ICCJ. Decizia nr. 1465/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1465/2011
Dosar nr. 3632/108/2010
Şedinţa publică din 12 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Arad, prin Sentinţa penală nr. 254 din 15 septembrie 2010, în baza dispoziţiilor art. 20 C. pen., raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. a), c) şi i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul P.F. (fiul lui M. şi E.) la 9 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 61 alin. (2) C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiţionate de care inculpatul a beneficiat potrivit Sentinţei penale nr. 1644 din 9 septembrie 2005 a Judecătoriei Arad, contopirea restului de pedeapsă rămas neexecutat, acela de 922 zile cu pedeapsa din cauză, sporită cu 1 an închisoare, inculpatul având de executat pedeapsa de 10 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Pe latură civilă, în baza dispoziţiilor art. 346 C. proc. pen. cu referire la art. 998 - 999 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părţii vătămate P.T.A., suma de 10.000 RON cu titlu de daune morale.
Pentru a pronunţa sentinţa, instanţa a reţinut următoarele:
P.F. şi P.T.A., soţi din luna noiembrie 2009, locuiau în domiciliul familiei originare a femeii, respectiv la părinţii acesteia D.A. şi D.Ş. Începând cu aprilie 2010, între cei doi soţi au apărut neînţelegeri, certuri, susţinute şi de părinţi, acestea generate, în principal, de contribuţia financiară insuficientă adusă de inculpat.
În acest context, în seara de 12 mai 2010, după o nouă ceartă, inculpatul şi-a luat lucruri personale şi a părăsit domiciliul, nu înainte de a ameninţa că o „va băga în cărucior" pe soţia sa, o va „băga în sicriu" pentru „ca părinţii să o plângă".
În continuare, în dimineaţa de 13 mai 2010, inculpatul s-a reîntors la domiciliu, bunica soţiei lui, D.O.F., nu i-a permis însă să pătrundă în curte, aceasta determinându-l să se retragă pe terasa unui bar situat pe drumul pe care ştia că soţia lui îl are de parcurs de la serviciu spre casă.
Când şi-a zărit soţia, inculpatul a sărit precipitat de la locul ocupat, a prins femeia cu mâinile de gât, a ameninţat-o că o va omorî, acţiunea sa fiind însă stopată de patronul barului care l-a îndepărtat.
P.T.A. a mers la serviciu, la acelaşi loc de muncă prezentându-se şi mama ei, D.A., aceasta urmând să intre în tura de noapte. Înainte însă, ştiind comportamentul inculpatului, mama femeii luase de acasă un cuţit, cu acesta intenţionând să îl sperie pe inculpat şi să-l determine să îi lase fiica în pace. Pentru că aflase că inculpatul se află în zonă, D.A. şi-a anunţat fiica, a comandat un taxi pentru a o duce acasă, ea intenţionând să revină după ce şi-ar fi pus la adăpost fata.
Taximetrul „D.", condus de Ş.O. Ie-a îmbarcat pe cele două, P.T.A. pe bancheta din spate, D.A. pe bancheta din faţă locul dreapta, aceasta a cerut expres blocarea portierelor şi închiderea geamurilor, ea explicând şoferului motivul, respectiv teama de a nu fi atacate de inculpat.
După ce a realizat cele cerute, şoferul a pornit maşina, a rulat câţiva metri, inculpatul i-a sărit în faţă, acesta a lovit puternic cu pumnul în parbriz, l-a înfundat în partea stângă şi a tras de portiera din dreptul conducătorului auto. Încercând să iasă din vehicul, şoferul a fost atacat de inculpat şi zgâriat cu cuter-ul la braţul drept, el reuşind însă să se ferească de o nouă tăiere îndreptată în zona abdomenului pentru că l-a lovit pe inculpat cu mâinile în stomac şi peste umeri. Inculpatul a pătruns în vehicul strigând „o omor pe femeia asta", strigătul fiind însoţit de încercările celor două femei de a-l îndepărta. Văzând că inculpatul agita cuter-ul, şoferul a încercat din nou să-l îndepărteze pe inculpat, acesta însă a apucat să înfigă cuter-ul în zona gâtului soţiei lui, după care a fost imobilizat, lovit în faţă şi tras de haine.
