A., T.D.A., B.I.
Nu are relevanţă, de asemenea, apărarea inculpaţilor Ş.M. şi B.I.A. în sensul că, pretinsele victime ale infracţiunii nu aveau credibilitate sau aveau credibilitatea „răvăşită” de imoralitate - de vreme ce, aşa cum am arătat, chiar dacă o parte din ele şi-au modificat poziţia procesuală în faţa instanţei - nu au oferit explicaţii credibile pentru această schimbare de atitudine şi, oricum, explicaţiile pro causa, nu au fost dovedite - declaraţiile lor din cursul urmăririi penale se coroborează cu cele ale martorelor care şi-au menţinut constant poziţia procesuală, cu transcrierile convorbirilor telefonice şi, parţial, cu ale inculpaţilor. Pe de altă parte, incriminarea faptelor inculpaţilor nu este condiţionată de moralitatea persoanelor vătămate.
Reţinând vinovăţia inculpaţilor în comiterea faptelor reţinute în actul de sesizare al instanţei, s-a făcut apoi o încadrare juridică corespunzătoare a acestora în infracţiunile de: proxenetism prev. de art. 329 alin. (1), (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (pentru inculpaţii Ş.M., B.I.A., L.M. şi T.I.A.) şi, respectiv, pentru inculpaţii Ş.M. şi T.I.A. şi, în infracţiunea prev. de art. 198 alin. (1) C. pen. - act sexual cu un minor şi, respectiv, art. 78 alin. (1) din OUG nr. 195/2002 (anterior modificării şi renumerotării textelor legale) - conducerea unui autoturism pe drumurile publice de către o persoană care nu posedă permis de conducere.
În lumina şi a interpretării dispoziţiilor art. 329 C. pen. şi ale art. 12 şi 13 din Legea nr. 678/2001 date prin Decizia nr. XVI din 19 martie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în recursul în interesul legii, corect a stabilit instanţa că trebuie reţinută infracţiunea de proxenetism şi nu de trafic de persoane.
În primul rând, s-a avut în vedere distincţia dintre infracţiunile de trafic de persoane prev. de art. 12 şi, respectiv, art. 13 din Legea nr. 678/2001 şi cea de proxenetism prev. de art. 329 C. pen. şi anume, obiectul juridic generic diferit al celor două incriminări, respectiv de valoarea socială diferită, protejată de legiuitor prin textele incriminatorii ale celor două legi: în cazul infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 678/2001 aceasta fiind apărarea dreptului la libertatea de voinţă şi acţiune a persoanei, iar în cazul infracţiunii de proxenetism prev. de art. 329 C. pen., apărarea bunelor moravuri în relaţiile de convieţuire socială şi de asigurare licită a mijloacelor de existenţă.
Prin urmare, s-a apreciat corect de judecătorul fondului că absenţa constrângerii, în vreuna dintre modalităţile specifice de realizare a ei, astfel cum sunt precizate în art. 12 şi 13 din Legea nr. 678/2001, atrage încadrarea faptei de a îndemna ori înlesni practicarea prostituţiei sau de a trage foloase de pe urma practicării prostituţiei - în infracţiunea de proxenetism prev. de art. 329 C. pen., indiferent de faptul că persoanele asupra cărora se exercită aceste acţiuni, sunt majore sau minore.
Din probele administrate în cauză a rezultat că asupra niciuneia dintre persoanele îndemnate la practicarea prostituţiei, nu s-a exercitat de către inculpaţi vreo constrângere în acest sens, nu au fost obligate să practice prostituţia.
Dimpotrivă, inculpaţii le-au îndemnat pe aceste persoane să desfăşoare o astfel de activitate, însă Decizia de a da curs propunerii acestuia, i-a aparţinut fiecăreia, fiind luată în mod liber.
Aşa cum s-a arătat, majoritatea dintre ele locuiau în municipiul Bistriţa şi erau chemate telefonic pentru a veni la C.G., atunci când aici se aflau clienţi care solicitau astfel de servicii, însă nici celor care locuiau şi lucrau în club nu li s-a impus acest lucru.
Mai mult, partea vătămată P.R.L. şi martora L.S.M., i-au solicitat chiar ele inculpatului Ş.M., printr-un mesaj telefonic, să le găsească clienţi, acelaşi lucru făcându-l şi R.V.I.
De asemenea, corect s-a reţinut că toate aceste persoane de sex feminin au practicat prostituţia atâta vreme cât au dorit să o facă, fiind lăsate să plece sau să abandoneze această activitate, fără vreo opoziţie din partea inculpaţilor sau a altor persoane.
În mod pertinent s-a precizat şi că, dispoziţiile art. 329 alin. (3) C. pen. incriminează fapta de proxenetism descrisă în alin. (1) al aceluiaşi text de lege comisă asupra unui minor, normă de incriminare care ar fi complet lipsită de conţinut, dacă în cazul minorilor s-ar reţine întotdeauna infracţiunea de trafic de persoane.
Este neîntemeiată critica parchetului în sensul că, doar pct. 1 din dispozitivul deciziei Î.C.C.J. se referă şi la dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 678/2001 şi anume, atunci când se face distincţia dintre infracţiunea cuprinsă în norma generală, pe de o parte - proxenetismul incriminat de art. 329 C. pen. şi infracţiunile incriminate în norma specială din Legea nr. 678/2001, pe de altă parte, celelalte puncte ale dispozitivului deciziei - 2, 3, 4, 5 făcând referire doar la distincţia dintre proxenetism şi infracţiunea de trafic de persoane incriminată de art. 12 din Lega nr. 678/2001, pentru simplu motiv că, la fiecare dintre aceste puncte se face trimitere la trafic de persoane majore.
Aceasta deoarece, în chiar dispozitivul deciziei, se indică obiectul recursului în interesul legii ca fiind - stabilirea modului de aplicare a dispoziţiilor art. 329 C. pen. şi art. 12 şi 13 din Legea nr. 678/2001, precizând criteriul de diferenţiere între aceste infracţiuni, or art. 13 din Legea nr. 678/2001 incriminează tocmai infracţiunea de trafic de minori.
Pe de altă parte, obiectul juridic generic al unei infracţiuni, oricare ar fi ea, este acelaşi indiferent de faptul că subiectul pasiv al infracţiunii este o persoană minoră sau majoră.
De asemenea, neîntemeiate sunt şi consideraţiile parchetului în sensul că dispoziţiile art. 329 alin. (3) C. pen. nu-şi mai găsesc aplicarea după apariţia legii speciale - Legea nr. 678/2001, operând regula specialităţii (aplicarea textului special - art. 13 din lege) ori de câte ori se recrutează, transportă, transferă, primeşte ori găzduieşte o persoană minoră în scopul exploatării distinct, după cum s-au exercitat acte de constrângere sau nu asupra acelei persoane, în sensul că dacă se exercită acte de constrângere, sunt aplicabile formele agravate incriminate de art. 13 din Legea nr. 678/2001.
Lucrurile ar sta aşa cum s-au prezentat mai sus, dacă în speţă, într-adevăr, acţiunile asupra minorelor s-ar fi realizat prin vreuna din modalităţile alternative prev. de art. 13 din Legea nr. 678/2001 (recrutare, transportare, transferare, găzduire, primire a unui minor în scopul exploatării, inclusiv sexuale).
Or, un element esenţial în stabilirea laturii subiective a infracţiunii prev. de art. 13 din Legea nr. 678/2001 este existenţa sau nu a intenţiei calificate prin scop - al exploatării - intenţie care nu s-a dovedit a exista în cauză, deoarece, chiar dacă în cazul unora dintre minore se regăseşte acţiunea de primire ori de găzduire, acestea s-au realizat nu cu scopul exploatării, ci într-un cu totul alt context - rezoluţia acestora de a se prostitua intervenind voluntar, ulterior. Aceste acţiuni de găzduire ori primire sau transportare (în cazul inculpatului T.), dar nu şi recrutare - se circumscriu, mai degrabă, noţiunii de „înlesnire” a practicării prostituţiei şi, nicidecum, nu s-a dovedit că s-au realizat cu scopul expres prevăzut de lege.