B.C.T., persoană care trecea prin zonă, văzând atacul exercitat de inculpat asupra celor două femei, a venit în ajutorul şoferului, ambii imobilizându-i inculpatului mâinile, i-au luat cuter-ul şi l-au pus la sol, astfel fiind găsit de poliţie.
Partea vătămată a fost spitalizată în perioada 13 mai - 17 mai 2010, diagnostic: „plagă tăiată submandibulară dreapta, police drept, escoriaţii faciale, torace şi membre". S-a stabilit că leziunile traumatice s-au produs prin lovire cu corp tăios, au necesitat 16 - 18 zile îngrijiri medicale, ele nepunând în pericol viaţa părţii vătămate.
La rândul său, inculpatul, spitalizat în aceeaşi zi, a prezentat plăgi înjunghiate torace posterior bilateral, flanc stâng, deltoid dreapta, mână stângă, stabilindu-se că acestea au fost produse prin loviri repetate cu obiect tăietor înţepător, au necesitat îngrijiri medicale 16 - 18 zile, dar nu i-au pus în pericol viaţa.
Cercetările au stabilit că leziunile descrise au fost produse prin acţiunea făptuitoarei D.A., aceasta cu cuţitul avut asupra sa, sesizând pericolul grav în care se afla fiica sa, asupra căreia inculpatul desfăşura un atac material direct, imediat şi injust, a intenţional să-l lovească, nu a reuşit pentru că inculpatul a dezarmat femeia, concomitent, răsucindu-i mâna, s-a urcat peste el, s-a luptat cu el şi astfel i-a cauzat leziunile descrise.
La urmărirea penală, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de D.A., temeiul legal fiind art. 10 lit. e) C. proc. pen., sub aspectul tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 175 lit. a), i) C. pen. şi al infracţiunii de port ilegal de armă albă, prevăzută de art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991.
Împotriva sentinţei inculpatul a declarat apel, cale de atac nemotivată.
Curtea de Apel Timişoara, examinând din oficiu legalitatea şi temeinicia sentinţei, prin Decizia penală nr. 1/A din 10 ianuarie 2011 a respins ca nefondat apelul.
Nemulţumit şi de Decizia instanţei de apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cazurile de casare invocate fiind detaliate în prezenta.
Recursul nu este fondat pentru considerentele ce se vor dezvolta.
Referitor încadrării juridice a faptei, din examinarea probatoriului administrat în fazele procesului penal, se reţine că inculpatul a acţionat cu intenţia de a ucide, a folosit un obiect apt să lezeze grav, zona vizată a fost gâtul părţii vătămate, plaga produsă a fost profundă şi întinsă pe aproximativ 10 cm, iar poziţia lui subiectivă denotă că a acceptat că rezultatul letal se poate produce, acesta fiind exclus de a se instala numai prin actele de autoapărare ale părţii vătămate şi prin ajutorul dat de intervenţia martorilor.
Totodată, nu au relevanţă numărul de zile de îngrijiri medicale şi nici constatarea medico-legală că viaţa părţii vătămate nu a fost pusă în pericol, acestea fiind în afara elementelor constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor.
În ce priveşte pedeapsa, 9 ani închisoare reprezintă orientarea instanţei spre minimul special prevăzut de textele incriminatoare (7 ani şi 6 luni - 12 ani şi 6 luni), iar referitor celorlalte criterii generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) - alături de pericolul social grav al faptei, aceasta aducând atingere vieţii, de împrejurările în care a fost comisă, de agravantele reprezentate de premeditare asupra soţiei şi în loc public, a fost just analizată şi persoana inculpatului recidivist, sporul de 1 an închisoare fiind legal aplicat.
Totodată, dispunerea executării pedepsei prin privare de libertate constituie element necesar atingerii scopului, astfel cum este stipulat în art. 52 C. pen.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.F. împotriva Deciziei penale nr. 1/A din 10 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 18 mai 2010 la 12 aprilie 2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 aprilie 2011.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 1399/2011. Penal. Conflict de competenţă... | ICCJ. Decizia nr. 1531/2011. Penal → |
|---|