În ceea ce priveşte reţinerea unei infracţiuni unice în formă continuată de proxenetism şi nu mai multe infracţiuni aflate în concurs, respectiv, tot atâtea infracţiuni câte persoane - subiecţi pasivi există, apreciem de asemenea că, instanţa de fond a procedat corect, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Aceasta deoarece, analizând elementele de fapt concrete, condiţiile de loc şi timp în care s-au comis faptele, rezultă în mod evident că acestea s-au săvârşit în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale a fiecăruia dintre inculpaţi, fiind în prezenţa condiţiilor cerute de lege pentru existenţa formei continuate a infracţiunii - unitatea de dispoziţii legale violate, unitatea de hotărâre infracţională şi pluralitatea de acte separate, comise într-un interval de timp mai mult sau mai puţin îndelungat.
Unicitatea rezoluţiei infracţionale rezultă din: intervalele de timp, relativ scurte dintre actele comise; vizarea prin actele comise a aceloraşi valori - încălcarea bunelor moravuri în relaţiile de convieţuire socială şi a principiilor de asigurare licită a mijloacelor de existenţă; folosirea aceloraşi modalităţi de comitere; condiţiile şi împrejurările asemănătoare de săvârşire; şi, mai ales, urmărirea aceluiaşi scop - obţinerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei.
În privinţa individualizării judiciare a pedepselor aplicate celor 4 inculpaţi, se constată că judecătorul fondului a valorificat eficient criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinând seama de limitele speciale ale pedepselor prevăzute de lege pentru infracţiunile în discuţie, gradul de pericol social concret al faptelor (derivând, printre altele, şi din contribuţia efectivă a fiecăruia la derularea activităţii infracţionale, nr. actelor materiale la care şi-au adus aportul fiecare, importanţa contribuţiei fiecăruia la determinarea practicării prostituţiei de către minore), persoana inculpaţilor (fără antecedente penale - inculpaţii Ş.M., L.M. şi B.I.A. - reţinându-se justificat în favoarea acestora circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. a C. pen. - conduita bună a acestora anterior comiterii faptelor din prezentul dosar), cu antecedente penale (inculpatul T.I.A.), care însă nu se circumscriu stării de recidivă, pentru motivele corect indicate, ci, constând într-o condamnare pentru infracţiuni concurente cu cele ce fac obiectul prezentului dosar.
Aşa fiind, pedepsele cu închisoarea aplicate inculpaţilor au fost corect dozate, într-un cuantum ce poate fi apreciat ca fiind în măsură să realizeze scopul prev. de art. 52 C. pen.
Corect s-a apreciat, de asemenea, că pronunţarea prezentei condamnări constituie un avertisment pentru inculpaţii L.M., B.I.A. şi T.I.A., aşa încât şi fără executarea pedepselor aplicate, aceştia nu vor mai săvârşi alte infracţiuni.
Această din urmă apreciere, în mod neîntemeiat s-a considerat însă că este valabilă şi în cazul inculpatului Ş.M.
Trebuie avute în vedere, în cazul acestui inculpat, activitatea infracţională reţinută în sarcina sa, mult mai amplă decât în cazul celorlalţi inculpaţi, precum şi faptul că, practic, a fost iniţiatorul acestei activităţi frauduloase, el fiind cel care, în virtutea calităţii pe care o avea - de patron al localurilor în care se desfăşurau activităţile ilicite, de „şef” al celor două inculpate, de „angajator” al unora dintre victime, având deci un ascendent de autoritate şi financiar asupra acestora - a determinat declanşarea acestui şir de fapte penale, el a asigurat baza materială a activităţii şi, sub pretextul că oferă loc de muncă pentru tinere, a încercat să creeze o aparenţă de legalitate a acţiunilor sale şi ale inculpatelor, angajate ale sale.
Pentru toate aceste motive, Curtea a apreciat că, faţă de acest inculpat se impune alegerea unei alte modalităţi de executare a pedepsei, apte să asigure cu deplină eficienţă scopul educativ şi preventiv al pedepsei.
De asemenea, se constată că în privinţa inculpatului T.I.A., deşi s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 85 şi, respectiv, art. 865 alin. (2) C. pen., nu s-a menţionat data de la care se calculează noul termen de încercare al suspendării executării pedepsei şi, în plus, a stabilit un termen de încercare prea mic, raportat la faptul că s-a dispus suspendarea executării unei pedepse aplicate pentru un concurs de infracţiuni.
Pentru toţi inculpaţii intimaţi, instanţa a omis aplicarea pedepsei accesorii, potrivit dispoziţiilor art. 71 alin. (2) C. pen.
Împotriva Deciziei penale nr. 44/A/2010 din 7 aprilie 2010 a Curţii de Apel Cluj, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj şi de inculpaţii Ş.M., L.M. şi B.I.A.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj critică Decizia recurată pentru nelegalitate şi netemeinicie sub următoarele aspecte:
1. Greşita schimbare a încadrării juridice dată faptelor săvârşite de inculpaţii Ş.M., B.I.A., L.M. şi T.I.A., ca urmare a greşitei interpretări a dispoziţiilor Deciziei XVI din 19 martie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în recursul în interesul legii.
În motivarea recursului se arată de către parchet că legiuitorul român a înţeles să incrimineze ca infracţiuni de trafic de minori şi acţiunile de recrutare, transportare, transferare, găzduire şi primire a minorului în scopul exploatării acestuia, acţiuni executate de autor singur sau în înţelegere cu alţi participanţi, dar obligatoriu fără folosirea de manopere dolosive (fraudă sau înşelăciune, darea unor sume de bani etc.) ori a unor mijloace de constrângere (ameninţare, violenţă, alte forme de constrângere, răpire, abuz de autoritate), pentru că dacă ar fi folosite asemenea metode sau mijloace s-ar realiza elementele constitutive ale unor forme calificate ale infracţiunii de trafic de minori, evident mai grave şi mai aspru pedepsite.
Prin prisma prevederilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 raportat la art. 1 şi art. 2 lit. c) din aceeaşi lege, s-a apreciat că dacă un autor recrutează o persoană minoră fără a întrebuinţa constrângerea sau frauda pentru exploatarea prin practicarea de relaţii sexuale contra cost, însuşindu-şi, în tot sau în parte, câştigurile astfel obţinute comite infracţiunea de trafic de minori în forma simplă, de bază, incriminată de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, iar nu infracţiunea de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen., deoarece astfel de activităţi se circumscriu semnificaţiei noţiunii de „exploatare a unei persoane” în modalitatea „alte forme de exploatare sexuală” prevăzută de teza ultimă a art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001.
Se consideră că această ultimă teză a art. 2 pct. 2 lit. c) din lege nu are nicio legătură cu ”obligarea la practicarea prostituţiei, la reprezentări pornografice în vederea producerii şi difuzării de materiale pornografice” nu poate rămâne în afara textului incriminator al art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001. Astfel spus, orice faptă de recrutare, transportare, transferare, găzduire sau primire a unui minor, liber-consimţită din partea sa, în scopul exploatării sexuale a acestuia, comisă de unul ori de mai mulţi autori, fără a folosi manopere dolosive sau mijloace de constrângere, constituie doar infracţiunea de trafic de minori, întruna din formele prev. de art. 13 alin. (1) ori art. 13 alin. (1) şi (3) teza I din Legea nr. 678/2001 - iar dacă oricare dintre aceste acţiuni s-ar exercita, în aceleaşi condiţii, asupra unei persoane majore, atunci fapta ar putea constitui doar infracţiunea de proxenetism, iar nu infracţiunea de trafic de persoane.
Încadrarea juridică este greşită şi în ceea ce priveşte reţinerea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în loc de dispoziţiile art. 33 lit. a) C. pen., întrucât faptele deduse judecăţii au fost comise pe parcursul mai multor ani, perioadă în care au fost recrutate succesiv mai multe victime minore, care au fost exploatate sexual în diferite intervale de timp, din materialitatea faptelor rezultând că fiecare dintre inculpaţi a luat în raport de fiecare dintre victime o rezoluţie infracţională distinctă.
2. Decizia recurată este netemeinică sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpaţilor Ş.M., B.I.A., L.M. şi T.I.A., impunându-se ca pedepsele să fie executate în regim de detenţie şi pentru ceilalţi intimaţi, iar dacă nu va fi împărtăşit acest punct de vedere, se solicită înlăturarea circumstanţelor atenuante şi majorarea pedepselor.
Inculpatul Ş.M. critică Decizia recurată pentru netemeinicie sub aspectul condamnării sale pentru infracţiunile de proxenetism şi act sexual cu o minoră şi individualizării pedepsei aplicate.
În motivarea recursului său, inculpatul arată că probele administrate nu au demonstrat cu certitudine că a comis vreuna dintre acţiunile obiective specifice infracţiunii de proxenetism, iar în ceea ce priveşte infracţiunea de act sexual cu o minoră, nu a avut relaţii sexuale cu minora L.M., aspecte pentru care solicită achitarea sa în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru ambele infracţiuni.
În subsidiar, dacă se va trece peste această apărare, solicită suspendarea condiţionată sau sub supraveghere a pedepsei aplicate întrucât are afecţiuni medicale ce necesită îngrijiri speciale.
Inculpata L.M. critică hotărârea atacată pentru netemeinicie sub aspectul condamnării sale şi individualizării pedepsei, arătând în motivarea recursului că probele administrate nu dovedesc săvârşirea infracţiunii pentru care a fost condamnată.
Inculpata solicită achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar, redozarea pedepsei aplicate.
Recurenta-inculpată B.I.A. a solicitat, în principal, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel întrucât şedinţa de judecată a fost publică, iar instanţa nu s-a pronunţat asupra unei fapte reţinută în actul de sesizare.
În subsidiar, a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., întrucât probele administrate nu conduc la concluzia că se face vinovată de infracţiunea reţinută în sarcina sa.
În motivele scrise de recurs, inculpata a solicitat şi reducerea cuantumului cheltuielilor judiciare.
În drept, s-au invocat cazurile de casare prev.de art. 3859 pct. 4, 10, 14, 17 şi 18 C. proc. pen.
Examinând recursurile declarate în cauză prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reţine că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce urmează:
Pe baza probelor administrate atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza cercetării judecătoreşti, situaţia de fapt, aşa cum a fost expusă pe larg de instanţa fondului a fost corect stabilită.
Sub aspectul încadrării juridice a faptelor, Înalta Curte apreciază că nu este incident cazul de casare prev.de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., faptele săvârşite de inculpaţi fiind corect încadrate în dispoziţiile art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În fapt, în perioada octombrie 2003 - septembrie 2006, inculpatul Ş.M., singur sau împreună cu inculpatele B.I.A. sau L.M., conform unei înţelegeri prealabile cu acestea, a îndemnat, înlesnit şi a tras foloase de pe urma practicării prostituţiei de către minorele H.I., L.G.M., P.C.T., P.R.L., B.A., R.V.I., L.S.M., M.I.L., P.M.C. şi H.A.L., precum şi de pe urma martorei majore S.M.R.
În luna aprilie 2006, inculpatul a întreţinut relaţii sexuale normale cu minora L.S.M., deşi cunoştea că are sub 15 ani.
Inculpatele L.M. şi B.I.A., în înţelegere cu inculpatul Ş.M., în aceeaşi perioadă au îndemnat sau înlesnit practicarea prostituţiei de către minorele H.I., L.G.M., H.A.L. şi martora majoră S.M.R. (inculpata L.M.) şi de către minorele R.V.I., M.I.L., P.M.C. şi H.A.L. (inculpata B.I.A.).
Inculpatul T.I.A., în perioada ianuarie - iulie 2006, a îndemnat şi înlesnit practicarea prostituţiei de către minorele P.C.T., B.A., R.M.A. şi O.I.I. Inculpatul le-a găsit acestora clienţi, le-a transportat şi însoţit pe minore, asigurându-le protecţie, iar ulterior a tras foloase de pe urma practicării prostituţiei.
Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 3859 pct. 17 C. proc. pen. invocate de parchet nu sunt incidente, faptele inculpaţilor fiind corect încadrate în dispoziţiile art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Distincţia dintre infracţiunea prev. de art. 13 din Legea nr. 678/2001 şi cea de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1) C. pen. este dată de obiectul juridic generic diferit al celor două incriminări, respectiv de valoarea socială diferită, protejată de legiuitor prin textele incriminatorii ale celor două legi; în cazul infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 678/2001 aceasta fiind apărarea dreptului la libertatea de voinţă şi acţiune a persoanei, iar în cazul infracţiunii de proxenetism prevăzute de art. 329 C. pen., apărarea bunelor moravuri în relaţiile de convieţuire socială şi de asigurare licită a mijloacelor de existenţă.
Potrivit art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, constituie infracţiunea de trafic de minori.
Prin exploatarea unei persoane se înţelege potrivit dispoziţiilor art. 2 pct. 1 lit. c) din Legea nr. 678/2011 obligarea la practicarea prostituţiei, la reprezentări pornografice în vederea producerii şi difuzării de materiale pornografice sau alte forme de exploatare sexuală.
Probele administrate în cauză au demonstrat fără echivoc că niciuna dintre persoanele care au practicat prostituţia nu au fost obligate în vreun fel de către inculpaţi, acestea au luat o astfel de hotărâre în mod liber, nefiindu-le îngrădită libertatea de voinţă şi acţiune.
Unele dintre acestea erau chemate telefonic la C.G. atunci când existau clienţi care solicitau prezenţa acestora, iar partea vătămată P.R.L. şi martorele L.S.M. şi R.V.I. au solicitat chiar ele printr-un mesaj telefonic adresat inculpatului Ş.M. ca acesta să le găsească clienţi.
Dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) au fost corect reţinute, inculpaţii săvârşind mai multe acţiuni ce prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni, la diferite intervale de timp, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpaţii având reprezentarea rezultatului faptelor lor şi urmărind producerea acestuia.
Cea de-a doua critică formulată de parchet şi întemeiată pe dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. este nefondată.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor au fost avute în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv, gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, forma continuată a infracţiunii, contribuţia concretă a fiecărui inculpat la derularea activităţii infracţionale, numărul de acte materiale reţinute în sarcina lor, persoana inculpaţilor.
Astfel, inculpaţii Ş.M., B.I.A. şi L.M. nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, inculpatul Ş.M. are probleme de sănătate conform actelor depuse la dosar, inculpata B.I.A. are în întreţinere un copil minor, au perspective de reintegrare socială, conform referatelor de evaluare.
Dimpotrivă, inculpatul T.I.A. este cunoscut cu antecedente penale, fără însă a fi recidivist şi are în întreţinere doi copii minori.
Intimaţii-inculpaţi nu au recunoscut comiterea faptelor pe parcursul procesului penal.
Înalta Curte apreciază, în acord cu instanţa de apel, că scopul educativ şi preventiv al pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) poate fi atins fără privare de libertate în cazul inculpaţilor L.M., B.I.A. şi T.I.A. şi, dimpotrivă, prin executarea pedepsei, în cazul inculpatului Ş.M., faţă de contribuţia acestuia la comiterea faptelor pentru care a fost condamnat.
Referitor la recursurile declarate de inculpaţii Ş.M., L.M. şi B.I.A., Înalta Curte reţine că şi acestea sunt nefondate.
Inculpaţii au solicitat, în principal, achitarea pentru săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi întrucât probele administrate nu fac dovada că au comis respectivele fapte, întemeindu-se acest motiv de recurs pe dispoziţiile art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
Potrivit acestor dispoziţii legale, hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare.
Pentru a constitui caz de casare, în sensul art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., eroarea de fapt trebuie să fie evidentă, respectiv starea de fapt reţinută de instanţă să fie vădit şi necontroversat contrară probelor existente la dosar şi esenţială - să conducă la adoptarea unei hotărâri greşite de condamnare sau de achitare.
Referitor la recursurile declarate de inculpaţii Ş.M., L.M. şi B.I.A., Înalta Curte reţine că şi acestea sunt nefondate.
Inculpaţii au solicitat, în principal, achitarea pentru săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi întrucât probele administrate nu fac dovada că au comis respectivele fapte, întemeindu-şi acest motiv de recurs pe dispoziţiile art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
Potrivit acestor dispoziţii legale, hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare sau de condamnare.
Pentru a constitui caz de casare, în sensul art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., eroarea de fapt trebuie să fie evidentă, respectiv starea de fapt reţinută de instanţă să fie vădit şi necontroversat contrară probelor existente la dosar şi esenţială - să conducă la adoptarea unei hotărâri greşite de condamnare sau de achitare.
În speţă, nu suntem în prezenţa unei erori grave de fapt, situaţia de fapt reţinută pe larg de prima instanţă nu este contrară probelor administrate, din analiza coroborată a acestora rezultând fără dubiu că recurenţii-inculpaţi se fac vinovaţi de infracţiunile pentru care au fost condamnaţi.
Declaraţiile părţilor vătămate H.I., P.C.T., P.R.L. se coroborează cu declaraţiile martorilor L.G.M., P.A., Ş.L.M., G.L., G.M.F., Z.G.V.M., H.A.L., H.M.I., P.P., P.A.C., P.S.L., B.A., P.M.C., S.M.R., R.V.I., precum şi cu procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de inculpaţii Ş.M. şi B.I.A.
Este real că în cursul cercetării judecătoreşti unele dintre părţile vătămate - H.I. şi P.R.L., precum şi unii dintre martori - P.A., L.G.M., Z.G.V.M., B.A., P.M.C., S.M.R., M.I.L. au revenit asupra declaraţiilor date la urmărirea penală, însă aceste reveniri sunt nejustificate, nu se coroborează cu ansamblul probelor administrate, instanţele înlăturându-le în mod corect, apreciind că sunt făcute pro causa.
Pedepsele aplicate inculpaţilor au fost corect individualizate, aşa cum s-a arătat în analiza motivelor de recurs ale parchetului.
În ceea ce priveşte solicitarea inculpatului Ş.M. de aplicare a dispoziţiilor art. 81 sau 861 C. pen., Înalta Curte constată că nu sunt întrunite condiţiile cerute de lege pentru suspendarea executării pedepsei, în sensul că deşi pedeapsa rezultantă este închisoarea de 3 ani, iar inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, gravitatea faptelor săvârşite, contribuţia concretă a inculpatului la comiterea lor, acesta fiind cel care practic a iniţiat întreaga activitate infracţională desfăşurată pe o perioadă îndelungată de timp şi căreia a încercat să-i dea o aparenţă de legalitate, impun executarea pedepsei în regim de detenţie, pronunţarea condamnării neputând constitui un avertisment, astfel că fără executarea pedepsei inculpatul nu va mai săvârşi alte infracţiuni.
Referitor la critica formulată de inculpata B.I.A. ce vizează publicitatea şedinţei de judecată, Înalta Curte reţine că este nefondată.
Într-adevăr, potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, şedinţele de judecată nu sunt publice în cazul infracţiunilor de trafic de minori prevăzute de art. 13 şi pornografie infantilă prevăzută de art. 18 din Legea nr. 678/2001.
În ipoteza în care inculpatul este trimis în judecată şi pentru alte infracţiuni decât cele prevăzute de art. 13 şi art. 18 din Legea nr. 678/2001, şedinţele de judecată sunt publice, excepţiile de la regula publicităţii şedinţei de judecată fiind de strictă interpretare şi aplicare, dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 678/2001 neputând fi extinse şi la alte infracţiuni.
Prin urmare, judecarea în şedinţă publică s-a făcut în conformitate cu dispoziţiile art. 290 alin. (1) C. proc. pen.
Dispoziţiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen. şi ale art. 3859 pct. 4 C. proc. pen. erau incidente în ipoteza în care, dimpotrivă, şedinţa de judecată nu ar fi fost publică, cu excepţia cazurilor când legea prevede altfel.
Inculpata B.I.A. a criticat hotărârile recurate şi pentru faptul că instanţele nu s-au pronunţat asupra unei fapte reţinută în actul de sesizare, fără însă a arăta în concret care este aceasta, critică ce este, de asemenea, nefondată, în cauză dispunându-se schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), instanţele având în vedere cele 4 infracţiuni pentru care inculpata a fost trimisă în judecată.
Obligarea inculpatei la plata cheltuielilor judiciare către stat s-a făcut în mod legal, în conformitate cu dispoziţiile art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., ţinându-se seama de măsura în care inculpata a provocat cheltuielile judiciare.
Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj şi de inculpaţii Ş.M., L.M. şi B.I.A. împotriva Deciziei penale nr. 44/A din 7 aprilie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurentul-intimat-inculpat Ş.M. la plata sumei de 550 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 250 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru părţile vătămate, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentele-intimate-inculpate L.M. şi B.I.A. la plata sumei de câte 750 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu şi suma de câte 250 RON, reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu pentru părţile vătămate, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat T.I.A., în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 aprilie 2011.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 1170/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1389/2011. Penal → |
|---|
